Povești

Povești

Nimburuc0008

Dacă un scriitor poate fi recunoscut după scrierile lui, poți afirma doar după ce petreci timp sistematic în lumea cuvintelor lui. Genul acestor povestiri, unele fiind prețioase pentru mine, diferă de la lume la lume, eu lăsându-mă purtat în lumea personajelor mele. Îmi doresc să vă ofer mica mea contribuție în materie de literatură. Nu am pretenții de scriitor, dar vă învit să citiți primul capitol al celor mai dragi povești scrise de mine, unele neterminate, altele terminate cu stângăcie. Și, dacă vă simțiți prinși în lumea atinsă în primul capitol, vă invit să parcurgeți capitol cu capitol din poveștile mele neinfinite. La cerere, vă pot trimite varianta pdf.

În drum spre casă am rămas cu o impresie diferită despre Mouelle, diferită de ce părea a fi autoarea unor titluri pe care le-aș fi cumpărat de fiecare dată când le-aș fi văzut în librărie, diferită de ce etala în cadrul prezentărilor de carte. Mouelle Roucher era o lume a propriei ei singurătăți. Iar scrisul i-a devenit cel mai mare confident. Pentru Mouelle, scrisul depășise de mult nevoia de a comunica altora idei, impresii despre viață și ale ei experiențe. Scrisul devenise o entitate ruptă din inima ei, o ființă ce o copleșea de îndată ce penelui contura primul scrâșnet de peniță pe imaculare.

 – Ai putea trăi fără să scrii? M-a întrebat brusc, schimbând în mod evident subiectul de la tragicul accident al lui Piere. Am sesizat durerea ce îi sugruma respirația și am evitat să revin la subiectul pe care l-a închis cu o întrebare la care nu mă gândisem până atunci.

– Să nu mai scriu? Cu siguranță că am putea trăi fără multe din lucrurile frumoase din viața noastră. Pentru mine, scrisul este un confident care pare să îmi fie întotdeauna alături.

– Ai putea scrie tot ce simți fără să te gândești la cititori? La ce ar înțelege ei? Ai scrie fără să cunoști personajele, fără să le poți da tu viață? Ai putea scrie fără să scrii, ai putea scrie devenind tu însuți o pagină goală pe care să îți fie scrijelite simțirile personajelor tale?

Întrebările acestea păreau a deschide o altă lume, unde simpla relatare a unor istorisiri scrise deștept, după reguli clasice, oferea tonul unei povești. Dacă este să fiu sincer, nu cred că m-am gândit prea mult la scris în termeni ce ar putea răspunde întrebărilor retorice puse de dna Mouelle, dar cred că am scris sincer, fără să gândesc, fără efort, fără să impun personajelor mele prea mult din mine. Este oare posibil ca aceste întrebări să fie calea indirectă a dnei Mouelle de a mă corecta? Oare a citit ce am scris eu, o scriitoare desăvârșită să fii citit un simplu aventurier în ale penelului?

(Din Mouelle Roucher)

În acea noapte nu am scris nimic. Am tăcut doar!

Povestea nimburucului grădinar

Povestea Melcului zburător

Dezliterarea pe fuior de timp – Mouelle Roucheur

Trenul Iluziilor Mov – Miss Velvet și Iluzia Unicității

Mi-am propus sa uit complet de papadii

Sisif – S.O.S.

Francesca, Parione Ak!

Shay Morrison – 1 – Păpuşa cu jumătate de suflet scrisă împreună cu Cristina Winters

Etiére – Povestea primei păpădii nimburucești

Efine, Jopf și Urh  – Exploratori ai Tinutului Umbarth

Misterul Filiorisei – o papadie ce-atinge lumea in destine pereche (Partea a doua – Visul Iuliei)

Ornamente sufletești:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: