Arhive pe categorii: Peripețiile unui stilou fără cerneală

Peripețiile unui stilou fără cerneală – Amintirea ta, de Iuliana Cazan

Peripețiile unui stilou fără cerneală

– Amintirea ta, de Iuliana Cazan

     Mi-am ridicat privirea și ți-am zărit chipul. Ochii tăi îmi zâmbeau, dar buzele tale erau alungite într-o linie dreaptă ce nu exprima nimic concret. Și ne-am mai privit întâmplător. Eu pe tine când nu mă priveai. Tu pe mine când nu-ți eram atentă. Ți-am auzit râsul. Un sunet înfundat, încântător, care ți-a mișcat buzele într-un zâmbet, ți-am privit ca prin vis chipul, dar doar atât. Ți-am privit mișcările. Tastai pe ecranul telefonului, țineai un ritm știut doar de tine cu piciorul stâng, stăteai așezat la un scaun distanța de mine, iar eu nu îndrăzneam să-mi îndrept privirea spre tine din motive necunoscute universului. Iar eu simțeam ceva necunoscut în capul pieptului când te priveam. Simțeam ceva ce semăna cu un zbucium de aripi al unei păsări ce-și tânjea libertatea de a zbura.

     Visul cu tine a luat sfârșit când am plecat și te-am lăsat în voia farmecului frizerului. Și, ah, cât de geloasă puteam fi pe suprafața metalică a foarfecei ce-ți atingea firele de par. Dar am plecat înainte să mă privești pentru ultima oară. Poate că astfel nici nu s-a întâmplat nimic din ce-am crezut. Am rămas aici amândoi. La mijloc de pagină. Eu plecând, tu uitându-mă.

     Nu te-am mai regăsit decât în gând. Îmi era întipărită în minte privirea ta, ochii tăi negri ce-i văzusem pentru prima dată. Și-mi doream să te revăd, să ne vorbim din nou doar din priviri. Cuvintele-s inutile când ești prin preajmă. Îmi doream să-ți simt parfumul, căci gândul ce imagina o savoare a ta era cât se poate de amăgitor, iar eu aveam nevoie de răspunsul palpabil al dorinței mele. Mi-era teamă că-ți voi uita chipul, căci deja nu-mi mai aminteam culoarea puloverului tău, iar buzele tale aveau o culoare nedefinită în mintea mea. Îmi doream ca timpul să meargă înapoi, să ne regăsim – doi străini în atingerea clipei să se privească încă o dată.

Sursa poză – Printerest

     În fiecare dimineață căutam cu degetele mâna ta, iar palma îmi era surprinsă de căldura trupului tău plecat. Mă întindeam până la noptiera ta și culegeam cartea ce o citeai, o răsfoiam și-o miroseam. Tu nu știi, însă între paginile cărților tale sălășluiește mirosul tău pe care nările mele îl doresc, pe care sufletul îl consideră parfum. Te-ai întrebat vreodată de ce îmi las propriile cărți să alunece în mâinile tale? Ei bine, acum știi, dragule, că savoarea ta îmi sălășluiește printre ele, iar biblioteca mea devine aromată de prezența ta. Mă îndrept spre birou și-ți scriu, „te iubesc” pe o fâșie de hârtie, o strecor printre paginile cărții tale, apoi o așez la locul său păzit de uitata ta prezență.

     Dragule, iartă-mă că sunt nostalgică. Mă surprind strigându-te prin casă, iar răspunsul tău mut îmi amintește că sunt doar eu, iar tu poate ocupat la birou, ori poate plimbându-te pe străzi ale Cișmigiului matinal, numai să nu fii aici.

     Mă așez pe marginea patului și închid ochii. Îmi imaginez mersul tău elegant, privirea serioasă care parcă dorește să intimideze norii ce se aproprie, mirosul tău ce se împletește cu savoarea lunii februarie și mâinile tale ce cuprind aparatul de fotografiat și imortalizează doi tineri îndrăgostiți care, cu mâinile împreunate, pășesc pe drumul iubirii reciproce ca o continuare timidă a legăturii dintre noi.

     Soneria ușii îmi destramă tabloul din mintea mea, în care tu ești personajul principal. Cobor scările, timp în care notele soneriei dispar, plutesc în aer, lăsând loc liniștii să se instaleze. Deschid ușa, iar pe covorașul din fața casei de odihnește un plic alb părăsit de poștaș. Numele expeditorului lipsește, însă simt că literele ce sălășluiesc pe hârtie îți aparțin, căci îți închei mărturisirea cu Al tău, D.

     Dimineața mea începe cu amintirea ta în Cișmigiu și cu prezența ta în rânduri de cerneală, semn că iubirea mea nu s-a pierdut pe drum până la tine.

© Iuliana Cazan @ Click pe Click pe Link!

Peripețiile unui stilou fără cerneală – piept din pagini scrise

Peripețiile unui stilou fără cerneală – piept din pagini scrise

     Ziua în care am plecat de la Frizerie am avut impresia că am uitat ceva. Ceaşca de cafea îşi pierduse menirea în ciuda poftei de amar. M-am prefăcut, iar minciuna mea pare să te fi urmărit. Cum aş putea să nu te văd? Mă priveşti încă şi acum, sau ceva din privirea ta mi-a rămas întipărit în aerul pe care îl respir de fiecare dată. Fără să ştii, am cerut de la Delia numele ultimei cărţi pe care o citeai. Vise! Tu mă cauţi când visele nu refuză spectacolul pe care sperai să îl visezi noapte de noapte. Te-ai gândit că aş putea să te găsesc după titlul ultimei tale cărţi citite?

     Purtam şi eu o copie a acelei cărţi. În timp ce tu dormeai, am modificat paragrafe întregi. Mă joc adesea cu cărţile pe care le citeşti. Oare acum înţelegi de ce reiei întotdeauna citirea de la capitolul ce precede semnul de carte? Eu îţi fac asta. Te supun unui chin al repetiţiei. Şi, nu o faci de plictiseala. Am ajuns să te cunosc. Simţi şi doreşti! E mai bine acum, avându-ţi încheieturile prinse între ele cu un şnur moale al gândului că te-am atins când dormeai.

     E dimineaţă şi în drumul meu spre serviciu. Am oprit la Patiseria Paese din josul străzii şi am luat un croasant, încă aburind. Mi-a spus dra de acolo să aştept să prindă din mers aroma dimineţii, ceea ce am şi făcut. Degetele mele miros a unt şi a crustă, uşor sfărâmicioasă.

Sursa foto – Pen & Pad

     Am intrat în birou şi am oferit colegilor propriul lor croasant. Îl aşteptau. George s-a oprit şi m-a privit îndelung. A zâmbit şi mi-a spus că am pe chip un nou capitol de care e tare curios. A rămas cu acea curiozitate întreaga zi. M-am privit în oglindă şi nu mi se vedea capitolul pe chip, iar în oglindă era cu totul altceva. Am văzut un mini-spatiu între paginile cărţii, pe care le întorc cu mare atenţie ca să nu îi răpesc cărţii perfecţiunea cu care îşi închide capitolele. O hârtie ruptă în grabă adăpostea o altă aromă pe care nu o puteam atribui decât gurii tale. Ştiai că buzele tale sunt moi şi pecetluiesc sărutul cu o putere ameţitoare? Ştiai, cum să nu ştii…

     Am atins pagina şi ţi-am simţit privirea aplecându-se spre pieptul meu. De acolo ai luat hârtia? Din sufletul meu? Mai am încă pagini nescrise? Dacă pagina ai luat-o de acolo, iubirea ce mi-o porţi ai luat-o din sufletul tău? Am ajuns la concluzia că am o inimă nescrisă suficient, iar tu ai o inimă plină de iubirea înscrisă pe fâşii de pagini smulse dimineaţa devreme din pieptul meu. Oare este greşit să îmi doresc să mă rescrii în fiecare dimineaţă?

 (Excercitiu stângaci de literatură)

© Cosmisian, Timișoara

Peripețiile unui stilou fără cerneală – Iuliana Cazan

Peripețiile unui stilou fără cerneală – Iuliana Cazan

Stătea așezat în cutia lui maronie, prins în panglica delicată a etuiului și își amintea de vremurile în care penița îi aluneca pe pagini de scrisori, jurnale și documente. Își amintea rotunjirea literelor pe care le lăsa urma de cerneală și cum era inundat în călimară și iubit de fiecare scriitor. Acum însă, zăbovea pe un raft dintr-o librărie, tânjind după cerneală proaspătă, după atingerea unei hârtii netede și aurii. Auzea sunete, voci de domni și domnițe, însă nici măcar una dintre ele nu pronunțase cuvântul stilou. Dorința ce îi inunda pieptul era aceea de a deveni condeiul cuiva, de a aparţine din nou unei mâini drepte sau stângi, de a scrie gânduri sau versuri. Își dorea să resimtă atingerea unei mâini și legănarea ușoară pe paginile azurii ale unui jurnal.

Nu spera ca cineva să-l dorească, pentru că știa că penița lui nu mai e cea de acum o vreme, însă își dorea să fie încercat și ținut între degete măcar o dată, de dragul vremurilor de mult apuse, pe când cerneala îl inunda cu o frenezie nestăvilită.

Se trezi însă într-o zi, scos din cutia lui ruginie, căpăcelul zăbovea pe masă, iar penița lui era admirată de o pereche de ochi căprui. Se plimbau pe suprafața argintie a peniței, iar condeiul știa că ea avea să-i călăuzească drumul către cele mai alese poeme și versuri pe care avea să le scrie împreună. El cu cerneală albastră, iar ea cu condeiul însuși.

Fata a cumpărat stiloul fără să stea prea mult pe gânduri, căci pasiunea ei pentru orice instrument de scris, în special condeiașe, era neprețuită, însă simțea. Simțea că acest stilou din cutia ruginie avea să fie diferit.

Sursă poză – Debby Hudson

Stiloul era emoționat și nerăbdător să ajungă la ea în mâini. Însă știa că taina pe care o ascundea avea să o dezamăgească pe domnișoara cu ochii căprui, care i-a dat șansa să renască.

Acasă, hârtiile și multitudinea de notițe erau împrăştiate pe biroul de lemn pe care zăbovea o lampă aprinsă care dădea un aer dulce și o lumină arămie întregii încăperi. Geamul era deschis, iar aerul tomnatic își făcea loc prin perdeaua catifelată. Fata intră, inspiră aerul proaspăt și se îndreptă spre birou, așezându-se pe scaun și scoțând din geantă minunatul stilou cu penița argintie. Era curioasă de cum va avea să alunece pe paginile cafenii pe care le păstra printre filele de cărți din biblioteca modestă pe care o avea.

Înainte de a descoperi magia stiloului, se întinse spre pick-upul vechi de lângă birou și lăsă ca acul acestuia să alunece pe placa de vinil, din care vocea lui Cohen era eliberată. Acum, că auzul îi era mângâiat de notele muzicale vibrante și de un glas cald, simțea că putea izbăvi secretul condeiului. Deschise capacul subțire, îl așeză pe masă și, cu mâinile tremurânde, inundă rezerva goală a stiloului în călimara cu cerneală. Trase câteva foi în fața ei și atinse penița stiloului pe suprafața ei, rotunjind litere albastre, scriind rânduri vii în spațiile paginii arămii.

Era trecut de miezul nopții când se opri din scris. Recitind, își dădu seama că rândurile erau o scrisoare, una ce îi era adresată unui domn pe nume Oliver, de care nu mai auzise până atunci. Oare cum va citi el rândurile născute de condeiul magic, căci nu cunoștea adresa destinatarului? Oare stiloul magic avea să o ghideze să îi scrie și adresa acestuia? Oliver, un nume de bărbat care o atrăgea teribil.

Să fie oare el cel la care tânjea stiloul să ajungă?

Autor Iuliana Cazan

Peripețiile unui stilou fără cerneală – Regulament de participare

Peripețiile unui stilou fără cerneală

Regulament de participare

     Te-ai întrebat vreodată cum ar fi ca Muza să se materializeze într-un stilou fără cerneală, unul care să călătorească de la scriitor la scriitor, să motiveze, să inspire, iar apoi să își deschidă aripile creatoare de poveste înspre mâna altei ființe iubitoare de scris? Ți-ai dori să poposească și în lumea ta, o dată cel puțin? Ți-ai dori să te lași găsit de acest stilou, să îi dai din nou ocazia de a scrie în stilul tău ce te fericește?

Poate ai crezut că seria aceasta va fi una pe care doar o vei citi. Peripețiile acestui stilou nu pot fi limitate doar la mine. Acest stilou își caută mereu și mereu o nouă mână, un nou autor. O posibilă definiție a muzei ar fi: „Personalitate publică fără interes financiar. Muza este singura scriitoare celebră ce nu cere niciodată drepturi de autor, neobosită în a inspira pe mulți alții care se vor întrece în drepturi de autor. Muza, cred eu, este lipsită de invidie și probabil, cea mai permisivă sursă de cunoaștere, întrucât ea îi inspiră și pe cei ce scriu și pe cei ce nu reușesc să o facă.”

PROPUN ca această serie să fie susținută de cât mai mulți, printr-un efort reunit și constant, găzduind Stiloul fără cerneală după bunul plac al fiecărui participant.

Sursă poză – Kira auf der Heide

  1. O categorie specială

Am creat pe blog o Categorie intitulată „Peripețiile unui stilou fără cerneală” (sugestia Iuliei), unde voi găzdui peripețiile participanților.

  1. Când vor fi publicate?

Peripețiile vor fi publicate în fiecare sfârșit de săptămână, în prima parte a zilei de sâmbătă sau duminică.

  1. Drepturi de autor

Articolele vor fi găzduite pe blog cu numele și link către blogul autorului. Autorul are dreptul de a scrie, modifica sau chiar solicita ca articolul să fie șters de pe blog. După publicare, recomand ca autorul să reblogheze, pentru a păstra „caligrafia” acolo de unde a provenit. De asemenea, linkurile dintre bloguri ajută.

  1. Despre text

Textul va conține ideea Stiloului fără cerneală care ajunge în posesia ta, își scrie propria poveste împreună cu tine, iar finalul va conține indicii ale căutării unei noi gazde. E bine să predăm ştafeta, cu atât mai mult cu cât acesta va deveni un efort comun, nu-i așa?

Textul va respecta un limbaj decent, fără cuvinte sau implicații vulgare, diacritice (recomand progrămelul Autocorect pe care îl și pot pune la dispoziție), un minim de 450 de cuvinte (contorul de cuvinte îl regăsiți în partea de jos, stânga în fila Word).

Recomand ca autorul să aleagă un titlu sugestiv. Orice fotografie recomandată va fi însoțită de link spre sursă, autor. Dacă îți aparține, rog să menționezi acest lucru.

  1. Despre publicare

Articolele se vor trimite pe adresa de email cosmisian@yahoo.com, în format text pentru a păstra aranjamentul autorului, nu mai târziu de joi. La Subiect: Peripeţiile unui stilou fără cerneală. Voi confirma primirea emailului; orice sugestie va fi făcută via email. Dacă vor fi mai multe articole, acestea vor fi programate, iar autorul va fi notificat pentru a nu se crea acel gust neplăcut. Dacă nu răspund, rog să mă notifici.

Notă: Faptul că am inițiat această serie nu îmi dă dreptul să visez la o publicație în format tipărit.

  1. Comentarii

Comentariile sunt deschise după aprobarea primelor două. Rog să participați! Îmi rezerv dreptul de a edita sau de a șterge comentariile nepotrivite. Să facem împreună o „caligrafie” onorabilă.

  1. Sugestii

Rog ca orice sugestie pentru seria în sine să fie trimisă pe email, pentru a se evita rătăcirea acesteia între comentarii.

Vă invit cu deosebită plăcere și anticipație să participați în acest exercițiu literar săptămânal, atât ca găzduitori ai Stiloului fără cerneală, cât și ca cititori.

Primul articol pe care îl găzduiesc îi aparține Iulianei și va fi publicat tot astăzi. L-am citit cu drag și apreciere.

Cosmisian

Peripețiile unui stilou fără cerneală – Intro

În curând o serie nouă – Peripețiile unui stilou fără cerneală

Mai multe detalii în capitolul introductiv

Cosmisian

Stiloul fara cerneala

Sursa poza!