Arhive pe categorii: De la voi primite

Provocare! Faza nr. 1

Provocare! Faza nr. 1

Mi-am propus ca în fiecare sâmbătă seara să vă provoc să faceți două poze.

Puteți face același lucru în limitele decenței și ale siguranței.

 

Vă provoc să faceți două poze pentru faza 1!

  1. O poză în care un telefon stă așezat pe un pat de spital și este conectat la o baterie externă suspendată/agățată pe un suport de perfuzie. Rog să nu invadați spitalele, improvizați.
  2. O poză în care cineva stă aplecat peste o masă de cafea și prizează Realitate! Că, de iluzii și confuzii e deja prizată lumea!

3. Supliment: Cineva să îi facă ochi omulețului meu.

Rog să postați pe blogul vostru, ca să evităm traficul pe pagina mea 🙂

Vă doresc un weekend plăcut!

Cosmisian

Sursă poză – google!

Tu, iubitul inimii mele, tu mă iubeşti?

Cât de mult te-a iubit

„ Mi-am lăsat inima să te iubească, să te îndrăgească.

Te iubesc.

Cuvinte rar pronunţate de mine, astăzi ţi le ofer ţie,

ele fiind diamante ale fiinţei mele,

şlefuite în ascuns în locurile nepătrunse ale trăirilor mele cele mai feminine.

Tu, iubitul inimii mele, tu mă iubeşti?”

*

Adânc în fiinţa mea simţeam că, dacă nu îi spun că îl iubesc,

iubirea nu îşi mai are locul firesc în sufletul meu.

Nu îmi amintesc dacă i-am spus şi lui aceste cuvinte…

Chiar daca n-o mai vezi zambind
Chiar daca
Chiar daca n-o mai simti venind
Chiar daca
Daca nu-ntelegi cum s-a-ntamplat
Chiar daca n-o mai poti suna
Chiar daca
Chiar daca n-o mai poti chema
Chiar daca doar amintirile-au ramas de-atunci cu voi
Chiar daca nu-i mai poti vorbi
Chiar daca
Chiar daca n-o poti intalni
Chiar daca
Chiar daca toata lumea e-ntre voi
Chiar daca el nu-i vinovat
Chiar daca stii si n-ai uitat
Chiar daca lumea s-a-mpartit subit la doi
Chiar daca viata v-a speriat
Chiar daca stii el n-a uitat
Si telefonul suna
Suna mereu
Ce mult te-a iubit
Ce mult te-a iubit
Ce mult te-a iubit
Cat te-a iubit de mult
http://Versuri.ro/w/rv12
Ce mult te-a iubit
Ce mult te-a iubit
Ce mult te-a iubit
Cat te-a iubit de mult
Chiar daca nu te vede
Chiar daca
Chiar daca nu mai crede
Chiar daca
Chiar daca nu mai stie unde esti
Chiar daca o mai vezi trecand
Chiar daca la brat cu sotul ei mergand
Chiar daca din cand in cand priveste inapoi
Ce mult te-a iubit
Ce mult te-a iubit
Ce mult te-a iubit
Cat te-a iubit de mult
Ce mult te-a iubit
Ce mult te-a iubit
Ce mult te-a iubit
Cat te-a iubit de mult
Ce mult te-a iubit
Ce mult te-a iubit
Ce mult te-a iubit
Cat te-a iubit de mult
Ce mult te-a iubit
Ce mult te-a iubit
Ce mult te-a iubit
Cat te-a iubit de mult

versuri.ro

 

Muzică – Dor de iarnă! Ioana Ignat

Muzică – Dor de iarnă! Ioana Ignat

Se frânge timpul şi cad fulgii mari, uşor zburând
Eu încă sunt aici, nu plec, n-am niciun gând
Aştept să vii, să-ţi spun ceea ce simt
Iar tu la rândul tău să-mi spui că m-ai iubit
Aştept să vii, să-ţi spun ceea ce simt
Iar tu la rândul tău să-mi spui că m-ai iubit.

Fulgi de zăpadă, uşor să cadă
Să-mi facă inima să nu-mi mai ardă
Să vină iarna să mă adoarmă
Să-mi facă inima să nu mă doară
Să vină iarna să mă adoarmă
Să-ngroape dorul ce mă omoară.

Dorul m-apasă şi simt cum îngheţ în lipsa ta
Eu încă sper să vii înapoi, eu să te pot avea
Aştept să vii, să-ţi spun ceea ce simt
Iar tu la rândul tău să-mi spui că m-ai iubit
Aştept să vii, să-ţi spun ceea ce simt
Iar tu la rândul tău să-mi spui că m-ai iubit.

Fulgi de zăpadă, uşor să cadă
Să-mi facă inima să nu-mi mai ardă
Să vină iarna să mă adoarmă
Să-ngroape dorul ce mă omoară.

Versurile și muzica – Ioana Ignat

Eu nu accept să „îmi sufle cineva păpădia!”

Eu nu accept să „îmi sufle cineva păpădia!”

please-do-not-touch

(sursa foto – google)

Pare un titlu asupra căruia vrei să îți apleci privirea. Nu este ciudat să formulez astfel titlul? Este. Asta până să te așezi în fața calculatorului, să scrii un nou articol din seria: „Mi-am propus să uit complet de păpădii!” și, ajuns la un paragraf despre Visul Iuliei, scrii în search-ul browser-ului și constați că articolul tău publicat aici (Visul Iuliei – prima parte) și (Visul Iuliei – partea a doua), apoi publicat de Catchy, să fie publicat fără permisiunea mea pe o revistă online din Republica Moldova (Gazeta), numită Gazeta de Sud. Acest lucru mi-a știrbit fluența cu care scriam articolul din această seară. Am făcut pauză și am adresat aceste cuvinte Gazetei sub formă de comentariu și email.

„Buna ziua. Numele meu este Cosmisian, autorul de drept al articolului pe care dvs l-ati publicat aici fara permisiunea si/sau notificarea mea, in November 26, 2015. Este un drept pe care nu il accept incalcat pentru ca, oricat de publica ar fi scriitura mea, doar eu am creierul si inima care au nascut astfel de cuvinte și nu am considerat ca dreptul de autor este o joaca, mai ales cand sunt lezat de o Publicatie.

Rog sa corectati acest lucru. Puteti publica link catre autor sau să retrageți imediat articolul. 

https://gandurineinfinite.wordpress.com/2014/03/26/misterul-filiorisei-partea-a-treia-visul-iuliei/ https://gandurineinfinite.wordpress.com/2014/03/26/misterul-filiorisei-final-visul-iuliei/ sau catre http://www.catchy.ro/visul-iuliei/83010 (Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol).

Apelez la profesionalismul cu care ar trebui sa conduceti o publicatie online, respectandu-ne drepturile de autor. Cred ca se cuvin si scuze. Daca nu veti face acest lucru imediat sau nu veti retrage articolul de pe pagina dvs, voi lua masurile legale si voi urma toti pasii necesari clarificarii acestei situatii. Cosmisian”

Am speranța că deținătorii Gazetei de Sud vor înțelege că rândurile pe care le scriu eu au urme de creier și inimă de Cosmisian. Și, dacă pe el îl bucură să fie citit și republicat, îl bucură doar cât dreptul la intelectul lui nu este lezat. Și, nu cred că acest lucru s-a întâmplat sub incidența unui vis, cu atât mai puțin al Iuliei mele. 

Eu nu accept să „îmi sufle cineva păpădia!”

PS: Se pare ca adresa de email de pe site-ul acestora nu functioneaza, iar comentariu pare ca se lipeste de articol, dar nu o face. Nici macar nu pot comenta pe propriul meu articol, hihi. Am trimis pe alta adresa, iar dimineata ii voi suna.

Concursul Naţional „Ion Creangă” de creaţie literară – POVEŞTI

Concursul Naţional „Ion Creangă” de creaţie literară – POVEŞTI

3554-805-800 (1)

Muzeul Național al Literaturii Române Iaşi anunță startul înscrierilor pentru Concursul Naţional „Ion Creangă” de creaţie literară – POVEŞTI, ediția a XXIV-a. Ediția din anul 2016 se va desfășura în  perioada 16-17 aprilie, la Muzeul „Ion Creangă” (Bojdeuca din Țicău).

Termenul limită de trimitere a lucrărilor este 31 martie 2016. La concurs pot participa români de pretutindeni, care nu sunt membri ai Uniunii Scriitorilor (inclusiv din Republica Moldova și Ucraina).

Manuscrisele (maximum 15 pagini), dactilografiate la 2 rânduri, în 5 exemplare, vor fi însoţite de un motto. Numele autorului, vârsta, adresa, numărul de telefon, e-mail-ul se vor afla într-un plic sigilat, pe care va fi scris acelaşi motto şi menţiunea „Poveşti scrise de copii” sau „Poveşti scrise de adulţi”. Textele care nu vor respecta aceste rigori vor fi descalificate.

Concurenţii vor expedia lucrările în plic timbrat (imprimate), până la data de 31 martie 2016 (data poştei) pe adresa: Muzeul „Ion Creangă” (Bojdeuca), str. Simion Bărnuţiu, nr. 4, Iaşi, cod 700118, tel. 0747/499488. De asemenea, în plic va trebui inserat formatul electronic al lucrărilor.

Juriul va acorda câștigătorilor o serie de premii pe data de 17 aprilie 2016, astfel:

  • Premiul Muzeului Național al Literaturii Române Iași;
  • Premiul „Ion Creangă” al Uniunii Scriitorilor din România – filiala Iaşi;
  • Premiul Editurii Muzeelor Literare;
  • Premiul revistei „Dacia literară”;
  • Premiul revistei „Convorbiri literare”;
  • Premiul Bojdeucii „Ion Creangă”;
  • Premiul Studioului de Radio Iaşi;
  • Premiul Teatrului „Luceafărul” Iaşi;
  • Menţiuni la Secţiunea copii.

Conform tradiției, poveştile premiate la această ediţie vor fi publicate în volumul Poveştile de la Bojdeucă care va fi lansat în luna aprilie 2017. De asemenea, anul acesta se va lansa volumul al XVII-lea al Poveştilor de la Bojdeucă, ce conține textele autorilor premiați la ediția din anul 2015.

Click aici pentru sursa anuntului!

RE Potecuța: Din praf şi noroi, ridicam palate

RE Potecuța: Din praf şi noroi, ridicam palate

„Îmi e dor de noi, copii fiind…”

(Articol scris de Potecidedor, furat aici partial. Pentru o lume a ei, va rog sa dati click aici!)

 

În faţa blocului meu era un părculeţ cu “leagăne”. Acolo ne petreceam aproape toate zilele de primăvara până toamna târziu. Eu şi mulţi alţii de vârsta mea. În vacanţe,  părculeţul ăla ne era a doua casă. Când eram deja mare pentru a ieşi însoţită afară dar încă mică pentru a pricepe că trebuie să fiu atentă când mă urc pe leagăne, am căzut de sus, de pe tobogan, direct pe spate. Îmi amintesc perfect, de parcă a fost ieri. Am rămas fără aer şi atunci, la câţiva ani câţi aveam, am simţit că mor. O perioadă nu m-am mai urcat acolo dar nu a fost o problemă, aveam de unde alege, erau “aparate” pentru toate gusturile. Alergam mult şi evident, cădeam mult. Dacă era doar o julitură, ne continuam jocul liniştiţi. Dacă era mai rău şi curgea sânge, fugeam în casă, punea mama rivanol, apă oxigenată, leucoplast şi ieşeam din nou, mândri tare de faptul că eram răniţi, parcă eram eroi dacă aveam genunchiul bandajat.

Iarna, părculeţul era înlocuit cu lacul îngheţat pe care patinam până seara târziu, când ni se făcea prea foame ca să mai rezistăm sau eram prea îngheţaţi ca să mai putem patina. Intram în casă, mâncam, încălzeam apă pe aragaz, ne spălam şi dormeam până a doua zi fără probleme.
Dacă foamea venea prea repede şi credeam că ar mai fi timp şi de stat afară, fugeam în casă, mâncam pe fugă şi apoi ceream voie să ieşim iar. Şi eu şi toţi ceilalţi. În casă, mama mă întreba înainte de a mă aşeza la masă dacă m-am spălat pe mâini. Mă spălam. Îi ceream apoi bani de pufuleţi. Şi îmi dădea. Pe o străduţă lângă blocul meu, la o casă, cineva avea maşină de pufuleţi. Îi făcea pe loc şi îi vindea în pungi mari. Prea mari pentru noi. Îi mâncam fără să ne mai spălăm pe mâini. În punga aia intrau, rând pe rând, toate mânuţele de copii care erau în jur. Mânuţe care au scris cu cretă pe asfalt un şotron sau au umplut cu pământ şi pietre o groapă ca să semene a castel.
Vara intram în grădinile din spatele blocului şi luam ardei şi roşii şi le mâncam acolo. Nu erau spălate. Nici noi nu eram. Muşcam eu, apoi muşca şi Corina, Nicoleta, Iulia, Bogdan, Sergiu şi toţi ceilaţi. Transpiram şi ne aşezam pe bordură. Mai striga câte o mămică de la balcon să ne ridicăm, să nu fie rece pe jos. Ne ridicam până intra ea în casă, apoi o luam de la capăt. Şi cu alergatul şi cu odihna pe iarbă sau pe câte o scară. Ploile de vară ne prindeau pe toţi tipând de bucurie, aşteptând să se formeze bălţile, să avem unde ţopăi. Ne strigau părinţii, pe rând, să intrăm în case. Sau măcar să ne adăpostim în scara blocului, să nu ne ude. Îi ascultam. Până intrau în case. Apoi iar săream în ploaie râzând în hohote. “Măi, copii! să nu răciţi, măi”, se mai auzea de la câte un geam deschis. Uneori, se auzea şi câte un ferm “Andrei, ştii că ai făcut injecţii. Vrei să păţeşti iar aşa? Treci în casă imediat”. De injecţii ne era frică tuturor. Şi aşa ne mai potoleam şi noi.

Continuă lectura dând click mai jos…

RE Potecuța: „Doar îmi e dor de noi, copii fiind…”

Voi ati citit luna Octombrie:

Voi ati citit luna Octombrie:

  • Dezliterarea pe fuior de timp – 14 – Iubire proiectata pe fiinte ce nu ti-o pot inapoia… – 6 octombrie 2015
    Dezliterarea pe fuior de timp – 14 – Iubire proiectata pe fiinte ce nu ti-o pot inapoia… (Sarut) Era duminica. Seara mult asteptata si-a grupat cu atentie toate preocuparile si temerile intr-o singura capsula. A nesigurantei. Daca Mouelle ar fi stiut… articol complet
  • Anotimpurile sunt mofturile femeii-pamant – 8 octombrie 2015
    Anotimpurile sunt mofturile femeii-pamant Lumea trecea pe langa gradinuta omului stingher si admira zi de zi efortul lui de a o lucra. Cand nu ploua, el o uda cu sarguinta si speranta ca efortul lui nu va ramane nerasplatit. Cand trecerea timpului ii batatorea… articol complet
  • Iluzionistul de seara – Unicul act al unui tanar iluzionist – 19 octombrie 2015
    Iluzionistul de seara – Unicul act al unui tanar iluzionist Sursa foto – Jennevollare, Jennevollare! Au inceput petalele sa cada, vino repede! Fascinat de fiica sa, Jean Connet o astepta aproape de caisul ce lasa fructe in stadiu incipient sa-si dezveleasca… articol complet
  • Iluzionistul de seara – Jennevollare si floarea de cais – 16 octombrie 2015
    Iluzionistul de seara – Jennevollare si floarea de cais Sase anisori. In fiecare an o sarbatoream pe Jennevollare in apropierea unui cires batran si scorturos, dar inflorit, situat in partea de sud a casei. Anul acesta nu putea fi diferit. Parfumul ce… articol complet
  • Dimineata de primavara – 22 octombrie 2015
    Cosmisian: Dimineata mea e si ea calda. De la soare si pasarele, de la papadia si salcie. Pisicii nu i-am dat voie sa se aseze pe picioarele mele. Asa am ales eu. Originally posted on Cosmisian s Blog – Ganduri Neinfinite: Dimineata de primavara Frumoasa… articol complet
  • Am iubit si barbati fara suflet on Catchy – 30 septembrie 2015
    Am iubit si barbati fara suflet on Catchy „Dezliterarea” pe fuior de timp (partea a II-a) 30 September 2015 – 4 – „Dedicatie” (Fiorul – de Mouelle Roucher) (prima parte – aici ) …”Apoi, barbatul ce-a facut din mine o visatoare, cel care-n copilarie… articol complet
  • Dezliterarea pe fuior de timp – Mouelle Roucher – 13 – O inima ce bate singura (-I-) – 30 septembrie 2015
    Dezliterarea pe fuior de timp – 13 – O inima ce bate singura (-I-) – Alo! Buna seara si va rog sa ma iertati ca va sunt acum. Sunt Arturo Loredan, medicul de garda de pe sectia de terapie intensiva… – Nu, nu, sa nu imi spuneti ca Pierre… va rog, nu!… articol complet
  • Dezliterarea pe fuior de timp – 15 – „Dezliterarea” este momentul in care cuvintele se desprind de structura lor fireasca – 7 octombrie 2015
    Dezliterarea pe fuior de timp – 15 – „Dezliterarea” este momentul in care cuvintele se desprind de structura lor fireasca si devin universul dnei Mouelle Trandafir in noapte Eugene era ca o fiica pentru dna Mouelle. Nu venise de foarte multi ani la Vila… articol complet
  • Cand iubirea nebuna isi sfasie gazda on Catchy – 4 octombrie 2015
    Cand iubirea nebuna isi sfasie gazda on Catchy 4 October 2015 – 9 – Cand iubirea nebuna isi sfasie gazda (prima parte – aici; a doua parte – aici; a treia parte – aici) Confuzia revenise in patul mut al unei scriitoare careia ii murise pasiunea. Nu cred… articol complet
  • Sunt papadia ta schimbatoare in imagini – 14 octombrie 2015
    Cosmisian: Versuri galbene prefer, versuri si-o papadie Sa-mi pot sufla in ele dorul si-o dorinta vie, Te uit si te ador in memorii comun create De vezi ca-ti dor, sa-mi dai petale parfumate… Originally posted on povesteapapadiei: a Sunt papadia ta schimbatoare’… articol complet
  • Voi ramane la fel de rabdator sa te astept, on catchy.ro – 18 octombrie 2015
    Voi ramane la fel de rabdator sa te astept, on catchy.ro 16 October 2015 Ma asteptam sa nu te lasi prada imaginatiei cum ca mersul pe cioburi de sticla fumurie ti-ar face amintirile sa dispara. Mersul pe cioburi de sticla se face cu ochii inchisi, iar… articol complet
  • Poate l-am tradat…, on catchy.ro – 18 octombrie 2015
    Poate l-am tradat…, on catchy.ro 13 October 2015 – 14 – Iubire proiectata pe fiinte ce nu ti-o pot inapoia… (primele parti aici) Era duminica. Seara mult asteptata si-a grupat cu atentie toate preocuparile si temerile intr-o singura capsula. A nesigurantei…. articol complet
  • Decideti voi, parintii, ca eu nu am copii! pe catchy.ro – 18 octombrie 2015
    Decideti voi, parintii, ca eu nu am copii! pe catchy.ro 12 October 2015 Tableta si pastila. Generatia cu tableta te determina sa iti administrezi urgent o… tableta. Se ia o nepoata, de preferinta de culoare mov, care e iritata ca nu poate instala un… articol complet
  • Sa iubesti un trup gol e mai usor decat sa iubesti un suflet gol on Catchy – 3 octombrie 2015
    Sa iubesti un trup gol e mai usor decat sa iubesti un suflet gol on Catchy 3 October 2015 – 7 – Sa iubesti un trup gol e mai usor decat sa iubesti un suflet gol (prima parte – aici; a doua parte – aici) – Ai putea trai fara sa scrii? m-a intrebat brusc,… articol complet
  • Te iubesc, auzi? on Catchy – 9 octombrie 2015
    Te iubesc, auzi? on Catchy 8 October 2015 – 12 – O vizita ascunsa (pimele parti aici) Comentariu intre o cititoare si Catchy. Pierre, vezi? Lumea e interesata de starea ta, vezi?! Mergeam aproape ca o soapta in miez de gand, iar linistea unei alei de… articol complet
  • Mirel Pulberette – Prima parte – 12 octombrie 2015
    Cosmisian: „Consiliul Seniorilor a ajuns la o mare dilema. Daca ii ajutam pe oameni sa foloseasca corect gheata de foc, riscam sa transformam sursa noastra de energie intr-o forma de comert pe care oamenii nu ar folosi-o decat pentru propria lor distrugere,… articol complet
  • „Incubatorul de condeie” IDC – 23 octombrie 2015
    „Incubatorul de condeie” IDC AdLittera a dat startul unei noi editii a concursului „Incubatorul de condeie” IDC. Acesta se va desfasura in mediul online, in perioada 19 Octombrie – 12 Decembrie 2015, fiind o competitie anuala adresata amatorilor de creatie… articol complet

„Incubatorul de condeie” IDC

„Incubatorul de condeie” IDC

affiche_idc2015

AdLittera a dat startul unei noi ediții a concursului „Incubatorul de condeie” IDC. Acesta se va desfăşura în mediul online, în perioada 19 Octombrie – 12 Decembrie 2015, fiind o competiţie anuală adresată amatorilor de creaţie literară. Ca și în precedentele ediții, concursul aflat la a VI-a ediție este structurat pe două secţiuni: Poezie şi Proză scurtă.

Înscrierile au loc în intervalul 19 Oct. – 22 Nov. 2015 pe site, conform Regulamentului.

Jurizarea va avea loc pînă în data de 29 Nov. 2015.

Vor fi premiate în data de 12 decembrie a.c., cele mai creative, originale şi inovative texte.

Juriul este compus din scriitori cu experiență, dar şi din „condeiele” remarcate și premiate la ediţiile anterioare ale concursului.

Creaţiile premiate vor fi publicate în Antologia IDC în ediție hard-copy și în format digital.

În paralel cu desfăşurarea concursului, scriitorii amatori înscriși în concurs vor putea participa în fiecare sâmbătă, gratuit, în perioada 25 octombrie – 22 noiembrie a.c., în Bucureşti, la o serie de ateliere de creaţie, coordoonate de scriitorul, eseistul și criticul literar Felix Nicolau.

Primul Atelier IDC din această ediție se va desfășura duminică, 25 Oct., de la ora 14:00 în Caffé D’arthé (Str. Popa Nan 7, București). Accesul este liber în limita locurilor disponibile. Rezervările se fac pe site concurului idc.aclittera.com/atelier/.

 

AdLittera este un proiect amplu, îndeplinind totodată și funcțiile unei agenții culturale, toate programele sale având componente de educare prin cultură și artă. Din 2010, AdLittera dezvoltă 5 divizii CSR: marketing research, branding cultural, regie de publicitate, evenimente/BTL, media culturală. Conceptul, planificarea acțiunilor și comunicarea publică sunt gestionate de către d’Avid Boutique, atelier de branding si comunicare vizuală. AdLittera este divizia CSR a buticului de creație, nișată în palierul cultural.

Mai multe informații despre Concurs și Atelierele IDC se găsesc pe website-ul dedicat Concursului IDC, la adresahttp://idc.adlittera.com .

Se caută Fărănumele – Repostare de pe OPisicaNeagra

Scrisoare fara nume 

(click pe titlu pentru redirectionare)

Articol publicat in 19 septembrie 2015

Scrisoarea asta îți este adresată ție. De ce te miri când spun asta? Nu e despre tine, e despre ce simt eu. Dar tot tu aș vrea să o citești. Să-i dezlipești timbrul de pe fața plicului și să te uiți lung la scrisul meu de mână. Ești trecut la destinatar, dar nu ți-am dat încă un nume.

Nu am avut nevoie de intermediari – ai venit singur să-ți primești scrisorile. Le-ai luat pe fiecare în parte, le-ai citit pe nerăsuflate prima dată, pentru ca, mai apoi, să simți nevoia să le repeți, să diseci înțelesuri în mii de litere. Așa credeai că mă vei afla. Te-ai înșelat crezând astfel. Eu nu sunt ceea ce scriu, citești doar umbra scriitorului din mine. Îmi cos haină nouă aici ca să uit de cea veche pe care o atârn în cui de fiecare dată când vin de afară. Afară sunt oameni și plouă întruna, auzi și tu în toamnă cum trosnesc rupturi de sentimente între podul palmei și pieptul resuscitat de emoții stafidite.

facebook.com 11987048_871003802949547_7056354685608511980_n (1)

Aș fi ca o umbră neagră, subtilă ca pașii unei pisici. Mersul meu către tine, însă, nu este unul pe pernițe moi, pufoase. Îmi imaginez creste de munți, câmpuri de flori, vijelii și câte alte catastrofe – ăștia suntem noi. De ce te miri? Nu-mi spune că ești liniștit acum. Nici tu nu te-ai crede. Mă cauți flămând în timp ce ai impresia că alte lucruri pe post de ființe îți țin de foame. Faci doi pași în spate, te așezi pe marginea prăpastiei cu picioarele atârnate în gol și-ți trântești palmele peste față – ai fost naiv. Ai crezut că mă poți afla prin alte locuri și alergai grăbit către alte chipuri insipide. Nu (te) minți! Nu vei putea gusta din ele la fel cum făceai cu scânteia din ochii mei. Și-mi place când știi asta. :)

Ne dezvoltăm împreună, dar în universuri diferite. Și cumva paralele. Ridică mâna și fă-mi un semn de aducere-aminte. Șoptește-mi fraze lăptoase culese de pe suprafața lunii și învârte-mi creierul în cercuri polare. Acoperă-mi ziua, te rog, cu praf de stele și lasă-mă să mă bucur de visurile tale. Nu te știu, dar te proiectez așa cum cred mai bine. Vreau să cred că ne asemănăm, de aceea îți croșetez un trup după chipul și asemănarea mea, pentru că ceea ce contează, de fapt, este fascinația pe care o afișezi atunci când vorbești despre tine. Îți plac mintea ta și iglițele ascuțite pe care le folosești să creezi rochițe vaporoase din cuvinte alese pe măsură, dar și să înjughii câte-un petic de piele, să mai scoți vreun ochi de pe orbită, fie să străpungi vreo arteră vitală. Cât despre mine – uite ce bine mă îmbraci…

google.ro tumblr_nkixxm6gLl1t9k81yo1_500

Nu te-am aflat, dar te-am simțit… diferit. În golul stomacului, în ghiontul din miezul făpturii mele, în visele din care mă trezeam cu gură căutândă. De tine, de suspinul tău, de chemarea ta înceată. În ceață mi-ai rămas, ar trebui să merg la somn să-mi trăiesc poveștile adunate în timpul zilei. Vreau să scriu. Și să risipesc între noi litere fără noimă. Fără noi, mă! :) Dispar în mine eu însămi ca să nu pierd nimic din ce pot trăi. Îmi tapetez pereții interiorului cu urme de ruj roșu – mânjită mă simt de pasiunea onirică ce-mi consumă negativismul și mă cuprinde starea de letargie amară, sângerie, dar…

facebook.com 11885251_10153822914091677_8816555435754903183_n

Ești destinatarul, dar nu ți-am dat încă un nume pentru că nu-l ai. Unde-mi exiști?

Sisif – Pe care Sisif să îl salvez?

Sisif – Pe care Sisif să îl salvez? 
sursa foto - rasebo.ro

sursa foto – rasebo.ro

Articolul de mai jos este scris de către Sava, autoarea blogului
ca răspuns unei provocări din trecut – Cine îl va salva pe Sisif?!
„După ce vei citi primele cuvinte mă vei descalifica probabil de la concursul tău. Cum l-aș ajuta/salva pe Sisif?
Pe care dintre ei? Ah! Pe cel din Corint? Pe fiul lui Aeolus?
Sau pe cei mulți, din jurul nostru? Ori pe Sisiful din noi? Cum am începe?
Nu. Nu l-aș salva. Nu din lașitate. Nici din nepăsare.
Pe Sisif legendar nu l-aș ajuta, pentru că salvându-l l-aș arunca în anonimat. Sisif e necesar. Raportându-ne la el ne simțim bine pentru că cineva, cândva, undeva a fost mai chinuit, mai blestemat.
Arată-mi un non-Sisif!
Sisif însuși nu ar accepta să fie salvat. Legenda spune că era considerat cel mai viclean dintre muritori. Iar el nu caută soluții. De ce? Își acceptă soarta sisifică. Își acceptă greutatea numelui. Omenirea se raportează la el. Sisif e un punct de referință pentru umanitate, e necesar.
Își duce cu încăpățânare menirea fără să caute soluții. E un damnat? Fără dar și poate,
Sisif s-a născut pentru a fi Sisif.
L-ai numit tu, sau personajul tău, cel ce vorbea „cu accent slavic zugrăvit pe delicatețea limbii franceze” cu Adriene femeia perfectă. Încercarea ta de a salva personajul mitologic e, din punctul meu de vedere, o forțare a destinului, o încercare de a schimba ordinea ceasornicului umanității.
Concluzie: toți suntem Sisifi în luptă cu destinul. Acceptam sau ba, prea puțin contează. Suntem Sisifi. Putem plânge și încerca să ne salvăm (fără șanse de reușită) ori ne putem duce cu demnitatea soarta.”
PS: Mulțumesc pentru răspuns, Sava.