Ion cu părul din gradină

Ion cu părul din gradină

 

Ion cu părul din gradină

Planuri mari își făurea,

S-o aducă pe mezină

Blânda ca o turturea,

Și să-i dea din para coaptă

Până ea n-o mai cerea.

Ana e fată deșteaptă,

De-asta nu se mulțumea.

Para asta este coaptă,

Cu miezul galben, molicel,

Ai vrea s-o duci acasă toată,

Să o guste Firicel.

Dar eu insist să fii deșteaptă,

Că punem și în rucsăcel

O pară mare, fină, coaptă,

Să-l bucure pe bursucel.

A doua zi-n grădină

Nu mai dădui de el,

Lăsase doar o groapă,

Iar Părul dispăru de fel.

Ana-l luase cu tulpină

Că-i plăcu cam mult de el.

Acum te du de-o ceartă,

Fructul nu-i un copăcel.

Cosmisian

Poză: Para-i luată din livadă, nu a ei, dar nici a mea…

PS: Replică Anei, dacă tot ține la merele ei…

O casă dată pe vise

O casă dată pe vise

Din fire, melcul casa își purta,
Crezând că îi e blestem,
La alte câmpuri des visa,
Făcându-și un desen,
Și planuri peste planuri, mii
Să plece el dorea,
În lumea fără cochilii,
Spre libertate.

Cum soarta a toate-i pricepută,
În cale îi aduse,
Un negustor și el cu casa dusă,
Pe neclipite oferise
O sumă mică, chiar redusă
Iar melcul se gândise,
Că libertatea e compusă
Din casa lui dată pe vise
Și, o dădu!

Sursa foto google,

Cosmisian

Sunt la nivel de floare

Sunt la nivel de floare

O zi frumoasă

Şi, cu flori la ureche

Ca să ai parte de gânduri minune

Cât să poţi spune

Că nu m-ai uitat

Chiar dacă gândul la asta ţi-a stat

Şi ai rămas într-o stare de amorţire

De parcă eu ţi-aş fi o stare de reverie

Dar sunt o simplă cerneală uscată

Nu mă poţi decupa de pe aţă

Plutesc pe firul roşu al gândirii

Puţin atipic firii

Dar mă las cu pieptul la pământ

Aşa mă poţi purta mai uşor în gând

Mă poţi apăsa mai tare

Ştii bine că nu mă mai doare

Uitarea e pentru fiinţe superioare

Iar eu sunt mai simplu, sunt la nivel de floare.

Cosmisian, Timisoara

Versuri din buzunarul sacoului meu

Versuri din buzunarul sacoului meu

Trei lumini cu corp stelat,
Clasic dans împreună au format,
Scrisului i-au dat culoare nouă,
Dans perfect din stropi de rouă.

Ploii singure îi era urât de tot,
Noii s-au grupat pe loc,
Fulgerele cerul l-au crăpat,
Tunetul văzduhul l-a brăzdat.

Prins pe lunca imaginației mele,
Minții i-au vorbit de stele,
Libere doreau să cadă ziua,
Viselor găsite le-aș croi ia.

De foarte mult timp port în buzunar o reclamă de la o Pensiune pe unde am trecut, pe care am scris versurile de mai sus. Singura modificare față de ce notasem atunci în fața cafelei și publicarea pe blog este cerneala. Scrisesem inițial cu albastru ;))

Puricele si tantarul

Puricele si țânţarul

Nu mărimea strânge, mai curând ar putea constrânge,

Iubirea te strânge, cu braţe mici cu forme de curcubeu,

Nu ţânţarul cu aripi translucide ce bâzâie şi zboară,

Ci puricul ce caută o blană pufoasă, se joacă în seară.

Ţânţarului îi place să aţâţe, de aceea te pişcă,

Puricului îi e drag de tine, te iubeşte şi cam muşcă

Aleg un puric de prieten,

Decât un ţânţar ce înţeapă şi fuge.

(Poze nu pun, ca e mai bine să nu  ;)) )

Ursulet de plus, te-astept sa vii

Ursuleţ de plus, te-aştept să vii

Ursuleţ cu inimioară, te cunosc de mic de tot,
Te strângeam la pieptul meu şi-ţi vorbeam cu foc.
Îţi spuneam orice din suflet, în cuvinte dulci, şoptite,
Tu mă ascultai cu drag, cu urechile-ţi ciulite.
Mai vreau şi-acum…

Ursuleţ cu labe fine, iarna ştiu că nu ţi-e bine,
Ai plecat departe-n luncă, de m-ai fi-ntrebat pe mine!
Te-ai ascuns la hibernat, iarna grea ai evitat,
Seara-n pat cu mine, sa vii ai uitat.
Ursuleţ de plus, vino-napoi…

Ursuleţ cu ochi căprui, spune tu ce vrei să spui,
Eu te mângâi, te dezmierd şi nu vreau să te mai pierd.
Am crescut un pic mai mare, pot să scriu şi să citesc,
Din poveştile cu zâne, seara vreau să-ţi povestesc
Acolo-i altă lume…

(Sursa foto: desktopvenue.com)

Cosmisian, 2 feb 2010

Zăpada, baletul apei in plutire…

Ninge-n soare cu prințese zburătoare,
Sunt mii de ele, fiecare-i lucitoare,
Am vrut sa prind cu grijă una-n zbor,
Mi-a spus: Dragă, nu pentru tin’ cobor!
Sunt doar o balerină, ce-mi place să dansez…

Când balerine pe pământ dansează
Un dans divin, de-un alb lucios,
Atunci imi dau mai bine seama
Cât de gingașe sunt pe jos…
Sunt doar un trecător, le las și pentru tine…

Cosmisian, 23 ianuarie 2010

 

In frunze ruginii se vede toamna.

În frunze ruginii se vede toamna

În frunze ruginii se vede toamna, cu glas de păsări ce grăbesc,
Să plece către ţări mai calde, lăsând copiii să se-adune-n cerc,
Cu fulgi ce-acoperă stejării şi drumul drag şi bunicesc.

La case fumul se-ncălzeşte de lemnele ce ard în sobă,
Cu vreascuri ce îşi cântă dorul către lună,
Din aburi de căldură, culoare-n foc privesc în umbră.

Copil am fost şi eu cândva, o spun constrâns,
Frustrat priveam reflexia bucuriei pe ascuns,
Când mama mă scotea afară, să fug destins.

Zăpezi şi ierni c-atunci n-or să mai fie,
Când lupii recitau pe munţi colinde lunii – poezie,
Acum îşi fac din teamă şi melancolie, colivie.

Când spui ceva în scris şi-aştepţi să cânte flori
În versuri mugurii, culese din a primăverii sori,
Din gânduri ce sunt încă mici, ascunse de ninsori

Decembrie 2009, Cosmisian

M-aştept să cânţi cu mine anotimpuri colorate,
Ce-s căprioare din păduri în versuri desenate
Sublim pe drumul drag şi bunicesc în vals dansate.

Octombrie 2012, Cosmisian