Arhive pe categorii: Poezie si scriituri

RE: A fost odată o păpădie cu flori frumoase

RE: A fost odată o păpădie cu flori frumoase

papadie poezie

A fost odată o păpădie cu flori frumoase, o câmpie,

Avea și-o soră geamănă, ce chiar și azi mai povestește,

Când iarna cea cu burta albă ascunse-n sine-o primăvară,

Dintre sclipiri de soare, în galben păpădicesc, în floare,

Și-a înflorit.

Una e mai mare, calculată, sora mai mică, distracție vie,

Una-i deprinsă cu gândirea, business și sofisticată este,

Cealaltă visează la iubire, valsează înflorită făr’ s-o doară,

Cuprins discret de păpădie, de frunze-n formă de polenizare

Ea mi-a zâmbit.

Ce sunt eu? Un deal cu două burți, coline prinse-n iarna cu vedere neoprită către nori, de-acolo vine albul în care visele-mi coboară, să pot ascunde-n mine primăvara, când păpădia nu mai zboară. 

Un nor cu țurțuri timpurii, purta în sine alb de dor, să știi,

Secrete albe, spuse dintre gratii de ființă-n disperare,

Dar orice-ar face, un nor e nor și de îl crezi că moare,

E doar suspans și-o mică alterare de culoare.

Un nor e nor, cu țurțuri pare chiar o floare.

Am privit norul înghețat unindu-și frigul cu dealul meu, și-l durea pârtia pe care mulți se aventurau să urce, doar ca să-și alunece plăcerile pe costul albului de nor. Dar, nu i se întâmplă norului prea des să fie rece și inert, astfel că, răbdarea îi va topi sufletul cât să se desprindă de dealurile mele, atât cât să poată continua să survoleze lumea în straturi de ființă nouă. Ascunse-n mine sunt istorii dezrădăcinate, croite-n fugă, aproape de final lăsate, dar nu mă preocup când știu că norul orice-ar face, ploaia tot pe pământ îmi bate. De ce îmi place mie norul? Vă scriu aici, cu polen de păpădie, înmuiat în apa unuiocean invizibil, ce e adânc și-ascunde nori și el: V-ați întrebat de unde își adună norii apa ce-i compun? De unde părul lor perfect e de culoare deja-vu? Fratele mai mare al norilor este oceanul invizibil, acolo fug ei adesea, să-și înece supărarea, apoi se-ntorc să-și verse noua stare pe dealul meu, cu două burți, coline albe când le privești din depărtare.

Sunt singur iarna, sunt singur și nu mai caut alinare,

Soarele mi-e sufletul-pereche, dar e în hibernare,

De te-ai întoarce aș fi la fel să te primesc cum vrei,

Sau te-aș trimite fără ezitare în altă sferă, oare?

Încearcă de-ți dorești să afli!

Desprinsa pădure

Desprinsa pădure

Vântul mișca prea lipsit de pasiune frunzele verzi de pădure umbrită de soare,

Adierea pădurii îți mângâia privirea prinsă de iarba ce îmi face sufletul să zboare,

Stropii-copii ce își prind căderea de trupul tău țesut din miresmele florilor din zare,

Îți șoptesc duioasele-mi gânduri ce le-aș aduce în mii de buchete la ale tale picioare.

Buzele tale sunt surori gemene născute din picurii dimineților pictate cu rouă,

Rochia ta din crini albi crescuți pe dealuri înalte te face să îmi pari mult mai nouă,

Constat că ființa mea simplă de om al pădurii îți caută prezența țesută în două,

Mă prind de fructele tale crescute perfect, dar amân deliciul final cât încă plouă.

Urmăresc cu zâmbetul prins de ființă, a florilor misterioasă cuibărită înflorire,

Îți caut încântat devenirea aleasă de vânt ce mă face să sper în multipla ta revenire,

Când din petalele galbene fac pudra ce o țin când înflorirea ți-e luată-n uimire,

Și știu cu nesaț că menirea mea de grădinar mi te-a dat păpădie, nestinsă și vie.

Tu ești floarea sălbaticei mele păduri, misterioasă împletire de păpădie.

Desprinsa padure

Desprinsa padure (Sursa foto – google)

Dreptul la autor

Dreptul la autor

Caut inventator care nu vrea faimă,

Caut un scriitor cu Alzheimer,

Caut un pictor de împrumut,

Caut vila cuiva în care să mă mut,

Vreau atât de multe-n viață,

Să am plutirea-n ape ca de rață,

Caut cu insistență felurite,

Fără de licență sau acte plătite,

Fără acte multe să complice,

sau, lasă-mă să fiu acea ființă altfel, atât de diferită încât nu place!

Copyright (foto google)

Copyright (foto google)

Respiri, papadie zambitoare

Respiri, păpădie zâmbitoare

Mireasma! Oare ce mireasmă o avea o păpădie?
Când să mă aplec, o simt cu frunzele-i pe mine,
Pe chip o văd cum se polenizează de zâmbire,
O cuprind uşor de tulpină, doar cât de o privire.

O strâng la mijloc, acolo unde-s multe frunze,
Polenu-i de pe chip îl cuprind cu ambele buze,
Frunzele ei pe fruntea mea discret le prinde,
Să o adulmec, să-i simt aroma ca mai înainte.

Instant îmi amintesc aroma păpădiei iubitoare,
O strâng necontrolat la pieptul meu, şi-o doare,
Ochii de lacrimi i se colorează, de plăcere,
Cât m-a aşteptat, îşi spune sieşi, oare?

VersulLiber prizonier al Creionului Apoetic

VersulLiber prizonier al Creionului Apoetic

M-ai creat din cuvinte apăsate-n pagini vechi,

Ochii mi i-ai frânt schimbându-le culoarea des,

Un trup cu forme instabile am sfârșit să port,

Lasă-ma să fiu oricum, nescris mi-e bine, îți spun.

versul liber 1

Dar tu ești scriitorul meu, o spui pe rând oricui,

Mă faci puternic ca apoi să-mi furi tăria slabă,

Am mâinile muncite, dar stai, acum le faci mai fine,

Mă treci din stări de fericire-n stări stupide, jur.

versul liber 3

Îți cer să te decizi când scrii  de mine iar,

Mă scrii, mă stergi, mă faci să fiu și să dispar,

Decide-te să fiu, că simt constrângerea adânc,

Azi vreau să mă revolt, să-ți rup creionul

Să fiu din nou același 

versul liber 2

Tu ești tu?

Tu ești tu?
Sunt eu, un câine ce de-aproape pare om, am fost legat acolo, de acel pom,
Mi s-au deschis mai multe trecătoare, privindu-mă mai dur în soare,
Făcându-mă un fel de sol, în care ele să-și ascundă identitatea lor de om.
Sunt locul de lipit anunțuri, idei ce prind aripi, un loc pătat cu ciorne vesele,
Ai vrut să scrii ceva, nu mie, ai scris în pripă tot ce aveai ascuns în tine,
Dar nimeni n-a știut vreodata de spui cu-adevarat ascunsele-ți secrete.
E treaba mea să știu cu-adevărat că tu ești tu, acea persoană ce o știu,
Când m-ai uitat sperând să nu mai vin, să te consider un trecut,
Sau sunt un trecător pe care l-ai rănit și l-ai lăsat în așteptarea lui pustiu?

Cosmisian, Timisoara 23 oct 2013
confuz
Sursă foto: Florin Ghebosu – „Confuz „

O fată și-un alt fel de suflet

O fată și-un alt fel de suflet

Ce minunată zi e astăzi, măi Cosmine

Dar nicidecum mai minunată decât tine,

Pe stropi de ploaie îți scriu o poezie

Cum și tu scrii în noaptea ta târzie.

Cât de drag îmi ești tu, n-am să-ți spun,

Deși tu știi deja, nu? presupun…

Oricum, să nu intrăm prea mult în asta

Ca să nu-nțeleagă altceva nevasta.

Așa că tu, ce ziua ai înseninat,

Să ai o zi așa cum nici nu ai visat.

Cu flori, petale și beție

Și tot ce îți mai place ție.

(Preluare de la Osi Li)

Express! Yourself / are \ Sugar!

Express! Yourself / are \ Sugar!

Tensiunea ta creste in raport cu numarul bulelor infierbantate de apa

Cafeaua isi dizolva aroma in trecerea-i si cade nefiresc de crud  pe spate

Un sunet negru cu caimac loveste fundul canii si-l indeparteaza-n jos

Aroma se dizolva-n adieri: Ti-am pregatit cafeaua, iar zaharul e-n Cos.

expresso

Parfum poetic siamez

Parfum poetic siamez

.

Parfum poetic siamez

in forma ludica,

E sufletul ce il pansez

cu tine-n umbra.

Ai fost candva o fila

cu patru colturi,

Un suflet netezit in aer,

si-ai stat acolo.

.

Parfumul disipat a fost

pan’ te-ai trezit subit,

Sa explici ce nu era menit

sa-mi faca inima de prost.

Parfum poetic disipat

pe gat de siameza,

Format de mana mea

e doar sinteza.

.

Sinteza e procesul crud

ce face om sa fie

O silueta-n soare muribund

cand totu-i bine.

Apari cand esti uitata,

o amintire, da!

Si vrei sa-mi amintesti

ca nu se poate!

.

Siamez cu parul colorat in puf

tu vrei o lume.

Sa fie transformata-n duh

Cu tine singura.

Uiti oare tu ca sunt al tau

si-n norii tai apar,

Cand crezi ca-s disipat in veci

constati ca-i in zadar?!

Parfum poetic siamezSursa foto: google

Mă gândeam la tine şi doar am haşurat asfaltul cu gânduri

Mă gândeam la tine şi doar am haşurat asfaltul cu gânduri

matrix-lines-fractal-hd-1080p

Am desenat simţiri în nuanţe diverse din alb pal,
Am conturat cu rima o strofă cu versuri de metal,
Am selectat imaginaţii să nu văd, dar dorul e un val,
Am strâns din ochi să te uit, dar mintea mea e un bal.

Acolo tu dansezi ca o balerină cu pantofii mov deschis
Eu spre tine să privesc nu vreau, dar ochii trădează vis,
Tu eşti o floare din seminţe plutitoare, o dansatoare, bis
Sclipeşti în mişcări celebre, răpita-mi pari din Paradis.

Mă gândeam la tine şi am haşurat asfaltul cu gânduri,
Tu eşti o parte din blândele-mi atingeri, caldele cânturi…