Arhive pe categorii: Poezie si scriituri

Toamna în miez de noapte

Toamna în miez de noapte

Am ceață pe cerul gurii
Noaptea e rece
Lunii nu-i mai trece
Patima iubirii
Și vrea să împrumute
Alb de gheață
Câmpului din față.

Roua mi se așază pe buze
Dimineața confuză
Soarelui nu-i mai pasă
Razele-i sunt confuze
Și vrea să renunțe
L-auriul din privire
Vara-i târzie.

Am pieptul plin de frunze căzute
Ziua e un vârtej ruginiu
Pământul vrea pustiu
Nimeni n-are curaj să-l acuze
Și vrea o eșarfă pastel
Din frunze scăldate
De pe-al pomului spate.

Ochii au ceață deasă-n privire
Seara e-o fată cu mofturi
Stelele sunt fără socluri
În ei nu mai văd fericire
Și greul singurătății apasă
Stropii prind rădăcină pe casă
Toamna-i pustie.

Pieptul îmi zvâcnește a suspin
Apusul împletește amintiri și uitări
Meteoriții cred că-s sori
În goană spre pământ ei vin
Și-și sapă singuri pieirea
Amintirile se formează ușor
Toamna-i un vultur în zbor.

 

© Cosmisian 7 sept 2020

poză – yoda . ro

Geița, prințesa macului

Geița, prințesa macului


Zâmbete de mac, puţin rotunde
Ce-au sculptat un om din umbre,
Au scăpat de sub paza zeilor
Zâmbind cu ochii plini Geiței lor!

Am mâncat flori mov de salcâm
Am rostit cuvinte pe note parfum
Cu tine îmi împletesc rece trecut
Şi sorb prezentul din seninul mut

Îți creez versuri de seară bună,
Coborâte în liniște de pe lună,
Misterul învăluit să îți coboare
Peste fiinţele mici și trecătoare.

Mânate de dorinţe în piept aprinse,
Fine, zburătoare, plăcerea-i mare
Umbra se îmbracă în muritor
Geițo tu ești o ființă legată de dor.

 

© Cosmisian

Poezie scrisă în 18 mai 2011, ușor modificată…

Ţi-ai împletit părul în spic sub clar de lună

Ţi-ai împletit părul în spic sub clar de lună
Ţi-ai împletit părul în spic sub clar de lună
Şi-ai adormit atât de luminos la min’ pe mână
Sărutările ţi-au pictat pielea cu stele căzătoare
Lacrimi de rouă ţi-au înflorit părul în soare.
 
Când ţi-am văzut buchetele din păr pline de parfum
Am deschis ferestrele iubirii să te simt acum
Atingeri de la gât catifelat spre ochii tăi căprui
Porţi în strălucirea lor o poveste pe care o spui.
 
© Cosmisian
Foto google (24-Chic-Wedding-Hairstyles-for-Short-Hair)

Aş vrea să m-aşez lângă zâmbetul tău

Aş vrea să m-aşez lângă zâmbetul tău

 

Mai bine regretul despărţirii,
Când trenul dimineţii pleacă din nou,
Decât tristeţea absenţei tale
Până când te voi vedea mereu.

Mi-ai acoperit inima cu plăcere
Ca un izvor curge glăsciorul tău,
Inima ţi-e plină de miere
Aş vrea să m-aşez lângă zâmbetul tău.

Te-aştept să vii acasă,
Căci tu eşti a mea frumoasă.
Şcolile sunt pentru copii,
La mine când o să vii?

Aş vrea să m-aşez lângă zâmbetul tău

Foto – google

 

© Cosmisian

Am găsit întâmplător aceste rânduri într-un document cu trei poezii,

din care două sunt deja postate pe blog, datând din 10 iunie 2010. Ora 10:53

Sunt atât de surprins de ele, încât nu le recunosc.

Bine că am detaliile originii lui în proprietățile documentului.

Am mai găsit câteva, dar sunt atât de bune încât nu pot crede că le-aș fi scris eu.

Pe acelea le las neatinse…

RE: A fost odată o păpădie cu flori frumoase

RE: A fost odată o păpădie cu flori frumoase

papadie poezie

A fost odată o păpădie cu flori frumoase, o câmpie,

Avea și-o soră geamănă, ce chiar și azi mai povestește,

Când iarna cea cu burta albă ascunse-n sine-o primăvară,

Dintre sclipiri de soare, în galben păpădicesc, în floare,

Și-a înflorit.

Una e mai mare, calculată, sora mai mică, distracție vie,

Una-i deprinsă cu gândirea, business și sofisticată este,

Cealaltă visează la iubire, valsează înflorită făr’ s-o doară,

Cuprins discret de păpădie, de frunze-n formă de polenizare

Ea mi-a zâmbit.

Ce sunt eu? Un deal cu două burți, coline prinse-n iarna cu vedere neoprită către nori, de-acolo vine albul în care visele-mi coboară, să pot ascunde-n mine primăvara, când păpădia nu mai zboară. 

Un nor cu țurțuri timpurii, purta în sine alb de dor, să știi,

Secrete albe, spuse dintre gratii de ființă-n disperare,

Dar orice-ar face, un nor e nor și de îl crezi că moare,

E doar suspans și-o mică alterare de culoare.

Un nor e nor, cu țurțuri pare chiar o floare.

Am privit norul înghețat unindu-și frigul cu dealul meu, și-l durea pârtia pe care mulți se aventurau să urce, doar ca să-și alunece plăcerile pe costul albului de nor. Dar, nu i se întâmplă norului prea des să fie rece și inert, astfel că, răbdarea îi va topi sufletul cât să se desprindă de dealurile mele, atât cât să poată continua să survoleze lumea în straturi de ființă nouă. Ascunse-n mine sunt istorii dezrădăcinate, croite-n fugă, aproape de final lăsate, dar nu mă preocup când știu că norul orice-ar face, ploaia tot pe pământ îmi bate. De ce îmi place mie norul? Vă scriu aici, cu polen de păpădie, înmuiat în apa unuiocean invizibil, ce e adânc și-ascunde nori și el: V-ați întrebat de unde își adună norii apa ce-i compun? De unde părul lor perfect e de culoare deja-vu? Fratele mai mare al norilor este oceanul invizibil, acolo fug ei adesea, să-și înece supărarea, apoi se-ntorc să-și verse noua stare pe dealul meu, cu două burți, coline albe când le privești din depărtare.

Sunt singur iarna, sunt singur și nu mai caut alinare,

Soarele mi-e sufletul-pereche, dar e în hibernare,

De te-ai întoarce aș fi la fel să te primesc cum vrei,

Sau te-aș trimite fără ezitare în altă sferă, oare?

Încearcă de-ți dorești să afli!

Desprinsa pădure

Desprinsa pădure

Vântul mișca prea lipsit de pasiune frunzele verzi de pădure umbrită de soare,

Adierea pădurii îți mângâia privirea prinsă de iarba ce îmi face sufletul să zboare,

Stropii-copii ce își prind căderea de trupul tău țesut din miresmele florilor din zare,

Îți șoptesc duioasele-mi gânduri ce le-aș aduce în mii de buchete la ale tale picioare.

Buzele tale sunt surori gemene născute din picurii dimineților pictate cu rouă,

Rochia ta din crini albi crescuți pe dealuri înalte te face să îmi pari mult mai nouă,

Constat că ființa mea simplă de om al pădurii îți caută prezența țesută în două,

Mă prind de fructele tale crescute perfect, dar amân deliciul final cât încă plouă.

Urmăresc cu zâmbetul prins de ființă, a florilor misterioasă cuibărită înflorire,

Îți caut încântat devenirea aleasă de vânt ce mă face să sper în multipla ta revenire,

Când din petalele galbene fac pudra ce o țin când înflorirea ți-e luată-n uimire,

Și știu cu nesaț că menirea mea de grădinar mi te-a dat păpădie, nestinsă și vie.

Tu ești floarea sălbaticei mele păduri, misterioasă împletire de păpădie.

Desprinsa padure

Desprinsa padure (Sursa foto – google)

Dreptul la autor

Dreptul la autor

Caut inventator care nu vrea faimă,

Caut un scriitor cu Alzheimer,

Caut un pictor de împrumut,

Caut vila cuiva în care să mă mut,

Vreau atât de multe-n viață,

Să am plutirea-n ape ca de rață,

Caut cu insistență felurite,

Fără de licență sau acte plătite,

Fără acte multe să complice,

sau, lasă-mă să fiu acea ființă altfel, atât de diferită încât nu place!

Copyright (foto google)

Copyright (foto google)

Respiri, papadie zambitoare

Respiri, păpădie zâmbitoare

Mireasma! Oare ce mireasmă o avea o păpădie?
Când să mă aplec, o simt cu frunzele-i pe mine,
Pe chip o văd cum se polenizează de zâmbire,
O cuprind uşor de tulpină, doar cât de o privire.

O strâng la mijloc, acolo unde-s multe frunze,
Polenu-i de pe chip îl cuprind cu ambele buze,
Frunzele ei pe fruntea mea discret le prinde,
Să o adulmec, să-i simt aroma ca mai înainte.

Instant îmi amintesc aroma păpădiei iubitoare,
O strâng necontrolat la pieptul meu, şi-o doare,
Ochii de lacrimi i se colorează, de plăcere,
Cât m-a aşteptat, îşi spune sieşi, oare?

VersulLiber prizonier al Creionului Apoetic

VersulLiber prizonier al Creionului Apoetic

M-ai creat din cuvinte apăsate-n pagini vechi,

Ochii mi i-ai frânt schimbându-le culoarea des,

Un trup cu forme instabile am sfârșit să port,

Lasă-ma să fiu oricum, nescris mi-e bine, îți spun.

versul liber 1

Dar tu ești scriitorul meu, o spui pe rând oricui,

Mă faci puternic ca apoi să-mi furi tăria slabă,

Am mâinile muncite, dar stai, acum le faci mai fine,

Mă treci din stări de fericire-n stări stupide, jur.

versul liber 3

Îți cer să te decizi când scrii  de mine iar,

Mă scrii, mă stergi, mă faci să fiu și să dispar,

Decide-te să fiu, că simt constrângerea adânc,

Azi vreau să mă revolt, să-ți rup creionul

Să fiu din nou același 

versul liber 2

Tu ești tu?

Tu ești tu?
Sunt eu, un câine ce de-aproape pare om, am fost legat acolo, de acel pom,
Mi s-au deschis mai multe trecătoare, privindu-mă mai dur în soare,
Făcându-mă un fel de sol, în care ele să-și ascundă identitatea lor de om.
Sunt locul de lipit anunțuri, idei ce prind aripi, un loc pătat cu ciorne vesele,
Ai vrut să scrii ceva, nu mie, ai scris în pripă tot ce aveai ascuns în tine,
Dar nimeni n-a știut vreodata de spui cu-adevarat ascunsele-ți secrete.
E treaba mea să știu cu-adevărat că tu ești tu, acea persoană ce o știu,
Când m-ai uitat sperând să nu mai vin, să te consider un trecut,
Sau sunt un trecător pe care l-ai rănit și l-ai lăsat în așteptarea lui pustiu?

Cosmisian, Timisoara 23 oct 2013
confuz
Sursă foto: Florin Ghebosu – „Confuz „

O fată și-un alt fel de suflet

O fată și-un alt fel de suflet

Ce minunată zi e astăzi, măi Cosmine

Dar nicidecum mai minunată decât tine,

Pe stropi de ploaie îți scriu o poezie

Cum și tu scrii în noaptea ta târzie.

Cât de drag îmi ești tu, n-am să-ți spun,

Deși tu știi deja, nu? presupun…

Oricum, să nu intrăm prea mult în asta

Ca să nu-nțeleagă altceva nevasta.

Așa că tu, ce ziua ai înseninat,

Să ai o zi așa cum nici nu ai visat.

Cu flori, petale și beție

Și tot ce îți mai place ție.

(Preluare de la Osi Li)

Express! Yourself / are \ Sugar!

Express! Yourself / are \ Sugar!

Tensiunea ta creste in raport cu numarul bulelor infierbantate de apa

Cafeaua isi dizolva aroma in trecerea-i si cade nefiresc de crud  pe spate

Un sunet negru cu caimac loveste fundul canii si-l indeparteaza-n jos

Aroma se dizolva-n adieri: Ti-am pregatit cafeaua, iar zaharul e-n Cos.

expresso

Parfum poetic siamez

Parfum poetic siamez

.

Parfum poetic siamez

in forma ludica,

E sufletul ce il pansez

cu tine-n umbra.

Ai fost candva o fila

cu patru colturi,

Un suflet netezit in aer,

si-ai stat acolo.

.

Parfumul disipat a fost

pan’ te-ai trezit subit,

Sa explici ce nu era menit

sa-mi faca inima de prost.

Parfum poetic disipat

pe gat de siameza,

Format de mana mea

e doar sinteza.

.

Sinteza e procesul crud

ce face om sa fie

O silueta-n soare muribund

cand totu-i bine.

Apari cand esti uitata,

o amintire, da!

Si vrei sa-mi amintesti

ca nu se poate!

.

Siamez cu parul colorat in puf

tu vrei o lume.

Sa fie transformata-n duh

Cu tine singura.

Uiti oare tu ca sunt al tau

si-n norii tai apar,

Cand crezi ca-s disipat in veci

constati ca-i in zadar?!

Parfum poetic siamezSursa foto: google

Mă gândeam la tine şi doar am haşurat asfaltul cu gânduri

Mă gândeam la tine şi doar am haşurat asfaltul cu gânduri

matrix-lines-fractal-hd-1080p

Am desenat simţiri în nuanţe diverse din alb pal,
Am conturat cu rima o strofă cu versuri de metal,
Am selectat imaginaţii să nu văd, dar dorul e un val,
Am strâns din ochi să te uit, dar mintea mea e un bal.

Acolo tu dansezi ca o balerină cu pantofii mov deschis
Eu spre tine să privesc nu vreau, dar ochii trădează vis,
Tu eşti o floare din seminţe plutitoare, o dansatoare, bis
Sclipeşti în mişcări celebre, răpita-mi pari din Paradis.

Mă gândeam la tine şi am haşurat asfaltul cu gânduri,
Tu eşti o parte din blândele-mi atingeri, caldele cânturi…

Poetul, Filosoful, Pictorul – Patru

Am ales ca starter pentru aceasta umbra de postare o melodie care transcede nereusita celor patru strofe… (daca va intrebati de ce aleg melodii sau imagini pentru postarile mele, va spun acum – ca sa va distrag de la postarea in sine!)

 

Poetul

Inima mea iti naste cuvinte pe loc,

Nu prefabricate lingvistice cerate

Lipite intre ele cu lipici conjunctiv

Sa para versuri stilate, imaginate.

Filosoful

Constat din litere misterul universului

Cu tine-aproape ii simt acum si sensul

Explicative sunt definirile colosilor

Viata fara haina este o fata filosofata.

 

maia.martin.weebly

 

Pictorul

Am luat culori de om si-am desenat,

Ochii i-am facut din jar-carbune,

Trupul din inima sculptata-n bronz

Cu brate ferme de pastel tu esti.

 

Patru

Patru colturi are pamantul rotund

Patru vanturi desi n-alearga unde spui,

Patru comori ascunse in rama de ceas

Patru sunt secretele pe care le nasc.

Sunt papadia ta schimbatoare

Sunt păpădia ta schimbătoare

zbor

M-ai prins de mâna când palma îmi era rece,
M-ai prins de suflet sperând că dorul trece,
M-ai prins de inimă cu-o agrafă de cristal,
M-ai făcut o păpădie cu desprinsele-i petal’,
M-ai iubit aşa cum doar tu ştii că eram,
M-ai făcut să mă iubesc, şi chiar speram.

Să-ţi fiu înflorită ca o păpădie iubitoare,
Să-ţi las guriţa să mă sărute printr-o apăsare,
Să-ţi atingi chipul de vrăjitor de cuvinte,
Să-ţi creezi alinturile calde, să mă alinte,
Să-ţi apleci sărutul pe gâtu-mi pulsând,
Să-ţi imprimi iubirea într-al meu gând.

Te-am lăsat să pleci fără să-ţi explic ceva,
Te-am făcut să crezi că încă mai sunt a ta,
Te-am înşelat să ai aşteptări nesfârşite,
Te-am făcut să crezi că nu mă schimb nicicând,
Te-am făcut să-ţi faci zilele un chin muribund,
Te-am făcut orice, dar tu m-aştepţi sperând.

Dacă vin acum, mă mai recunoşti că sunt ca tine?
Dacă încerc să-ţi întind palma să mi-o săruţi, e bine?
Dacă vin cu inima goală, fără să te mai iubească?
Dacă te-am transformat într-o amintire dureroasă?
Dacă încerc să scap de tine, deşi spun că eşti în mine?
Dacă aceste cuvinte sunt tristeţea ce te minte?

RE:

M-ai prins și chiar speram

Să-ți fiu într-al meu gând.

Te-am lăsat sperând

Că, dacă vin, tristețea e cea care te minte.

Culorile ce iti formeaza ochii – Anotimpizia iubirii

Culorile ce iti formeaza ochii 
*
Primăvara răcoroasă ți-a adus flori în iubire,
Vara te-a ars puțin și-ai simțit o devenire,
Toamna ți-a umplut inima de flori de păpădie
Iarna rece a venit să te înghețe în ne-nflorire.
*
Dormi tu, iubita mea floare cu cristale-n frunză,
Dormi cuminte, lasă-mi privirea blândă, plânsă,
Să te inspire din culorile ce îți formează ochii
Nu mă opri să zbor printre petale, așa aș deveni.
*

Anotimpizia iubirii

(ianuarie 11, 2013)

 
Nu diluez culori neforme cu ochii nevii,
Le las în tuburi nedeschise, cu sigilii,
Prefer să iau nuanțele din suflet clar,
O floare cu privire să plictez în dar!
(15 iunie 2013)

O panza nuda

O pânză nudă

6082324_xlarge

Aș vrea să îți devin o pânză nudă, să te fac o pictoriță cu-o mână, să nu folosești pensule sau spatule, ci doar atingeri și din astea destule.

M-ai strânge în brațe pe loc, m-ai iubi fără deochi, frumos și înduioșător, pufos și chiar îndestulător.

Iar eu ți-aș lua privirea curioasă, m-aș lăsa din pânză pe masă, gura ți-aș primi în sărutări, buzele le-aș mângâia în fine purtări.

Când nu am fi atenți deloc, atingerile ne-ar lua din loc, și-am fugi pe un deal înalt, unde ne-am sprijini de un brad.

Ți-aș atinge gâtul încet, sărutări i-aș dori de aproape, apoi aș aluneca până pe piept, sărutându-l cu buzele-n șoapte.

Protejat: Petale nedeschise

Acest conținut este protejat cu parolă. Pentru a-l vizualiza, te rog introdu parola mai jos:

Suflete oglinda

Suflete oglinda

Umbre strivite sub picior de seara tarzie,
Suflete oglinda impletesc cuvinte cu drag;
Gradina-i de gard impartita in tine,
M-astept sa cultivi flori cu drag.

tu ti-ai croit din ape cristaline parul,
cascadele-ti mister suvite-au devenit.
sa-ti fie sufletul fluid precum e un raul,
cu albiile adanci ce-n drum si le-a croit?
in stanci se vede chipul tau sclipind,
relexia-ti minunata in apa curgatoare e
tu cine esti? De ce esti tu, atat de minunata?

sunt o epava maturata dur de vantul uitarii tale,
decenii au trecut pe-alaturi, eu singur am ramas.
te-astept sa ma gasesti in dunele de nisipuri albe
acolo stau, mi-e dor de tine, de-al tau dulce glas.

adorm, gandul imi zboara precum inotul pestilor in rau,
inot, valsez precum o fac pescarusii grabiti spre-a lor pui.
valsez, vantul se-mbraca cu petale de papadie vesela,
m-ambrac, privirea mea deseneaza campii pe care sa stai.

timbrul vocal

Timbrul vocal

Definitie – caracteristica innascuta a unei persoane de sex feminin de a impresiona un barbat prin eleganta cu care vibreaza silabele in gura acesteia, formand in mintea barbatului impresia ca aceasta este un timbru special de corespondenta, pe care barbatul, impresionat, l-ar lipi pe un plic autoadresat pentru a reauzi suava voce feminina.

2M: Motto sau Muza?! Aleg o muza sa ma inspire sa scriu un motto. Dar, daca Motto-ul se indragosteste de Muza?!

2M: Motto sau Muza?! Aleg o muză să mă inspire să scriu un motto. Dar, dacă Motto-ul se îndrăgostește de Muză?!

Cosmisian, 27 martie 2012

Lantisorul de argint cu pandantiv inflorat

Definitia unui lantisor de argint cu pandantiv cu trandafiri: A venit si vremea recoltei, in care zala cu zala, argint bine infasurat in jurul propriei sale existente alungite, agatat de ceea ce atarna pe bucla lui inflorata, petalifiat cu sideful unui trandafir inegrit de arta, isi etaleaza lucratura de cinste la gatul unei ravasite existente.

Protejat: in cercuri energetice

Acest conținut este protejat cu parolă. Pentru a-l vizualiza, te rog introdu parola mai jos:

gresesc oare sa fiu ce sunt chiar acum?


.
singur ca aerul, desi ajung peste tot,
departe, desi sunt in preajma lor;
trist, desi tu zambesti cand iti vorbesc,
cu lacrimi ascunse, dansez si iubesc.
strangeri de mana cat frunzele pe pin,
glume croiesc si stii cat de usor imi vin.

mi-am lasat sufletul sa plece singur
ca poate-si gaseste singur alinul.
se-ntoarece adesea sa-mi spuna tacut,
ca lumea e plina de oameni ca mine.
gresesc oare sa fiu ce sunt chiar acum,
complex de simplist, confuz sa m-adun?

%d blogeri au apreciat: