Arhive pe categorii: B. POEZII

Dreptul la autor

Completare – Dreptul la calitatea de autor!

Cosmisian's Blog - Gânduri Neinfinite

Dreptul la autor

Caut inventator care nu vrea faimă,

Caut un scriitor cu Alzheimer,

Caut un pictor de împrumut,

Caut vila cuiva în care să mă mut,

Vreau atât de multe-n viață,

Să am plutirea-n ape ca de rață,

Caut cu insistență felurite,

Fără de licență sau acte plătite,

Fără acte multe să complice,

sau, lasă-mă să fiu acea ființă altfel, atât de diferită încât nu place!

Copyright (foto google) Copyright (foto google)

Vezi articol original

O casă dată pe vise

O casă dată pe vise

Din fire, melcul casa își purta,
Crezând că îi e blestem,
La alte câmpuri des visa,
Făcându-și un desen,
Și planuri peste planuri, mii
Să plece el dorea,
În lumea fără cochilii,
Spre libertate.

Cum soarta a toate-i pricepută,
În cale îi aduse,
Un negustor și el cu casa dusă,
Pe neclipite oferise
O sumă mică, chiar redusă
Iar melcul se gândise,
Că libertatea e compusă
Din casa lui dată pe vise
Și, o dădu!

Sursa foto google,

Cosmisian

Colosul cer îşi ninge albul

Colosul cer îşi ninge albul

Colosul cer îşi ninge albul pe drumuri goale
L-am surprins cum îşi suflă visul pe pământ
Cernute sunt ramurile pomior din vale
M-am lipsit de doruri ca să te am în gând

Zăpada prinse viaţă pe pleoapele tale
Era atât de fină şi mă temeam s-o prind
Privirea ţi-a făcut din doruri dale
Iar eu păşind atent, părul ţi-l desprind.

Din aburul mărturisirilor ce-ngheata
Ce doar privirea ta vede clar în zare
Te-am prins la piept şi ţi-am legat cu aţă
Un zâmbet l-am făcut şirag de mărgăritare.

Cosmisian

Pământul și norii și-au smuls un cuvânt

Pământul și norii și-au smuls un cuvânt

Pământul albit în zori murmură a îngheț,
Vrăbiile se-nghesuie pe sub balcoane,
Așteptarea înfloririi s-a topit de curând,
Mă mir că nu-mi îngheață lacrima în dor,
Tu oare mai știi cum zburdai în frunze?

Aseară mi-a fost gândul la frica din gând,
Porumbeii mănâncă de pe cărări dispărute,
Mi-a venit să alerg anotimpul în ger,
Ochii îmi varsă lucirea din suflet în gol,
Tu mai coși gânduri din vise?

Pământul și-a plâns nemurirea târzie,
Ciorile par a-mi cunoaște strămoșii,
Iarna își țese bobocii pe patul pustiu,
Lacrima este un monoclu ce caută fin,
Tu oare mai știi de ce la tine tot vin?

Sursa poza: ConexitWallpapersHD

Cosmisian

 

Pe tălpi purtai din rătăcite frunze

Pe tălpi purtai din rătăcite frunze

 

Ai pășit spre albul iernii moale,
Pe tălpi purtai din rătăcite frunze,
Ai scris cu forma serilor goale,
Picturi de anotimpuri în pânze.

Ai rupt tăcerea ce ne-a despărțit,
Pe limbă nu mai am suspine,
Ai strâns la piept ce a încolțit,
Anotimpul zâmbetului ce vine.

Ai strâns în mână inimi incerte,
Ecoul lor se-aude-n firescul dor,
Ai rezonat cu buza lor concerte,
Le-ai prefăcut iubirea-n zbor.

Ai zămislit în sufletu-ți comori,
Iar pântecul tău a fost un munte,
La pieptul tău ai încălzit și sori,
Ți se vedea înscris pe frunte.

Îți sunt suspinul ce croiește vise,
Atât de mare ți-este inima,
Îți sorb din ochi destine scrise,
Și neîntinat te-oi aștepta.

Cosmisian (Nu știu ce am dorit să spun cu versurile astea…)

Sursa poza!

Când tăcerea a prins curaj

Când tăcerea a prins curaj

În liniştea nefirească a nopţii,

Când tăcerea a prins curaj a se manifesta,

Din umbre strigate pe nume,

O altfel de fiinţă se arăta,

Numele de umbre îi era ştiut,

Formă nedesluşită n-avea definitul început,

Paşii ce-i făcea spre mine,

Tropote cu praf ce-l ridicau,

Fricile de păr ușor mă apucau,

Eu mi-l aranjam cu repeziciune,

La loc zgribulit părul mi se aşeza,

Cât teama din ochi ai spune.

N-aveam ce să fac, m-am lăsat dus,

Cerul nopţii nu era unde s-a spus,

Nu ştiam dacă mă-ndepărtez

Sau de m-apropii de Apus.

Şoapta cuiva de mână mă strângea,

Nu era prea înfricoşătoare,

De aş putea spune aşa,

S-a prins apoi de umeri,

În spate lipită se simțea,

Era doar o camasă,

Și una chiar a mea.

Oare noapte ai mai călca o cămașă

Dacă în drum de ea ai da?

Joacă, de Cosmisian

Sursa poza ConexitWallpapersHD 

Toamnă, de după frunze-pleoape

Toamnă, de după frunze-pleoape

Mă uit în ape înfrunzite,

E toamnă-n gândul ei topit,

Se duc uşor culorile-nverzite,

Poteca mea s-a învechit,

Iar eu m-aplec stingher,

Frunzele s-au colorat călduț,

Mă odihnesc pe-o bancă de fier,

Pământul și-a făcut pătuț.

 

Tu te plimbai cu tocuri ascuțite,

În nopțile cu semilună,

Eu te urmăm stingher pe asfințite,

Eram perechea cea mai bună,

Tu mă priveai de după frunze-pleoape,

Tenul tău mi-era prea drag,

Cuvintele tale iar vor să m-adape,

Tulpina ta purta miros de brad.

 

Pe ramurile tale ai mărgele vii,

Știam că inima-n piept îmi bate,

Adieri fine îți așezau şuviţe, mii

Te-am mângâiat ușor pe spate.

Îmi placi la fel de mult în toamnă,

Am strâns mănunchi de frunze,

Porți noblețea ramurilor, doamnă,

Din gustul ce ţi-l simt pe buze

Cosmisian

Sursa poza

Duet

Duet

Șoapte strigate cu voce tare

Șoapte strigate cu voce tare

 

Șoapte strigate cu voce tare

Noaptea ta este un hoț de gânduri.

Le ia, le răsucește și le face dor,

Din aripa lovită poți culege zbor,

Din cerul sec, povești pline de nori,

Din suflet zbuciumat, schimbări.

Sursa foto

Șoaptele de departe par clipe

Noaptea ta mi-a zgâriat amintiri.

Începuturi care acum nu mai sunt,

Destine frânte cu teamă în gând,

Contururi pe forme ce există,

Poarta iubirii încă rezistă.

 

Șoapte din spate zâmbesc orb

Noaptea ta e lucrul cel mai firesc.

Am căutat rezolvări între mărăcini,

Am lăsat urme de sânge pe spini,

Binele sublim se formează încet,

Dimineața se-ntrevede concret.

Sunt la nivel de floare

Sunt la nivel de floare

O zi frumoasă

Şi, cu flori la ureche

Ca să ai parte de gânduri minune

Cât să poţi spune

Că nu m-ai uitat

Chiar dacă gândul la asta ţi-a stat

Şi ai rămas într-o stare de amorţire

De parcă eu ţi-aş fi o stare de reverie

Dar sunt o simplă cerneală uscată

Nu mă poţi decupa de pe aţă

Plutesc pe firul roşu al gândirii

Puţin atipic firii

Dar mă las cu pieptul la pământ

Aşa mă poţi purta mai uşor în gând

Mă poţi apăsa mai tare

Ştii bine că nu mă mai doare

Uitarea e pentru fiinţe superioare

Iar eu sunt mai simplu, sunt la nivel de floare.

Cosmisian, Timisoara