Iluzionistul de seară – Unicul act al unui tânăr iluzionist
– Jennevollare, Jennevollare! Au început petalele să cadă, vino repede! Fascinat de fiica sa, Jean Connet o aștepta aproape de caisul ce lăsa fructe în stadiu incipient să-și dezvelească existența din spatele petalelor. Era fiica sa. Această plămădire de frumos și extraordinar știa să se bucure. Își arunca părul lung pe spate, apoi țipa cu o veselie atât de dulce doar pentru că dorea să ningă cu petale.
Joben Blue studia în apropiere, dar întotdeauna lăsa cărțile din mână pentru a asista la dansul surorii lui, iar petalele nu o ocoleau. Bucuria ei era debordantă încât și petalele în simpla lor conștiență de Univers doreau să o acopere și să devină înfrumusețarea șuvițelor neascultătoare ale Jennevollarei. Ați văzut un copil ce erupe într-o fermecătoare bucurie? Îi poate rezista cineva? Până și pisoiașii de puțin timp aduși pe lume țâșneau sub masa pentru a o privi îndeaproape. O iubeau cu toții.
– Tati meu, ești atent? Oare nu e păcat să lăsăm petalele astea să fie orfane? Eu le adun, le adun să fie prietenele mele.
…
Din mulțime am zărit un domn. Era slab și abătut. L-am auzit spunându-i doamnei cu păr roșcat și bluză roșie împletită că el știe povestea tânărului iluzionist. Nu le fusese vecin, dar îi știa bine. Clapele pianului îl adusese în casa familiei Connet, iar pasiunea fiicei acestora l-a ținut acolo timp de aproape doi ani, atunci când s-a întâmplat tragicul incendiu și s-au stins în neputința lor de a se salva. Doar Joben Blue a rămas printre noi, fiind plecat la Universitate în acea perioadă. Auzind că Joben Blue are un număr de iluzionism, și-a dorit mult să îl revadă înainte să plece la Nice. Și, dacă la început a venit doar pentru a se asigura că nu pierde ocazia să-l vadă, primele două acte ale lui Joben Blue l-au cucerit. Putea anticipa ce urmează. Probabil că era singurul care putea anticipa.
Când și-a ridicat glasul și a strigat: „Soror”, inima lui Joben Blue și-a așezat genunchiul drept pe podea, apoi și-a adus ambele brațe la piept, într-un x pasional. În fundal puteai auzi chicoteli de fetiță, purtând în ele un ecou și o vibrație care te lăsa pe loc cu părul ridicat pe mână. Parcă de deasupra tuturor puteai auzi pași lenți ca de copil, apropiindu-se de locul unde cele trei ființe-foc așteptau nemișcate. Doar focul lor se mișca. Nu poți opri focul din mișcarea lui plină de pasiune și dorință de viață. De această dată, Joben Blue nu a mai performat nimic. Nicio umbră de iluzionism, doar sunetul vântului ce adia în toată sala, tot mai intens. Focul ce compunea trupurile născute de Joben Blue tremurau în toate direcțiile sub blânda mișcare a vântului, parcă păstrând un fel de pulsație ce corespundea pașilor ce se auzeau tot mai intens.
Petale de foc au apărut de niciunde deasupra ființelor plăsmuite din glasul tânărului iluzionist de seară. Când atingeau podeaua se auzea un sunet ca entuziasmul bulelor de vin când se spărgeau pe circumferința unei cupe. Audiența era uluită. Fascinația i-a cuprins pe toți când vântul ce a adus petalele de foc, a înmiresmat fiecare particulă de aer cu miros de flori de cais. Petalele căzute între cei trei au început să prindă formă, parcă tot mai intens. Un trup plăpând de fetiță își contura focul în privirile uluite ale celor prezenți. Cine mai văzuse un asemenea spectacol?
Liniștea rece a serii i-a cuprins pe toți. Doar glasul suav al unei fetițe i-a învăluit pe toți. Cei trei s-au apropiat și au cuprins-o în brațe pe micuță. Un sunet ca de descărcare electrică s-a auzit chiar în momentul în care flăcările lor s-au atins. Lumina din sală s-a pornit brusc, scena era goală, iar peste cei prezenți coborau petale de cais, ca de niciunde. Spectatorii cu palmele ridicate strigau uluite și aplaudau. Frenezia i-a cuprins pe toți și nu s-au oprit din aplaudat multe minute. Nimeni nu observase că tânărul iluzionist de seară dispăruse.
În locul unde s-au îmbrățișat ființele-foc a rămas doar cenușa, în forma unei flori de cais imense. Joben Blue dispăruse. Dispăruse în sânul ființelor-foc pe care le-a iubit până la cenușă.
Final.