Jurnalul profesorului Albert Stimer
***********************************
[Prima parte: https://gandurineinfinite.wordpress.com/2012/11/23/femeia-vultur-shokula-me-aukariona-prima-parte/]
“Ziua a saptea a lunii martie, anul 64 al secolului nostru.
Am notat pe scurt rodul expeditiei noastre pe Insula Shokula [nota cosmisianica: Insula Shokula este numita astazi Bouvetøja/Bouvet, preluata de Norvegia in 1930], pe care am numit-o noi dupa o fata de trib pe care am cunoscut-o aici. Am pus aceste notite in aceasta sticla si speram ca intr-o zi cineva va gasi plutind pe apa aceasta sticla, asa cum pluteste si speranta ca nu ne vom stinge pe aceasta insula. Experienta noastra aici a fost atat de fascinanta incat sacrificiul nostru trebuie sa devina bunul vostru de pret.”
Cu sotia mea la brat ne-am imbarcat pe un Vas Comercial destul de mic, pentru a explora un Arhipeag de insule in sudul Oceanului Atlantic despre care luaseram cunostinta la o conventie de geografie din Germania. Din nefericire, vasul a fost distrus irecuperabil si am naufragiat pe o insula ce parea populata doar de pinguini [nota cosmisianica: unele surse consemneaza faptul ca in 1964, pe coasta insulei a fost descoperit un vas naufragiat. Nimeni nu stie cum a ajuns acel vas acolo, nici cui ii apartinea]. Gheata era peste tot incat in scurt timp uitasem ca pamantul nu e facut din apa inghetata de culoare alba. Ilona a invatat sa gateasca peste in nenumarate feluri. Aproape ca ne crescusera solzi pe maini.
*
*
Intr-o zi, o tanara de pe insula, imbracata intr-o haina cusuta din petice de material negru, parul despletit si prins la spate, s-a urca pe o stanca de unde s-a aruncat in gol, cazand si ranindu-se foarte rau. A fost primul om pe care il zarisem in cele cateva luni de cand naufragiasem si acesta era o tanara, ce dorea sa se sinucida. De dupa muntii de gheata am vazut mai multi oameni cu blanuri arginti apropiindu-se pentru a o recupera pe fata. Noi ramaseseram nemiscati.
Toti au crezut ca dorinta ei fusese aceea de a se sinucide, pentru ca sotul ii please intr-o calatorie vizionara si nu se mai intorsese. Cine putea crede ca dincolo de ceata deasa ar putea exista o alta lume? Tanarul barbat Abaruk Gu Aukariona , credea insa altceva. Adesea ii vorbea in soapta sotiei lui, Shokula Me Aukariona despre dorinta lui de a dovedi asta. Plecase demult! Fata, parca parasita, simtea batjocura satenilor, mai ales cand statea cu ochii pe cer si privea singurul vultur argintiu ce plana deasupra tribului. Shokula credea cu tarie ca vulturul este sotul ei.
Dupa mai multi ani de la plecarea sotului ei, Shokula a dorit sa zboare. Atunci a sarit de pe stanca alba, dorind sa zboare pentru a fi din nou cu sotul ei. Micul trib credea ca e posedata de spiritul vultur, astfel ca fata a fost exilata dupa o judecata la focul de de seara al tribului.
Shokula a parasit tribul, trista, ranita si cu picioarele schiopatand de la cazatura de acum cateva zile, pasind tematoare pe drumurile abrupte, urcand cu greu pe stancile dure al muntelui Akungbu Akadan. Obosita, ingandurata si neatenta, a alunecat si a cazut in gol, dar nu pentru ca dorea sa zboare.
Atunci a auzit vocea iubitului ei:
– Cuvintele tale m-au transformat in vultur, ii spusese el, tu esti alegerea mea, am nevoie de tine, sa ma simt implinit cum numai cu tine am fost vreodata, sa ma simt eu. Trebuie oare sa zbor pe luna ca sa vezi ca si acolo sunt tot eu, acelasi, de dimineata si pana seara tarziu, tu esti in mine. Te-am iubit pana iubirea m-a transformat si acum zbor.
– La mine nu s-a schimbat nimic, te simt la fel, iubitul meu vultur.
– nu exista loc unde sa zbor si sa nu te caut, sa nu ma gandesc la tine, la cat de mult prezenta ta mi-ar fi incununat plecarea, dar trebuia sa plec. Acum insa sunt aici, sunt aici ca sa te cuprind cu aripile mele din argint.
Caderea fetei s-a transformat intr-un zbor in doi. Din acea zi, Shokula a devenit si ea vultur. Femeia-vultur e reala. Uneori ii vad zburand impreuna, venind din munti si plananad deasupra tribului rasfirat pe insula. Parca ar dori sa fie acceptati din nou printre cei ce le-au fost camin calduros candva.
Poate credeti ca naufragiul ne-a facut sa imbratisam fabule, de aceea speranta noastra este ca aceasta sticla sa ajunga in posesia unei inimi nobile. Poate asa ne vom intoarce si noi acasa si va vom povesti mai detaliat.
***********************************
Nota cosmisiana: Sticla a fost recuperata de pe plaja aceleiasi insule in 1963. Din nefericire, in afara de vasul naufragiat nu s-au descoperit deloc urme de civilizatie.
Am uitat sa va spun, Albert Fuller a ajuns impreuna cu un echipaj de oameni de stiinta pentru a studia Insula. Mi-a promis ca in scurt timp imi va scrie primul raport al expeditiei.
