Arhive pe categorii: Dezliterarea pe fuior de timp – Orizontul dnei Mouelle Roucheur.

Lucette – Viața dincolo de imunitate zero – 19. Deja vu în oglindă

Lucette – Viața dincolo de imunitate zero – 19. Deja vu în oglindă

     Cu greu se desprinsese de jurnalul Elenei, că s-a și trezit cu Lucette în fața lui. O privise cu drag și încântare. Avea o nepoată foarte frumoasă, cu chipul curat și inocent. Își așeză palma deschisă pe chipul ei și i-l mângâie cu iubire și durere. Părea atât de slăbită și obosită. Dar, Lucette îl privea cu o bunătate și o încântare cuceritoare. O luă în brațe și o sărută pe frunte de două ori.

     Jurnalul Elenei conținea o mulțime de desene pe care le făcuse pentru Lucette când aceasta era încă mică, ca un supliment oferit poveștilor inventate pentru somnul lin al fiicei ei. Darius a răsfoit prin el și i-a arătat pe rând câteva desene. Deasupra fiecărui desen era scris cu creionul numele fiecărui personaj.

     – Uite, Croitorul de fân! Tu știi cine este Croitorul de fân? Iar acesta este Ceasul de miere, știi tu, ceasul acela din povestea cu albina soprană, care cânta operă în stup.

     – Lucette, pui drag. Frumoase desene ți-a mai făcut mami tău. Eu nu am auzit până astăzi de așa ființe. Ia să vedem ce mai e aici…

     Unele atingeri în oglindă au menirea de a străbate sufletul până în cel mai ascuns și umbrit colț al său. Și, dacă nu ar fi durut, Darius ar fi fost doar un unchi surprins și încântat. Deja vu! Un deja vu în oglindă. Prinsese jurnalul și îl răsfoi spre un loc pe care părea să îl cunoască. Știa că Elena scrisese ceva despre deja vu. Titlul era gravat pe pagină cu roșu, apăsat pentru a imprima siguranță și hotărâre. Sau, posibil ca pixul roșu să fi avut nevoie de încurajare ca să își lase amprenta între liniile ajutătoare ale jurnalului. Obișnuia să creioneze întâmplări din viața de zi cu zi, dându-le o formă plăcută, ușor de citit.

     Și, chiar atunci, mânuța Lucettei îi prinsese degetul arătător al mâinii drepte, pe care i l-a așezat pe pagină, sub titlu.

1. deja vu in oglinda

Sursa poză: Orion Carloto

     – Darius, aș vrea să îmi citești de aici…

     Și, la cum îl privea, începu să citească, îngânat de vocea ei mai mult șoptită. Aproape că ar fi vrut să o lase doar pe ea să citească. Citea mecanic. Nu realizase că citește un articol mult prea greu pentru o fetiță de opt ani, dar mintea îi poposise la acele seri în care Lucette stătea în brațele mamei ei, în timp ce aceasta îi citea. Îi cuprindea degețelul arătător, îl potrivea sub fiecare cuvânt, alunecând pe linia lor pe măsură ce înainte citirea cu voce tare, privind admirația cu care Lucette urmărea textul, cuprinsă de mâna ei. Și, Elena îi ducea mâna pe rândurile cărții precum acul pick-up-ului o face pe discul de vinil, căutându-i muzicalitatea săpată în șanțuri aparent lipsite de sunet.

     Lucette învăța să simtă cuvintele ce se formau atunci când degetul ei mic o făcea pe mami a ei să dea viață lumilor prinse până atunci cu litere de pagini. Se știe doar că literele sunt zalele lanțurilor cu care sunt prinse lumile de poveste de pagini albe. Doar vocea mamei care urma degețelul putea să le elibereze…

Sursa foto posibil Brian Donahue

     Știi căldura aceea care te cuprinde când ai un deja vu? Darius petrecea aceste momente sub incidența stărilor ce marchează un deja vu în oglindă. De această dată, degetul lui era cel care elibera lumea captivă până atunci albului introvertit al paginii. Dacă degetul lui lua forma șanțurilor în care muzica era încă adormită în nesunet, mânuța ei trăda dibăcia cu care brațul pick-up-ului susține dorința de descoperire a acului.

     Juliette i-a chemat la masă pe toți, pentru un mic dejun al speranței. Să îi lăsăm pentru moment și să ne îndreptăm atenția asupra unui moment literar ascuns între pagini de jurnal.

Continuă lectura

Mouelle Roucher poate fi comandată!

Dragii mei,

Ieri am primit telefon de la Libris. Cartea a iesit din tipografie și arată bine, mi s-a comunicat.

Ca starter, ei au ales ca #CitatulSăptămânii să fie și debutul cărții pe pagina de FaceBook a editurii.

Cartea Mouelle Roucher, Vol. 1,

poate fi comandată de la Libris și rețelele de distribuție colaboratoare.

Vă las link mai jos. Sper ca acest mic proiect literar din seria prozei „smart emotional”, cum îmi plaace mie să îi spun, să vă placă.

Link comandă:

https://www.libris.ro/mouelle-roucher-vol-1-dezliterarea-pe-fuior-de-LIB978-606-029-043-8–p11016660.html

Lectură plăcută.

Aștept impresiile voastre pe mouelleroucher@gmail.com

© Cosmisian

Romanul Mouelle Roucher, de Cosmisian – în curând!

Romanul Mouelle Roucher, de Cosmisian – în curând!

A trecut ceva timp, s-a trecut la editat, formatat si copertat. Ieri am dat si „bun de tipar”, și-am auzit ca a luat cineva de la Libris cartea prototip direct la fabrica de multiplicat.

Vă ofer coperta cărții spre vizualizare. Am și creat un email special pentru cititori: mouelleroucher@gmail.com. Vă mai spun și că este primul volum.

Știu că unii dintre voi ați citit parte din primul volum, dar se leagă mai bine citită în coperta de față.

Cu drag, pentru voi,

Cosmisian

 

 

Protejat: Mouelle Roucher, Vol 2 – Cap. 5 – Lyonul vechi, Lyonul nou

Acest conținut este protejat cu parolă. Pentru a-l vizualiza te rog să introduci parola mai jos:

Protejat: Mouelle Roucher, Vol 2 – Cap. 4 Madolen

Acest conținut este protejat cu parolă. Pentru a-l vizualiza te rog să introduci parola mai jos:

Protejat: Mouelle Roucher, Vol 2 – Cap. 3- Fata în roșu îmbrățișat de negrul nesemnificativ

Acest conținut este protejat cu parolă. Pentru a-l vizualiza te rog să introduci parola mai jos:

În perfecțiunea iubirii

În perfecțiunea iubirii

Te voi vizita în locurile unde îți naști sufletul,

 precum răsăritul o face,

acolo unde curcubeul își etalează perfecțiunea

suspendată pe cupola visării.

Te voi atinge pe părul negru

ce își răsfiră șuvițele în plină adiere,

îți voi mângâia chipul tău alb

ca perfecțiunea unei luni pline

într-o noapte senină,

prinsă de orizont

cu nasturi turnați din praf de stele.

Sărutările tale sunt prinse între ele

ca petalele unui trandafir roșu

ce se oglindește în cristalele stropilor de rouă.

Văd.

Privesc prin ochii tăi universul

văd în el iubire și credință.

Când l-a făcut pe om,

Dumnezeu l-a gândit în doi.

Un el și o ea.

Le-a făcut un singur ochi

în care se regăsesc cei doi

în perfecțiunea iubirii.

Când mă vei pierde, iubite,

caută-mă!

în lumea ascunsă în privirea noastră.

Mă vei regăsi doar de aproape…

(Poem scris de Mouelle Roucher)

© Cosmisian, 2018

Sursa poza – google (Clepsidra infinitului)

Protejat: Dezliterare pe fuior de timp – Mouelle Roucher – franturi Vol. 2

Acest conținut este protejat cu parolă. Pentru a-l vizualiza te rog să introduci parola mai jos:

Rorette – Mouelle Roucher Vol. 2

Rorette – Mouelle Roucher Vol. 2


Excepția o făcuse cel de la care se aștepta cel mai puțin – cel pe care îl trădase!

*

    Pe Rorette o mai întâlnea din când în când la Cafeneaua din josul străzii, mai mult intuitiv decât programat. O adusese și pe Patricia la Cafenea, poate din dorința de a nu alimenta o iubire care nu își mai avea continuitatea. Prietenia cu Rorette îl obliga să se asigure că o parte din el o va avea în grijă. Cine putea oare face asta în absența lui, dacă nu sora lui, acea ființa suavă și blândă? Deși se cunoșteau, de când Rorette s-a căsătorit, cele două nu s-au mai văzut. Patricia nu mai știa cum să se raporteze la cea care îi făcuse fratele să sufere atât de mult. Venise timpul ca inima ei tânără să ierte și să învețe să vadă omul dincolo de greselile pe care le face. Iar fratele ei fusese o punte între ele, un bun exemplu.  (Din Vol. 2 – Mouelle Roucher)

Cosmisian

 

Spicuiri din Mouelle Roucher – 2

 

 

 

 

Zilele treceau mult prea lent acasă. Dintr-o dată, timpul părea un vârstnic pensionar care nu mai dorea să tragă ceasul pentru a se bucura mai mult de viață. Doar că, pentru tânărul scriitor trecerea timpului devenise tot mai obositoare.

 

 

 

 

 

 

 

 

Nu se simțea deloc în largul lui, nu mai scrisese nimic, toracele îl durea a dor de viață, de cea din Lyon. Avea tot mai mult impresia că se află într-un vis ca acela pe care îl tot avea în copilărie, în care nu mai putea alerga pentru a se salva de un presupus urmăritor. Era sleit.

 

 

 

 

 

Seară de seară a încercat să scrie ceva, dar îi plecau ideile la somn înainte să le prindă în formă scrisă, rebele și zvârlugi. Masa de scris devenise o sugativă laconică ce absorbea inspirația, secătuindu-l până la gradul la care nu se mai putea gândi la nimic altceva decât la noua lui viață din Lyon.

 

 

Iar paginile rămâneau goale și obosite de așteptare.

(Mouelle Roucher, Vol. 2)

Cosmisian