Arhive pe categorii: Acordeonul de pluș, Irette și kiriannele

Protejat: Manuscris „Acordeonul de pluș, Irette și kiriannele”

Acest conținut este protejat cu parolă. Pentru a-l vizualiza, te rog introdu parola mai jos:

Despre Irette

Despre Irette

“Doar inima i se auzea.

O inimă ca a ei să asculți!

Auzisem un asemenea ritm

doar atunci când ne-am ridicat puțin

deasupra Căii Lactee.”

Cosmisian

Croitorul mut – „Din Acordeonul de pluș, Irette și kiriannele”

Croitorul mut – „Din Acordeonul de pluș, Irette și kiriannele”

     De mine s-a apropiat doar un bărbat blajin, trecut prin multe în viață. L-am privit curios și am tăcut. Mi-a mulțumit de parcă tăcerea mea valora aprecierea cuiva. Eram prea obosit să cred că pot umple golul din ființa mea cu zgomotul nefiresc al vocii mele. Și-apoi, capul îmi era plin de conflictul interior, încât îmi era teamă că dacă voi deschide gura, îmi voi trăda zbuciumul. Și-am învățat să tac. Iar cei din jur au învățat repede să mă ignore. Iar acum, un bărbat cu părul alb ce purta conturul unei pălării satinate mă privea cu ochii lui obosiți. Părea că vede în mine ce eu nu știam că există.

     Venise însoțit de nepoțica lui, o fetița timidă cu privirea galeșă. Deja o iubeam. Aș fi vrut să o întreb cum se numește, dar aș fi pășit într-o lume care nu plăcea niciunuia dintre noi. Ne-am privit și am zâmbit. Pe ea am auzit-o scoțând un sunet apropiat de cel al unui oftat, dar nu era posibil ca o fetiță să poarte durere în inima ei. Pieptul ei era atât de mic încât nu putea suferi încă. Plus că, locul îi era deja ocupat de o creatură din pluș, cu spatele asemănător unui burduf de acordeon. Cu siguranță că de acolo izvorâse oftatul. Doar unei creaturi din puf cu trup de acordeon îi este permis să suspine în așteptarea zilelor cu zâmbete, ca cea de astăzi.

     M-am ridicat de la măsuță și i-am apropiat fetei un scaun, unul pe care îl îmbrăcasem într-o croială argintie, special pentru prințese care încă visau la o lume mai bună. I-a plăcut mult scaunul, pe care s-a urcat în genunchi, apoi și-a găsit loc între brațele primitoare ale unei lumi pe care începuse să o stăpânească deja cu privirea. Și-a așezat creatura pe genunchi și, abia atunci am observat că pe cealaltă parte, cea lipită de pieptul ei, era un jurnal. M-a privit atât de pătrunzător încât durerea din cuvintele ei nerostite mi-a înmuiat genunchii. O fetiță ce purta la piept jurnalul vocilor stinse de trecerea timpului, dornică să îi salveze pe rând. Și, asta a făcut prea mulți ani de atunci.

croitorul mut

Numele ei era Irette.

     Bărbatul plecase fără a spune ceva. Lăsase o scrisoare lungă în care explicase cât de ciudată este copila pe care nu o mai putea crește. Mi-o adusese ca pe o plăntuță neînflorită ce îi părea o simplă buruiană, fără a ști că rădăcina îi era nobilă, iar inima prea bună. O înfiase de la un negustor care s-a plâns că fetița îi este bolnavă, iar el și a sa soție nu o mai pot îngriji. Aflase după mai bine de zece ani de ce i-au abandonat fetiței sufletul în mâinile sale neputincioase. Fetița rămăsese la fel, neschimbată aproape. Nu crescuse deloc în toți acești ani. Și, toți se temeau de acest lucru. Și de creatura pe care o strângea la piept tot timpul, parcă respirând într-o singură inimă.

     Bătrânul îmi scrisese detaliat despre fetiță. O priveam stând în lumea ei argintie, prințesa nestingherită a unui destin misterios pe care și-l scria singură cu fiecare pagină pe care o însemna. M-a privit și mi-a șoptit:

     – Îți voi arăta un secret, dar promite-mi că secretului nu îi vei da niciodată ochi și gură. Am înclinat din cap afirmativ. Până să îi crească secretului gură, trebuia să îmi crească și mie.

     A deschis în fața mea jurnalului, inima creaturii cu spate ca al unui acordeon plin de aer în piept și a scris. A scris și a pronunțat numele unui copil de care doar auzisem de demult. Și-a ridicat brațele deasupra podelei și a șoptit ceva ce nu părea o limbă cunoscută. Zgomotul asurzitor al paginilor ce s-au luminat au născut în fața ochilor mei o altă ființă, ca un acordeon pufos ce părea viu. L-a privit, apoi mi-a spus:

     – Un alt copil își va regăsi drumul spre casă. Apoi a zâmbit și a început să cânte. Oare era aceeași fetiță timidă pe care o abandonase bărbatul trecut prin viață? Aș fi vrut să o întreb mai multe pe Irette, dar sunt un croitor mut. O înfiasem pe fetiță. O luasem acasă pentru a deveni martorul unei extraordinare inimi lipite de acordeonul ei cu inima de jurnal. Un jurnal al regăsirii inimilor pierdute.

     Bărbatul trecut prin multe nu îmi mulțumise pentru tăcere. O făcuse anticipat pentru locul pe care i-l voi fi dat fetei la pieptul meu tăcut.

© Cosmisian

Notă: Acest capitol face referire la ‘Pheletheo neratmah irith naa!’

Ai văzut vreodată un mosor din care se desfășura gradat un fir de amprentă prins de penița unui scriitor nevăzut?

Ai văzut vreodată un mosor

din care se desfășura gradat un fir de amprentă

prins de penița unui scriitor nevăzut?

 

„Copilăria mea a fost o aventură verde a paginilor pe care nu le scrisese nimeni.

Mi-a luat mult timp să înțeleg rolul prafului de așteptare,

dar când am văzut cum paginile vechi ce foșneau zgomotos,

dar lent,

își trădau înscrisul uniform desprins de pe degetele mele,

am apreciat tunelul verde ce mă ascundea până și de mine însumi.

De departe, scrisul ce se contura părea unul banal, dispus ușor neuniform.

Dar, de aproape, fiecare linie purta amprenta mea,

de parcă cineva a strâns cu răbdare un ghem al liniilor ce constituiau amprenta palmelor mele,

apoi le-a folosit pentru a scrie.

Ai văzut vreodată un mosor

din care se desfășura gradat un fir de amprentă

prins de penița unui scriitor nevăzut?

Copilăria mea a fost o coală nouă de sugativă pe care am scris la lumina kiriannelor.

Liniile se topeau parcă pe paginile vechi, îngălbenite, absorbite lent.

Mi-am privit palmele.

Dispăruseră linii de mine însumi.

Eram eu însumi o formă de scriitură.”


Din „Acordeonul de pluș, Irette și kiriannele”, de Cosmisian

Foto: Google

Protejat: Povestea acordeonului de pluș – Ghemul amprentei mele și kiriannele camuflate

Acest conținut este protejat cu parolă. Pentru a-l vizualiza, te rog introdu parola mai jos:

Protejat: Povestea acordeonului de pluș – adopție inversată

Acest conținut este protejat cu parolă. Pentru a-l vizualiza, te rog introdu parola mai jos:

Protejat: Povestea acordeonului de pluș – Secretul poieniței din munți

Acest conținut este protejat cu parolă. Pentru a-l vizualiza, te rog introdu parola mai jos:

Povestea acordeonului de pluș – Tăcerea croitorului mut redus la conversație

Povestea acordeonului de pluș – Tăcerea croitorului mut redus la conversație

Desi (view link) și-a făcut timp să citească capitolul despre Irette și Croitorul mut. A urmat un dialog pe care am dorit să îl păstrez în prim-planul acestei serii. Mi-a plăcut deschiderea pe care mi-a dat-o înspre un nou capitol, pe care îl voi scrie în acest weekend. Mulțumesc, Desi!

Desi: Locul de la pieptul tău tăcut pare a fi ideal pentru oftatul unei inimi neacordate.

Croitorul mut: Posibil ca urechea tăcută a unei inimi neacordate să găsească sincron la pieptul meu tăcut. Ar implica o neacordare iniţială. Dar, când două inimi neacordate se potrivesc, putem spune doar că şi-au găsit gama lor. Iar Irette, hm, Irette chiar are o inimă mare, chiar neacordată fiind. Cine ar mai căuta reîntregirea sufletelor pierdute de sine, căzute într-o discordanţă prinsă de un culoar de timp pe care numai un acordeon de plus îl poate comprima, scoţând aerul de la mijloc sub forma unor bătăi de inimă? Şi, uite cum tu ai devenit inspiraţia pentru următorul capitol. Mulţumesc.

Desi: Culoar de timp comprimat de un acordeon de plus… Irette precis te priveşte înduioşată: îi oferi atâtea posibilităţi de a simţi timpul! Chiar şi o inimă rătăcită în note aritmice se poate considera încântată de suflul respiraţiei tale: atât şi nimic mai mult, fără aşteptări, fără sincronizări, fără idealuri ci doar odihnă şi un pic de inspiraţie. Să te tot laşi cuprins…

Croitorul mut: Irette este atipică. Îţi plac fetiţele atipice, care încă păstrează un jurnal personal, secret despre copii nefericiţi? Şi-a definit căutarea în compania kiriannelor, fiinţe pe care încă doresc să le deseneze cineva. Am încercat până acum să ademenesc două talente, dar cred că le-am inspirat insanitate, chiar şi când eu cred că le-a descris fiinţele foarte uşor de desenat. Ar trebui să fac un concurs de creaţie kiriennească. Revenind la Irette, o văd… mă priveşte!

Desi: E chemare privirea unei fetiţe atipice sau cenzura pentru respiraţiile ei? Trăieşte într-un trecut dat de un jurnal trist, se pare. Poate că din conturul kiriannelor, ar putea grava ea însăşi desenul ce s-ar potrivi pentru fiinţele care nu vor trup, ci culoare şi dimensionare iluzorie.
Hai că m-am pierdut printre atâtea teme posibile ale unui desen. Of! Tot mai bine îmi stă oftatul lângă o inimă ce nu cuvântă.
E bine de tine, tu o vezi!

first-embrace

Croitorul mut:

Irette se afla în Felfurther de două zile și deja scrisese un capitol ce nu va fi menționat aici. Fiecare capitol scris era destinat pentru a pune în mișcare destine ce îți reîntregeau îmbrățișarea pe puntea grăbită a timpului. De pe buzele ei roșii au fost rostite de-a lungul sutelor de ani șoapte care trezeau de pe cupola timpului o ființă magică ce atingea chipul vesel pentru o clipă al pierduților copii.

Era timpul ca cerneala să-și croiască blânda conturare pe paginile mate ale jurnalului magic. Irette zâmbea gândindu-se la noua sa poveste. Am încercat să pătrund în magia cuvintelor ei, dar paginile nu conțineau cuvinte, ci o structură vie de irizație similară interiorului unei pietre desprinsă din mângâierea nisipului auriu de pe malul unei mări însingurate.

Sunete ascuțite au invadat piața, ca un țiuit nedeslușit al unor kirianne înaripate din povești. Irette și-a ridicat privirea, apoi jurnalul ei i-a urmat înălțarea. De pe buzele ei am auzit un susur lin, ‘Pheletheo neratmah irith naa!’ Sunetul kiriannelor a devenit asurzitor, fiind nevoit să îmi acopăr urechile. Le auzeam atât de strident de parcă le izvora sunetul din mintea mea. Paginile scrise s-au desprins de jurnal într-o efervescență de culori care parcă zămisleau în fața mea o ființă prin a cărui suflet curgeau culorile nașterii sale.

Brusc, atât de brusc chiar, sunetul kiriannelor s-a oprit, iar eu am căzut pe genunchi atât de dur încât le-am simțit durerea până în maxilare, de parcă puterea de a sta îmi fusese dată de neînțelesele sunete. În brațele domnișoarei se mișca o ființă stranie, dar frumoasă. Părea un acordeon, o jucărie de pluș vie, colorată. Irette a mângâiat-o pe chip și, cu brațele întinse a eliberat-o în aer. Ființa de pluș a dispărut pur și simplu. Oare de aici își naște acordeonul de pluș poveștile neînțelese?”

Desi: Mai simţi şi acum durerea aceea dată de nesunete? Îmi pare rău pentru tine, dar cred că din această suferinţă s-a născut înţelegerea misterului acordeonului de plus.
Am să mai răsfoiesc poveştile şi sper să nu le desluşesc pe toate, aşa încât să tot am motiv să caut, să tot caut… Sigur o să ai tu grijă: pânzele tivite cu fir de cuvinte neinfinite sunt deja alambicate. Cât îmi place!

Croitorul mut: Tăcere!

Urmează un nou capitol!
Cosmisian

Sursa foto

Protejat: Povestea acordeonului de pluș – Deja-vu îngemănat

Acest conținut este protejat cu parolă. Pentru a-l vizualiza, te rog introdu parola mai jos:

Protejat: În curând: Povestea acordeonului de pluș – Deja-vu îngemănat

Acest conținut este protejat cu parolă. Pentru a-l vizualiza, te rog introdu parola mai jos:

Protejat: Povestea acordeonului de pluș – Croitorul mut

Acest conținut este protejat cu parolă. Pentru a-l vizualiza, te rog introdu parola mai jos:

Protejat: Povestea acordeonului de pluș – Pianistul secret

Acest conținut este protejat cu parolă. Pentru a-l vizualiza, te rog introdu parola mai jos:

Protejat: Povestea acordeonului de pluș – Durerea pe care o resimțea în genunchii regretului

Acest conținut este protejat cu parolă. Pentru a-l vizualiza, te rog introdu parola mai jos:

Protejat: Povestea acordeonului de pluș – golul înghețat al verdelui argintiu din ochii lui Orint

Acest conținut este protejat cu parolă. Pentru a-l vizualiza, te rog introdu parola mai jos:

Protejat: Povestea acordeonului de pluș – Dosarul cu eșarfă roz

Acest conținut este protejat cu parolă. Pentru a-l vizualiza, te rog introdu parola mai jos:

Protejat: Povestea acordeonului de pluș – Povestea gemenilor încondeiați în perfectă asemănare

Acest conținut este protejat cu parolă. Pentru a-l vizualiza, te rog introdu parola mai jos:

Protejat: Povestea acordeonului de pluș – Kirianne – inima cu sânge alb

Acest conținut este protejat cu parolă. Pentru a-l vizualiza, te rog introdu parola mai jos:

Protejat: Povestea acordeonului de pluș – 白饭 Báifàn

Acest conținut este protejat cu parolă. Pentru a-l vizualiza, te rog introdu parola mai jos:

Protejat: Povestea acordeonul de pluș – Orint, verde-argint

Acest conținut este protejat cu parolă. Pentru a-l vizualiza, te rog introdu parola mai jos:

Protejat: Povestea acordeonului de pluș – ‘Pheletheo neratmah irith naa!’

Acest conținut este protejat cu parolă. Pentru a-l vizualiza, te rog introdu parola mai jos:

Protejat: Povestea acordeonul de pluș – Privirea băiatului

Acest conținut este protejat cu parolă. Pentru a-l vizualiza, te rog introdu parola mai jos:

Protejat: Povestea acordeonul de pluș – Povestea lui Kimzi

Acest conținut este protejat cu parolă. Pentru a-l vizualiza, te rog introdu parola mai jos: