Rezultatele căutări pentru: toamna

Toamna este o tânără pistruiată cu părul ruginiu

Toamna este o tânără pistruiată cu părul ruginiu Ca orice alt anotimp ce și-a delimitat existența pe pământ, și toamna își are pretențiile ei de artistă consacrată ce își redobândește locul printre oameni. Fără om, anotimpurile sunt doar figurine desenate pe nisipul șters de valuri. Să ai înfățișarea unui anotimp trebuie să fii înzestrat cu …

Toamna este o ciornă rescrisă

Toamna este o ciornă rescrisă      Soarele strălucește tot mai puțin pe cer. Frunzele ce i-au furat strălucirea au cedat sub căldura sufletească pe care au luat-o de la soare, căzând la pământ șovăitor, în neștiință. Frunzele toamnei își desăvârșesc neștiința cu prețul vieții.       Arbore după arbore și-a plătit prețul pentru …

Iubesc toamna

Iubesc toamna, iubesc vântul rece pe care îl inspir cu tot cu anotimpul ce l-a născut, iubesc frunza ce se aşteaptă să fie luată acasă, pentru a se face una cu pagina ce i-a fost cândva mamă, iubesc şi păsările, zgribulite în aşteptarea liniştii, iubesc roua ce se crede ploaie, sperând să cadă pe buzele …

Toamna Cosmisiană

Toamna Cosmisiană Te invit să vizitezi linkul de mai jos pentru o serie de doua pagini cu articole scriise despre Toamna, Click aici pentru TOAMNA COSMISIANĂ Dintre titluri: Toamna în miez de noapte Toamna spinului de trandafir Toamna își plânge roua – Duet în ton de anotimpuri Toamna dă impresia că există lirism în căderea …

Toamna în miez de noapte

Toamna în miez de noapte Am ceață pe cerul gurii Noaptea e rece Lunii nu-i mai trece Patima iubirii Și vrea să împrumute Alb de gheață Câmpului din față. Roua mi se așază pe buze Dimineața confuză Soarelui nu-i mai pasă Razele-i sunt confuze Și vrea să renunțe L-auriul din privire Vara-i târzie. Am pieptul …

Toamna spinului de trandafir

Toamna spinului de trandafir Toamna aceasta soarele este inundat de ploi. Trunchiul luminii ce năștea căldură pe pământ s-a transformat în nori. Eram obișnuit cu seninul dimineții, dar mă mulțumesc să cad pe pământul unei grădini cu trandafiri uitați la umbra unui gard putred. O fac de această dată alunecând pe un fir micronic al …

Toamna își plânge roua – Duet în ton de anotimpuri

Toamna își plânge roua Duet în ton de anotimpuri Toamna își plânge roua Lacrimi prelinse pe spătare Băncile-s ruginite.   Frunzele își torc căderea Crengi pustiite în soare Cărările-s pierdute.   Pământul își trage sufletul Dealuri cu buze crăpate Speranțele-s sluțite.   Norii își refac pleoapele Ploile cu mintea picuri Serile-s asfințite.   Petalele își …

Toamna dă impresia că există lirism în căderea frunzelor

Toamna dă impresia că există lirism în căderea frunzelor De deasupra, orașul pare diferit, îmbrăcat în roșul ce coase apusul născător de zi, de covorul împletit imperceptibil de frunze croite într-o nemărginire spectaculoasă. Roșul orașului pare ca îmbinarea perfectă a unui violoncel durduliu de subțirimea arcușului ce dansa în noapte. Viorile au ce invidia, forțând …

Toamna este anotimpul care transformă cătina în vrăbiuțe certărețe

Toamna este anotimpul care transformă cătina în vrăbiuțe certărețe   Înaltul cătinii. Ciripitul vrăbiilor era incredibil. Garduri înalte de peste două înălțimi de om ascundeau zeci de vrăbiuțe certărețe. Nimic nu părea să le oprească din cearta lor de dimineață, până să trec eu. Trupul meu cald ca de vară ce îmbrățișează, le încălzea trupurile …

Toamna este ca o pisică ce se joacă cu razele soarelui

Toamna este ca o pisică ce se joacă cu razele soarelui   Sunetul ploii. Atât de banal, atât de toamnă. Soarele nu se mai prinde că nu e luat în seamă, chiar și cu câte un bătrânel alarmat că iar vine iar vara, interminabila. Departe de adevăr. Recele nopții se ia la trântă cu razele …

De toamna aceasta

De toamna aceasta Acesta este articolul cu numărul 900. Știu că nu sunt multe, mai ales că mi-am șters un blog cu mai mulți ani în urmă, dar am ținut să menționez. Așa, pentru consemnare 🙂 De Toamna aceasta despic sâmburi Ai fructelor ce-ar trebui să fie vii Apoi, le storc cojile pentru iluzii Să …

Toamna este ca un duet cântat într-o limbă pe care nu o înțelegi

Toamna este ca un duet cântat într-o limbă pe care nu o înțelegi Toamna este ca un duet cântat într-o limbă pe care nu o înțelegi, dar ai ajuns să o poți imita atât de bine încât ai deja trăiri interioare menite să te poarte prin formele artistice de manifestare a culorilor. Culorile par a …

Toamna este conflictul punctualității dintre mamă și băiatul ei

Toamna este conflictul punctualității dintre mamă și băiatul ei Toamna este o mamă tânără cu părul lung şi lins ce își duce copilul adormit la școală. O vezi în fiecare dimineață, grijulie, ocolind frunzele ce par a se desprinde din ramuri amorțite de primul vis al iernii, mână în mână cu un băiețel distras de …

Toamna. O doamnă elegantă care devorează

Toamna. O doamnă elegantă care devorează Am privit detaliile toamnei. Mie îmi pare mai curând o nemiloasă Mantis Religiosa. Călugăriţa este mama nemiloasă a primăverii care își devorează gloria prezentă până o transformă în hrana noii ei deveniri, primăvara. Mi-am făcut timp să îngenunchez la baza unui stejar și mare mi-a fost mirarea când priveam …

Toamna. Vine ca să absoarbă mintea frunzelor, să le facă să creadă că desprinderea le transformă în semințe

Toamna.  Vine ca să absoarbă mintea frunzelor, să le facă să creadă că desprinderea le transformă în semințe Frunzele sleite de putere cad neputincioase la pământ, încă mândre de verdele lor răcoros, parcă inconştiente de tăcerea pe care iarna o va sedimenta peste căderea lor. Născute din verde crud, devin mândre că pot da mâna …

Toamna este apusul de soare ce a devenit frunze

Toamna este apusul de soare ce a devenit frunze O vedeam an de an în brațele unui tată care se încărca tot mai mult cu povara trecerii timpului, dar ea rămânea neschimbată, aceeași fetiță, mică, misterioasă și tăcută. Părul ei roșcat și răvășit o făcea să pară rebelă, iar ochii ei ca mușchii proaspeți, ascunși …

Toamna ce moare mă doare. Eu toamna nu zbor!

Inițial publicat pe Cosmisian – Neoproză „smart emotional”:
Toamna ce moare mă doare. Eu toamna nu zbor! Porumbelul roșu cu ochii de sticlă fumurie, care cândva purta răvașe, este pierdut astăzi într-un univers ce nu îi era destinat. Într-o zi, porumbelul cu pene albe ca ființa ei, s-a poticnit de curiozitate și a deschis…

Toamna ce moare mă doare. Eu toamna nu zbor!

Toamna ce moare mă doare. Eu toamna nu zbor! Porumbelul roșu cu ochii de sticlă fumurie, care cândva purta răvașe, este pierdut astăzi într-un univers ce nu îi era destinat. Într-o zi, porumbelul cu pene albe ca ființa ei, s-a poticnit de curiozitate și a deschis un răvaș ce îmi era destinat. Era răvașul ce …

Frunze de toamna muribunde

Frunze de toamna muribunde    

Convorbiri tacute – seria de toamna

Se spunea: ‘Hotul neprins e negustor cinstit!’ Dar, eu adaug: ‘Negustorul cinstit e hot neprins!’ Sentimentul de abandon e un mediu psihologic in care EL devine unicul. Intrebari: De ce ne balansam bratele mai energic atunci cand mergem obositi? De ce preferam sa spunem: pai e mult de povestit, dar pe scurt…, cand am putea …

In frunze ruginii se vede toamna.

În frunze ruginii se vede toamna În frunze ruginii se vede toamna, cu glas de păsări ce grăbesc, Să plece către ţări mai calde, lăsând copiii să se-adune-n cerc, Cu fulgi ce-acoperă stejării şi drumul drag şi bunicesc. La case fumul se-ncălzeşte de lemnele ce ard în sobă, Cu vreascuri ce îşi cântă dorul către …

Întrebări prinse între ele cu un ecou timpuriu

Întrebări prinse între ele cu un ecou timpuriu „Este toamnă! Privește, dragul meu, a venit toamna. Nu-i așa că acesta este anotimpul tău preferat?” Acest articol a fost publicat mai întâi pe Fabricadepoezie în 15 septembrie 2021 Rătăcitoarea alerga prin pădure pe o muzică a minții ce încetinește nepăsarea cu care natura cedează tot mai …

Există frunze ce nu-și acceptă căderea

Există frunze ce nu-și acceptă căderea Noaptea și-a găsit liniștea la debutul toamnei. Iată aici un anotimp pe care liniștea îl caută, îl ademenește și îl ține aproape de piept. Muzele se mișcă libere acum. Învelite în voal albăstrui fluturat de vântul răcoros de noapte, muzele sunt într-o continuă căutare. De fiecare dată când găsesc …

Iluzie de toamnă

Iluzie de toamnă Mi-ai spus să te-aștept până în noapteTârziu ți-ai amintit că am trupul slăbitIubirea ne tace. Am pus lemne în focul iubirii de-o viațăDevreme să îmi simți iubirea din sângeIubirea-i o ceață. Vântul își caută bleg trupuri să îmbraceAcum în brațele tale sunt un necunoscutIubirea se desface. În ochii tăi stinși nu-mi mai …

Frunzele toamnei au inima împărțită

Frunzele toamnei au inima împărțită      Toamna târzie și-a oferit ultima frunză solului obișnuit cu picături de ploaie cernute de coronamentul dens și verde al pădurii. Ploii pare că i s-a promis că frunzele sunt părinții adoptivi ai apei. Ploaia și-a născut oftatul din sânul norilor, strop cu strop, lăsându-l să-și unească destinul cu …