Călătorii și muzică

Călătorii și muzică

Călătoriile cu bagaj restrâns sunt cele mai degajate. Mi-am făcut un bagaj sumar, cum am spus, amintiri și vise. Trecut și viitor, o călătorie pe care niciodată nu am plănuit-o. Am făcut primii pași spre o desfășurare de evenimente pe care am lăsat-o în priceperea timpului, mare maestru al întâlnirii dintre oameni. Că am întâlnit oameni care mi-au pus aripi, se știe din experiența tuturor. Nu e de mirare că la fel au simțit și ei când s-au intersectat cu mine. Eram o întâmplare menită să le apară în cale, un fel de „trebuia să mi se întâmple” neprevăzut. Și, dacă nu ne-am mărturisit uluirea cu care am redenumit coincidența, am crezut că ea chiar vine la noi sub numele de coincidență, nemascată, fără pretenții sau înșelătorie. Că au fost dintre aceia care ne-au legat de glezne cu neîncredere și urâțenie de suflet, o știm. Sigur că o știm și pe aceasta. Ne-ar fi plăcut să nu fim atât de cunoscuți. Doar că magnetismul acestora ne-a dezarmat. Nu de la început, pentru că magnetizarea se face treptat, așa cum se schimbă anotimpurile.

Muzica pulsează notele dintr-o zonă profundă a creierului, acolo unde se nasc cele mai multe iluzii. Muzica este și ea o iluzie. Te face să crezi că vibrația ei este un ecou al pulsului, al bătăilor regulate ale inimii, gazda perfectă pentru ritmicitate. Din copilărie am avut o abordare greșită a ideii de amplificare a sunetului. Primul Pick-up ce mi-a căzut pe mâini a rămas fără difuzoare. Le-am luat pe rând pentru a pune în valoare primele casete cu muzică instrumentală, cu muzică pop, cu nopțile ce promiteau îngemănarea liniștii depline cu a sunetelor ce făceau echilibristică pe un fir reparat în prea multe locuri, uneori ajungând prea puține în cartonul difuzorului. Într-o zi am legat de cele trei fire un difuzor mai mic, cu aspirații înalte. Sunetele care au căzut de pe fir au reușit de această dată să se țină de firele difuzorului mai mic. Călcau pe fire subţiri și aveau aspirații înalte. Anii ce au trecut nu mi-au schimbat preocuparea. Am pieptul plin de difuzoare, iar inima mea a devenit un dispozitiv de produs ecouri.

© Cosmisian, Timișoara

Fotografiile nu îmi aparțin.

Ornamente sufletești:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: