În căutarea manuscrisului pierdut – Din manuscris

Iată cum începe povestea domnului Argeșean Ionică, un mare scriitor în lumea celor nepublicați, acolo unde viețuiesc manuscrisele scrise cu grijă de mâna tremurândă. Și cum o fac ele de bine! Aveam de-a face cu un scriitor ce scrie pe pagini libere de strânsoarea pe care o impune publicarea. Doar singurătatea îl mai știa. Bineînțeles, și eu.

L-am întâlnit dintr-o simplă coincidență, una nefericită pentru oricine ar fi fost acest scriitor. În vremea aceea lucram la o firmă de amenajări interioare, montam uși. Așa se face că, într-o zi m-au sunat de la Administrația unei scări dintr-un cartier sărăcăcios de la noi din ora pentru a deschide o ușă. Vecinii! Erau îngrijorați că vecinul lor, bătrânul de la etajul trei, nu mai apăruse. Îl credeau mort în casă. Era în plină pandemie cu Covid-19 în acea vreme. Nefericirea i-a vizitat pe mulți în această perioadă, iar cum acest locatar singuratic nu a mai mișunat prin zonă, cum se spune că îi era felul, era legitim să îl cauți la timp ca să nu îl găsești mort.

Privind în urmă, îi și văd pe bătrâneii din scara omului, piperniciți și înspăimântați, ascunși după măștile lor purtate peste măsură de mult, indignați că pandemia le-a răpit motivul bârfelor. Pentru ei, era doar un motiv ce putea fi răpit. Să-l fi răpit blestemata pandemie? Nimeni nu știa.

Aici intervin eu. Cu o găletușă de chei, una mai universală ca alta, am încercat să pătrund în locuința omului. Având martori cu intenții bune alături, nu m-am simțit ca un infractor, gata să pătrundă în casa unui dispărut. Când am simțit că prinde, am învârtit repede cheia. Am apăsat pe clanță cu teamă, ținând palma apăsată pe mască în dreptul nasului. Doar așa, de prevenție.

L-am strigat eu, l-au strigat vecinii mai mult decât era necesar, dar răspunsul așteptat nu s-a făcut auzit. Scenariul sumbru se instalase imediat în grumazul bătrânilor, iar unii au început să sugrume pui de tuse. Chiar nu era momentul să tușești, dar așa îți venea doar la gândul că puteai locui în scară cu un om răpus de Covid-19. V-aș lăsa să vă minunați și voi de ce am găsit în garsoniera proprietarului de negăsit, dar s-ar pierde suspansul.

Din Manuscrisul „În căutarea manuscrisului pierdut”, 2021

Cosmisian

3 gânduri despre „În căutarea manuscrisului pierdut – Din manuscris

  1. Diana februarie 10, 2022 la 17:23 Reply

    Știai că pe fostul primar al Piteștiului îl chema Ionică 🤣 zi sincer 🤣🤣🤣🤣

    Apreciază

Ornamente sufletești:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: