Cine mi-a atins manuscrisele pe ascuns? Cine le-a trezit?

Cine mi-a atins manuscrisele pe ascuns? Cine le-a trezit?

Toamna devenise tot mai deprimantă. Dacă la început o puteam numi artistă, o desăvârșitoare a culorilor ce își aveau cu toate obârșia în verdele viu, acum avea brațele scrijelite de regretul strâns în jurul gâtului a sufocare. Luase frumosul naturii și îl transformase într-o lume rece și umedă de care nu mai era mândră.

Plimbările mele deveniseră un chin pentru minte, contrastând ciornele despre Ioana, acea ființă a primăverii, cu arbori desfrunziți ce se îmbrăcau cu cenușiul sumbru al norilor. Și asta până într-o seara, când un curent moale de aer s-a strecurat în lume, aducând cu el un prim strat de zăpadă, moale și pur. Priveam fulgii plutind veseli spre pământ, acoperindu-i acestuia lipsa de viață. Primii fulgi de zăpadă se cern direct de pe Lună, o arată chiar albul lor incandescent. Nopții îi fusese adăugată o lumină unică, una de care se pot bucura cel mai mult poeții.

M-am îndreptat spre micul meu univers al scrisului, așezându-mă pe fotoliul care mi-a găzduit cele mai multe nopți fără inspirație. Un scriitor ca mine adoarme adesea în nopțile în care caută surse de inspirație. În noaptea aceea nu aveam somn. Eram interesat de sosirea iernii și așteptam să o aud șoptindu-mi. Șoapte nu am auzit, liniștea le-a înghițit silabele.

Am privit spre locul unde îmi era tăinuită lumea manuscriselor mele și am văzut, poate din întâmplare, sau poate din nerăbdarea cu care se înarmase însăși povestea aceasta, franjuri de lumină ce se scurgeau ușor din unghierele neatinse de multă vreme, atingând podeaua. Am știut din prima clipă ce se întâmplase. Cineva îmi atinsese manuscrisele. Nu știam cine, deși bănuiam, nu puteam afla în această noapte, deși aș fi putut întreba lumea ce se relocase pe parchetul dur ce susținea de mulți ani o lume suspendată în taină.

Am privit lumina scursă pe podea cu încântare, iar ea își luase în serios rolul de scenaristă. Capitol după capitol, carte după carte, lumi de care aproape uitasem, prindeau viaţă în plină noapte. Devenisem spectatorul propriilor mele creații literare, și ce diferență era să le văd într-o asemenea lumină. Au fost și momente în care m-am trezit că stau în genunchi în fața platoului alb, atingând și strunind firul narațiunii spre o desfășurare mai elegantă.

Ce le-a făcut să se transforme într-o astfel de desfășurare luminiscentă? Manuscrisele mi-au fost aliate în actul tăcerii, ținându-și lumile într-o perpetuă adormire, și aceasta de mulți ani, mulțumite fiind cu o asemenea îndeletnicire. Exista o singură explicație, una pe care nu aș fi vrut să o accept fără a da frâu liber imaginaţiei. Le-a atins cineva, eram sigur. Cine mi-a atins manuscrisele pe ascuns? Cine le-a trezit?

Prins între această suită de întrebări de care legasem o mulțime de răspunsuri și lumea creată de lumina ce continua să se prelingă spre podea din toate detaliile biroului, am adormit. Era spre dimineață când somnul m-a surprins cu notele lui calde, desprinse dintr-o amețeală a gândirii ce m-a făcut să cred jocul lumilor desprinse din propriile mele creații.

Mă trezisem când un bulgăre de zăpadă a ales să se lipească de fereastra mea. L-am privit alunecând pe sticla transparentă, resemnat. Crezuse că poate pătrunde până în lumea ce își făcuse de cap pe podeaua din cameră, dar i se topise sufletul văzând că nu o poate face. Cineva arunca cu sfere de zăpadă spre lumea mea, până m-am ridicat. Erau fetele – Anemona, cititoarea misterioasă și prietenele ei. Au strigat repetat să ies la zăpadă. M-am îmbrăcai repede și m-am alăturat lor. În minte îmi concepeam planuri tot mai sofisticate pentru a afla cine mi-a atins lumea scrisului, trezindu-i ființa. Planurile mele nu se potriveau cu realitatea. Cititoarea avea palmele pline de metafore desprinse de pe paginile manuscriselor mele, iar buzele ei aveau urme ale șoaptelor ce nu au mai vrut să se se risipească. O prinsesem. Dar cum să îi spun că am prins-o cu metafora pe chip?

Le priveam jucându-se cu albul perfect al iernii, neștiind că îmi recunosc metafora de oriunde ar apărea ea. Pătrunseseră în lumea multor manuscrise, pentru că le treziseră pe aproape toate. Pe chipul cititoarei se vedeau metaforele și împletirea sensurilor lor. Cum a ajuns pe chipul ei? Singură nu ar fi avut acces în lumea scrisului meu. Avea un complice, pe Anemona. Ce m-a surprins era lejeritatea cu care acceptasem că am fost citit pe ascuns, de parcă aveau acest drept. Lumea manuscriselor își revendica dreptul de a exista în apropierea respirației cititorilor, acolo unde fiecare putea să îi strunească puțin semantica. Le-aș fi spus amândurora că sunt pline de metaforă, dar am vrut să văd dacă zăpada le poate dizolva metafora. Nu o putea face, iar eu eram mulțumit. Ce să mă fac eu cu fetele astea?

Din Manuscrisul: „Ciornele unui scriitor tăcut”, Cap. 47

© Cosmisian

6 gânduri despre „Cine mi-a atins manuscrisele pe ascuns? Cine le-a trezit?

  1. Delia M. ianuarie 27, 2022 la 11:22 Reply

    Cititoarea misterioasă și cititul pe șoptit . Ce capitol simpatic și intim . O să fie un roman pe cinste!

    Apreciază

    • Cosmisian ianuarie 27, 2022 la 12:55 Reply

      Asa este lumea manuscriselor, cititori pe ascuns, texte care se refac sub acea citire…
      Am scris-o, o corectez si o ascund 🙂

      Apreciază

      • Delia M. ianuarie 27, 2022 la 12:59 Reply

        Și ar merita atinsă de nemurate mâini și buze . Ce alt destin perfect pentru o carte?!

        Apreciază

  2. Poteci de dor ianuarie 26, 2022 la 17:22 Reply

    Frumos, tare frumos!
    Multe metafore au fost furate de chipuri 🙂

    Apreciază

Ornamente sufletești:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: