Stiloul unui poet care își urăște muza – Autor: Carmen Alina I.

Stiloul unui poet care își urăște muza. Autor: Carmen Alina I.D

Picăturile de ploaie reci cad din ce în ce mai des, devenind enervante, însă profesorul de limba română, Matei, stă nemișcat pe banca din lemn în formă de melc, din Grădina Botanică. Pentru el, timpul s-a încrustat într-o tristețe amară și el s-a schimbat dintr-un poet optimist într-un poet care își urăște muza. Teii înalți, din jurul lui, opresc picăturile de ploaie pe frunzele lor, ca să nu îl deranjeze. Privește în gol. Ochii lui negri încă păstrează imaginea Adei, fosta lui soție, cea pe care o iubise ca un nebun. O observase încă din facultate și nu își putea lua ochii de la tenul ei alb, părul blond, ochii albaștri și corpul subțire.

Când el scria poezii, ea venea și îl cuprindea în brațe, lipindu-se de spatele lui, iar el îi săruta mâinile de zeci de ori.

Într-o zi, în urmă cu un an, Ada l-a părăsit și s-a mutat cu soțul surorii ei mai mici. Matei se gândește cum s-a întâmplat așa ceva, cum de el nu și-a dat seama că ea îl înșela.

― De ce pleci? a întrebat-o el, în timp ce ea își făcea bagajele.

― Pentru că aici îmi lipsește aerul, a răspuns ea rece.

Matei încă nu știa atunci că era îndrăgostită de cumnatul ei. Avea treizeci de ani, când ea a decis să își refacă viața, furându-i fericirea surorii ei.

― De ce pleci, Ada?

― Nu te mai iubesc, Matei, e așa de greu de înțeles?

Fotografia nu îmi aparține

Era greu de înțeles, chiar și după un an de la despărțire. Matei își amintește mâna ei care îi mângâia spatele în timp ce făceau dragoste. Totul părea perfect și el simțea o pace și o liniște care îl mulțumeau. Ochii ei albaștri străluceau plini de pasiune, dar oare când au încetat să strălucească pentru el? Poate că ea nu își dorea liniște, ci voia altfel de senzații.

Fiul lor de șase ani, Edan, a rămas în grija lui Matei. Uneori, el întreabă de mama sa și plânge, însă Matei nu știe ce să îi răspundă. Ada nu l-a vizitat deloc de când a plecat. Copilul are ochii, părul și buzele ei și îi amintește de ea în fiecare zi.

Ploaia se oprește, însă Matei nu observă. Nu a mai scris nicio poezie de la plecarea ei, doar ea era muza și fericirea lui. Acum, el e doar un poet trist care își urăște muza.

În fiecare dimineață când se trezește, își simte sufletul greu, vestejit. Își amintește de clipele fericite ca de niște vise scurte, trecătoare și își ascunde fața în palme. Nici apusul nu îl mai privește cu dor, ca înainte, ci se simte desprins de sine, având sufletul rătăcitor.

― Domnule, vrei să cumperi un stilou? întreabă un copil cu ten măsliniu și ochi negri.

Matei îl privește. Pare puțin mai mare decât fiul său, e slab și e îmbrăcat în haine murdare.

― Domnule, cumpără un stilou, te rog! insistă băiatul și îi arată un stilou cu capac auriu, așa cum mai avusese Matei demult.

― Cât costă?

― Zece lei, răspunde copilul și îi pune stiloul în palmă.

― Dar nu are cerneală!

― Îi pui și dumneata, adaugă băiatul cu voce tristă.

Matei îi dă banii și el o zbughește printre copaci.

Când ajunge acasă, poetul își amintește că are în dulap o sticluță cu cerneală, își umple stiloul, îl pune pe birou și uită de el, neștiind că e un stilou magic, care rescrie destine. Se spune că cel care ajunge în posesia stiloului are parte de multe schimbări benefice și dorințe îndeplinite.

Sursă foto -chatterleyluxuries com

A doua zi, la serviciu, Matei face cunoștință cu o colegă nouă. Violeta e profesoară de sport, înaltă, slabă, cu părul lung și negru. Cei doi se împrietenesc repede și Matei se simte atras de inteligența, modestia și timiditatea ei. Îi face cadou o carte de poezii scrisă de el, iar ea este uimită de frumusețea versurilor. Iubirea vine întotdeauna la momentul potrivit, alină inimi și sparge tăceri ale sufletelor. Clipele trec in zbor, ochii se privesc născând un amalgam de sentimente și cei doi iubiți își sunt îndeajuns unul altuia. Matei și Violeta se îndrăgostesc iremediabil, pe fețe le înfloresc zâmbete și în scurt timp devin nedespărțiți.

Într-o seară, el vede stiloul pe birou, îl ia în mână și începe să scrie o poezie de dragoste pentru frumoasa lui muză, Violeta, apoi îi scrie în fiecare zi. Ea îi devine soție după un an. Cei doi sunt acum binecuvântați, căci ea află că va deveni mamă. Edan e fericit și el că va avea un frate. Matei scrie mereu poezii pline de romantism cu stiloul cu capac auriu. Ea e cea mai gingașă muză, iar el se pierde în ochii ei. Admiră împreună apusul și în casa lor este doar dragoste și veselie.

― Ai o frumusețe dumnezeiască, soția mea! Ești floarea de primăvară și miracolul meu, îi spune el.

― Sunt fericită să locuiesc pentru totdeauna în sufletul tău! Iubirea mea pentru tine este infinită! răspunde ea, surâzând.

― De când te-am cunoscut scriu doar versuri pline de iubire, de freamăt de vise, de zâmbete sincere și de zboruri de îngeri.

― Am fost predestinați să ne strângem în brațe, să trăim o dragoste ca o poveste.

                                                                     *

E luni, Matei se grăbește să ajungă în clasă, a întârziat de la prima oră. Are în mână agenda și stiloul. Când se așază la catedră, observă că îi lipsește stiloul cu capac auriu. Îl caută pe holuri împreună cu elevii, dar nu îl mai găsește.

― Era un stilou magic, cu el am scris toate poeziile din ultimul an, i se plânge el Violetei, când ajunge acasă.

― Poate l-a găsit un elev care are nevoie de puțină magie în viața lui și îi va schimba și lui destinul, îi răspunde ea, serioasă. Tu nu mai ai nevoie de el, acum ești un poet care își iubește muza.

― Ai dreptate, zâmbește Matei și o strânge în brațe. Nu mai am nevoie de stilou, am nevoie doar de supradoza de fericire de pe buzele tale!

Supradoza de fericire de pe buzele tale,
Mă poartă fără aripi spre a cerului splendoare.
Tu ești dulcea muză, eu poetul minunat,
Ești vrajă, nostalgie, ești tot ce am visat.

Sfârșit

Guest post by Carmen Alina I.D., căreia îi mulțumim 🙂

Dacă acest stilou a ajuns și la tine, așteptăm articolul tău pe cosmisian@yahoo.com

Detalii despre temă și indicații pot fi găsite în Categoria principală a acestui articol.

Ornamente sufletești:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: