Ultima frunză – Petruța Petre

Ultima frunză – Petruța Petre

Dragii mei, am primit provocarea să scriu un text cu titlul Ultima frunză având fotografia ca muză. Haideți să vedeți ce am simțit eu! Mulțumesc!

Ce foșnet!
Stăteam pe un ram.
Ochii triști mă priveau de la geam
Nu înțelegeam unde pleacă
Așa grăbite și aranjate
Ale mele surate.
Se auzea mult foșnet arămiu
Iar eu nu știam ce urma să fiu.
Eram ultima frunză
Confuză
Oare ce este viața,
Când ne pierdem speranța?
Oamenii par acum mai triști,
Ploaia îi face mai pesimiști.
Un vânt ușor m-a desprins
Și-am început să plutesc ca-ntr-un vis
Cerul rămânea tot mai sus
Iar eu coboram în valsul condus
De vânt
Spre pământ.
Sunt ultima frunză care a rezistat
La toate câte viața i-a dat.
Sunt ultima frunză care iubește
Și om, și copac, și floare
Sunt ultima frunză care dorește
Să zâmbească după iarna cea mare.
Într-o altă viață
Plină de armonie și speranță.
Ultima frunză – Petruța Petre 

Sursa foto

 

3 gânduri despre „Ultima frunză – Petruța Petre

  1. Vero octombrie 27, 2019 la 14:51 Reply

    Memorabilă ultima frunză

    Apreciază

Ornamente sufletești:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: