Balerina

Balerina

(Desenul l-am făcut cu stângăcia de care dau dovadă. Dar, sunt mulțumi de ce mi-a ieșit)

PS Preconceput 🙂 Recomand si Fara destinatar, de Potecuta

     O priveam căzută pe jos, în timp ce un bărbat răzuia cu o spatulă imensă pojghița subțire de gheață ce i-a servit unui dans fluid și neasemuit. Vreau să o vedeți prin ochii mei, în timp ce gheața subțire se desprinde de pe podeaua circulară, suspendată la un metru de sol. Are un picior sub ea, care pare rănit. Pe celălalt și la adusaproape de trupul ei firav, spre piept, iar mâna dreaptă a devenit o ancoră a genunchiului. Din apropiere poți vedea că glezna îi este vânătă de la o aterizare greșită pe vârful unei poante.

     Era prima dată când vedeam o balerină performând pe gheață, ca o demonstrație crudă a perfecțiunii. Oare gheața face diferența dintre poante și perfecțiunea actului din noaptea aceasta?

*

     Spectacolul se terminase, iar amfiteatrul care înconjura circular scena amplasată central se transformase într-o privire concentrică, supraetajată. Ochii multipli ai spectatorului mut căzuseră peste balerină, strivindu-i orice capacitate de a se ridica. Atunci l-am văzu pe acel bărbat apropiindu-se de tânără. S-a uitat atent la ea, observându-i incapacitatea de a se dezlipi de inima scenei, care pulsa în ritm compus, ținând-o captivă pe micuță. Nu gheața o țintuise în centru scenei. Gheața devenise un aliat. Strălucise în fața miilor de ochi umani cu puțin timp în urmă. Ce o țintuia oare?

     Cele mai însemnate momente ale unui ac artistic se scurg din clipa în care catifelarea trăirilor umane îmbrățișează scena cu aceeași forță cu care aerul din piept se rarefiază discret, fără ca cineva să îi observe tremurul. Pe măsură ce scena își făcea cunoscută culoarea, gheața se retrăgea sub trupul fetei, iar trupul acesteia devenea tot mai alb, un alb de marmură vie. Trupul i se ridică de la sol, răsucindu-se elegant, până tălpile îi erau așezate pe soclul de gheață, cu poantele înfipte ferm în nemișcare. Era liniște absolută. O durea trupul, dar respira atât de lin, fără a trăda simțire. Oare durerea o va determina să ofere liniștii un dans cum nu a mai văzut vreun om?

*

     Era noapte târziu. Doar trupul fetei se mișca. Am privit-o în libertatea ei. Singurul lucru pe care l-am făcut să importalizez suferința ei a fost un desen nereușit.

(Exercițiu pe un fragment de gând, rătăcit în mintea mea într-o zi obositoare)

© Cosmisian