Oceanul Catatumbo-ului meu

Oceanul Catatumbo-ului meu

 

 

     Îmi amintesc de noaptea în care un fulger a scăpat din strânsoarea unui tunet și s-a ascuns sub pluta pictată de mine pe ocean. L-am căutat de atunci neîncetat. Nicio clipă nu am trădat asemănarea dintre sufletul lui și al meu. Am ales să înot în larg numai ca să îi ofer acestuia un loc tainic în care să se lase găsit de mine. Încă nu l-am găsit, dar cred că nu mă va trăda. Astă-noapte am ales să vâslesc cu palmele goale. Oare îl voi simți când se furișează aproape de pieptul meu ca să îmi regleze ritmul cardiac?

      Cerul este brăzdat de fulgere ce par a se regăsi mai curând la intersecția dintre înalt și adânc. Fulgerele caută oameni cu care să își împartă lumea. Dacă norii nasc fulgere, oceanul meu le este casă, iar pluta desenată din tristețile mele le este tainicul umbrar unde ne regăsim, cum se face că fulgerele nu aleg niciodată să zboare spre stele? Am ales să fiu libertatea nocturnă a electricității în forma ei absolută. Oare ce se întâmplă cu norii ce nu își cultivă furia la timp ca să mă atingă cu mânia lor?

     Adânc în sufletul meu am o altă lume brăzdată de oceane și stele. Nimic nu se compară cu arcul electric creat între un fulger și inima ce îl controlează. Am sprijinit umbrele stelelor în bărbia nedumerită a nopții, căutând acel moment în timp când pot privi un fulger în ochi, cât să îi cunosc dorul. Mi-aș lipi visele de sinapsele tensionate ale norilor, ca să îmi pot naște indicii spre fulgerul meu. Oare s-a obișnuit doar să mă observe de la distanță, sau eu mi-am însușit apartenența fără a mi se fi permis acest lucru?

     Am permis oceanului meu să găzduiască secretele fulgerului meu. Aș putea oare să nu vă destăinui unui dintre ele? Bine, vă spun doar unul singur. Fulgerul meu a croit în adâncul oceanului meu o pătură fină de ozon, ca semn de recunoștință pentru norii ce l-au creat și i-au vorbit de mine. Noaptea este mult mai frumoasă când arunc înspre stele petice de ozon, fine, subțiri și delicate.

Cosmisian

Poza Alan Highton

4 gânduri despre „Oceanul Catatumbo-ului meu

  1. Vero octombrie 31, 2018 la 06:47 Reply

    Doar tu reușești să scrii ceva frumos plecând de la un singur lucru. Profund. Bravo

    • Cosmisian octombrie 31, 2018 la 09:33 Reply

      Acest lucru… A fost recitirea articolului scris cu cativa ani in urma. Multumesc.ceva trebuia sa fac cu acel fulger, ca sa descopar si ce fel de fulger e.

  2. Poteci de dor octombrie 30, 2018 la 12:43 Reply

    Se simte în litere acea lume din sufletul tău.
    Frumos ai scris!
    Mie mi-e frică de fulgere.

    • Cosmisian octombrie 30, 2018 la 14:12 Reply

      Nici eu nu as sta aproape de ele, cu siguranta nu le-as cauta compania intr-o noapte furtunoasa pe o pluta in plin ocean. Dar, fiecare suflet are oceanul lui care e mai prietenos. Si, tipul de fulger la care ma refer este principalul contributor la covorasul de ozon. Asa ca, putin mai departe de tamplele noastre, actiunea lui e binevenita. 🙂

Ornamente sufletești:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: