8. Lucette – O fată cu pickup și umbrelă

Lucette – O fată cu pickup și umbrelă

     – Am început să scriu! A spus Elena în mijlocul unei conversații banale, pe care a secerat-o ca pe un mănunchi de grâu auriu.

     – Tu scrii? Ce anume scrii tu, puiule? O întrebă mai în glumă, mai în serios Marcel. Te pomenești că am avut lângă noi o scriitoare și nici nu am cerut autograf!

     – Hai mai aproape și citește-ne puțin. Ira o privi cu apreciere, mai mult de drag decât din curiozitate. Elena era tare drăguță când își așeza pe chip seriozitatea ei plină de șarm și sinceritate.

     – Păi, eu știu că ar trebui să fac aici o mică prezentare, dar nu se poate… e, de fapt, un jurnal. Am terminat garsoniera, mi-am aranjat lucrurile și am făcut o listă cu lucruri pe care aș vrea să le fac. Le-am scris, dar lipsea ceva. O pagină pe care o mut din loc în loc nu are un destin prea grozav, nu-i așa? Ca rezultat, mi-am luat un jurnal destul de mare, cu multe pagini. Am scris până acum 14 pagini. Și, Darius știe că scriu mic și adunat. Vă spun doar atât: Mă simt grozav de bine când simt alunecarea peniței pe acea foaie adormită în așteptare.

     – Asta e sora mea! A exclamat mândru Darius. Și, întinzându-și brațele, o cheamă pentru o îmbrățișare plină de protecție. Nu era ea sora lui, cea demnă de protecția fratelui mai mare?

     – Citește-ne două paragrafe, doar așa, să vedem că tu chiar te pricepi.

     Pe când se pregăteau să o asculte, Elena dispăruse din fața lor. Nu puteai scoate încă adolescența din ea, pentru că sălta veselă spre holul mic de la intrare, de unde apucă cu foarte multă delicatețe o geantă destul de mare. Prima întrebare care îți venea în minte nu era legată de conținut, ci de capacitatea ei de a ridica de la sol o geantă atât de mare. Dar, o ridică lejer, o așeză în colț lângă laptopul lui Marcel, deschisese fermoarul. Din interiorul ei își făcea loc în fața lor un pickup. Unul modern, dar destul de drăguţ.

     – Un pickup? Ai spart un muzeu? De unde ai tu așa ceva, sis?

     Elena și-a adus pumnii aproape de bărbie, strânşi de emoție. Retrasă înspre tocul ușii, parcă dorind să contempleze structura sofisticată a serii. Dacă pentru fete, obiectul nu reprezenta încă prea mult, nu se putea spune același lucru despre băieți. Cursul serii se schimbase. O adolescentă le-a adus trecutul în forma lui muzicală înapoi. Jurnalul ei rămăsese deschis pe podea, cât să poți surprinde ciorne ce îmbrăcau partea superioară a paginilor.

„Fata cu pickup și umbrelă

Străzile mele sunt pline de pași în ploaie

Casă nouă, casă nouă, strigă cu glas șoptit o fată.

M-am oprit curios. Cine-mi înseninează norul?

Erai tu, fată care poartă la ureche curcubeul.

Umbrela ta era agățată de încheietura mâinii,

Alerg și tu mă uzi, strigă în ploaie alergând.

Am vrut să îți ofer umbrela mea, dar nu doreai,

Erai mai fericită astfel, căci ploaia e a ta.

…”

     Fetele se întrebau cum funcționează pickupul, iar băieții povesteau despre serile în care muzica era redată doar cu ajutorul acestuia. Elena adusese doar un disc. Unul special. Îl ținea la piept, strâns. Îl ascultase întreaga noapte, visând, consemnând cronici ale iubirii, unde Chipeșul o iubea, o proteja. Așeză discul, ridică brațul și îl așeză atentă pe circumferința exterioară a vinilului, apoi porni cu prima melodie. Sunetul acela, dezarmant, năucitor, o confuzie perfectă între perfecțiunea sunetului și fâșâitul produs de înregistrarea de demult, te determină să asculți cu bărbia așezată în podul palmei.

      Era curioasă dacă și ei vor rezona cu refrenul unei melodii. Lucette, fata din cântec, era o adolescentă pistruiată cu ochii negri, părul ruginiu, ce locuia pe un palier al muntelui împreună cu bunicii ei. Purta o rochie înflorată pe care o descrie amplu una dintre strofe, era veselă și curioasă. Râul ce curgea prin dreptul căsuţei lor era rece. Nimic nu o oprea pe Lucette să își hrănească visele trecând de multe ori de pe un mal pe celălalt.

     Și, visa… Lucette, dar și Elena. Seara se terminase sublim. Urma să reasculte albumul până spre dimineață. Lucette părea cel mai bun nume pentru o fetiță, una care să îi semene Chipeșului…

Cosmisian

Poza – Philips

2 gânduri despre „8. Lucette – O fată cu pickup și umbrelă

  1. Iuliana Cazan septembrie 8, 2018 la 16:48 Reply

    îmi place teribil seria aceasta de povestiri!

    • Cosmisian septembrie 8, 2018 la 17:14 Reply

      Stiind ca iti place teribil…se nasc petale de trandafiri… Sau cum este acel citat…

Ornamente sufletești:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: