Bicicleta şi trandafirii

Bicicleta şi trandafirii

Oare îți poți imagina un oraș proaspăt asfaltat, peste care s-a împrăștiat din abundenţă nisip? Era liniște, o liniște pe care o mai tulburau grupuri de copii ce își luau viteză pentru a aluneca pe nisipul fin sau pe asfaltul negru. Și, dacă nu se alegea nimeni cu vreo zgârietură, cu siguranță nu se opreau. Mai țipa câte un vecin tulburat de ideea că unii oameni trebuie să fie mai întâi copii. Oare de aceea era atât de morocănos, pentru că devenise om mare fără a mai simți bucuria abandonării pe asfaltul alunecos?

Mașinile erau rare. Și, scumpe. Viteza se măsura altfel, iar părinții învățaseră de la noi că „imediat” poate să însemne oricând. Sau, oricât. Timpul era și el acoperit cu o peliculă subțire de nisip. Asfaltul era acoperit de nisip. Toți alunecam pe el fără prea multe riscuri. Genunchii ne erau adesea acoperiți de julituri cu care ne lăudam. Asta până să ajungem acasă. Uneori se întâmpla ca părinții să ne certe pentru integritatea pe care o compromiteam foarte des. Nu aveam noi piele de crocodil, dar pot spune că ni se refăceau repede genunchii sau coatele. Ai căzut vreodată la pământ să îi simți rezistenţa?

Recunosc fără teama de a fi judecat că eu eram omul care fusese copil mai întâi. Mi-a plăcut să îmi iau avânt și să alunec pe nisipul fin ce acoperea asfaltul ce încă disipa vapori bituminoși, chiar dacă alunecarea mi se termina într-o trântă pe asfaltul rugos. Dar, nimic nu m-a împiedicat să îmi iau avânt și să lovesc mingea umplută cu pietre de Robi. Nu aș fi înscris vreun gol, dar știu că din loc am mutat-o. Și, ca să previn alte astfel de șiretlicuri, mi-am inflamat puțin laba piciorului. Crezi că nu ar atenua vreo altă servire pe neașteptate?
Asfaltul este un deschizător de drumuri, de experiențe și experimente. Fereastra mea era generoasă. Nu ca mărime, că toate erau făcute aproape de aceeași dimensiune. Dar, ceea ce vedeam ținea de culoarea pervazului din tablă în care îmi așezam eu coatele. Un plop nesățios de înalt, cu o coroană abundentă pictată într-o notă de verde copt, umbrea ca un ceasornic orele pe care le puteai lăsa pradă nemilosului timp. Iar duminica nu prea aveam ce face. Copiilor le știam programul. Dintre cei câțiva copii, unul singur avea o bicicletă. Pe cât de deosebită era această avere pentru el, nu de asta se strângeau copiii în jurul obiectului rar. Lanțul acesteia în cădea des. Era dimineață. Poate 10. Copiii l-au înconjurat pentru a asista la ritualul reparării bicicletei. Îi dădeau un mic avânt şi o lăsau pe biata bicicletă să creadă că poate pleca de una singură, dar o trântea peste cap, exact așa cum un leu răstoarnă un pui de bivol.

Roțile erau verificate pe rând, pentru că nu de puține ori sufereau de o ușoară amețeală, și-o luau pe opt cărări că unii dintre cetățenii ce se unduiau pe asfaltul nou-nouț în drum spre casă. Unul dintre băieți, cel care părea prostuț de la înălțimea de la care priveam, a intervenit cu o idee. Se auzea atât de bine. Le-aș fi spus eu ce să facă, dar nu te dai tu deștept cu copiii, că te faci de râs. Dar, cum băiatul cu păr galben era deja prostuțul grupului, ideea lui a căzut perfect. Puțină milă îmi era de el. Apoi, am auzit din gurița lui, emoționat, șoptind soluția salvatoare pentru prevenirea problemei cu lanțul. Le-a arătat și cum se face. De unde știa, că nu avea bicicletă?

Păreau recunoscători. Chiar l-au ajutat să scurteze lanțul cu o zală. Ce răsplată puteau să îi ofere pentru intervenție, dacă nu chiar privilegiul probei?! Său, poate nu erau dispuși să riște. De sus se vedeau toate scenariile. Dar, nu am intervenit. Băiatul acela păream eu, de la etaj. Un neînțeles. Asta mi-a plăcut. Recunosc. Doar că, băiatul a refuzat să facă o tură cu bicicleta. Oare știa că îi fusese întinsă o capcană?

– Nu mă știu da!

– Haide, Blondule. Sus pe bicicletă și fă o tură.

Ce simplu. Au făcut front comun și l-au convins. Copiii fac front comun cel mai ușor atunci când planul lor este îndreptat împotriva neajutoraților de culoare galbenă. Așa că, l-au încălecat pe bicicletă, iar trei dintre ei au ținut-o din spate, cât să îi dea copilului impresia siguranței. Și, dacă lanțul nu sare, el sigur o să cadă din neștiință. Bicicleta nu te iartă dacă nu o stăpânești. Iar el era predispus la cădere. Iată cum se vede de la fereastra mea o cădere previzibilă. L-au ținut ei cât l-au ținut, dar apoi l-au lăsat. Preț de câteva secunde a plutit în propria-i victorie. Învinsese involuntar și inconștient incapacitatea de a domestici obiectul.

Senzația victoriei se putea vedea în linia dreaptă pe care o lăsa în urma pe nisipul auriu de pe asfalt. De sus părea ca o clepsidră lipită de asfalt ce-și presăra linia perfectă a nisipului direct din roțile bicicletei. Dar, nu la fel de încurajatoare era direcția în care pedala băiatul. Brațele i s-au încleștat de ghidonul strâmb al bicicletei din secunda în care realiză că nu mai este sprijinit. De sus eram sigur că va ieși destul de zgâriat din povestea asta. Se îndrepta cu viteză spre o zonă verde plină de trandafiri. Aveau spinii prinși unul de altul ca într-o suită de „țară, țară vrem ostaș”, iar băiatul se îndrepta în viteză spre brațele lor primitoare. Parcă îl văd și acum plin de spini și zgârieturi, vesel.

De atunci, bicicleta nu mai e ce a fost. Bicicleta lui este una plină de trandafiri. Lanțul nu îi mai căzuse, doar un stop, dar nu acela pe care el făcuse, o pană, dar nu aceea a ușurinței cu care se pedalează. Băiatul acela a învățat din acea ziua să domesticească obiectul.

Cosmisian, Timisoara

Foto: 

14 gânduri despre „Bicicleta şi trandafirii

  1. meddartis iulie 1, 2018 la 15:47 Reply

    „Un plop nesățios de înalt, cu o coroană abundentă pictată într-o notă de verde copt, umbrea ca un ceasornic orele pe care le puteai lăsa pradă nemilosului timp.” Frumos, frumos. Mă declar cucerită de descrierea ta vie. Poate, dacă mă străduiesc, pot gusta verdele copt. Sau poate pot picta un apus contrastant pe fundal. Sau mai bine…pictează tu, că îți ies picturi frumoase. 🙂

    • Cosmisian iulie 1, 2018 la 18:34 Reply

      Ma bucur ca ti-ai dorit sa gusti, sa pictezi, sau sa contrastezi. Nu m-as mai multumi cu incurajarea ta de a face eu pe pictorul. Deja imi doresc sa vad ce faci tu. Poate nu doar eu…

      • meddartis iulie 1, 2018 la 20:54 Reply

        Poate nu doar tu… Dar poate că nu vom afla niciodată :))

        • Cosmisian iulie 1, 2018 la 21:13 Reply

          Iti este usor sa nu onorezi visele altora? 🙂

          • meddartis iulie 1, 2018 la 21:15 Reply

            Îmi este ușor să nu creez coșmaruri. :))

  2. Vero iulie 1, 2018 la 13:37 Reply

    Parca e o secvență dintr-un film vechi. Frumoși trandafirii. Eu nu-mi aduc aminte prima mea plimbare cu bicicleta! Parca am stiut dintotdeauna.

    • Cosmisian iulie 1, 2018 la 18:33 Reply

      Baiatul acesta nu a stiut dintotdeauna sa domesticeasca obiectul, dar a stiut dintotdeauna ca il va domoli. Cand un baiat are obiectul la zala (il are la mana), doar o metamorfozare impreuna intre spini de trandafir il mai poate dovedi. Si, el a dovedit-o.

  3. Iuliana Cazan iulie 1, 2018 la 12:34 Reply

    minunat început de lună! mi-a plăcut povestea bicicletei și a trandafirilor. sper să mai auzim de ea curând!
    mult spor!
    mulțumim pentru lectură!

    • Cosmisian iulie 1, 2018 la 12:47 Reply

      Chiar, primul meu post pe iulie. O continuare spui tu? Nu stiu… Daca vrei sa mai auzi de ea, poate e mai simplu sa recitesti 🙂 Blondul inca isi culege spinii din brate. Ba nu, o clipa… Ma uit atent. A devenit Blondul de Trandafir!!! :))

      • Iuliana Cazan iulie 1, 2018 la 13:14 Reply

        o continuarea, da! n-ar fi interesant?
        de ce să aleg calea ușoară? eu zic că Blondul merită încă câteva rânduri 🙂

        • Cosmisian iulie 1, 2018 la 13:18 Reply

          O sa vorbesc cu el.

          • Iuliana Cazan iulie 1, 2018 la 13:20 Reply

            minunat.

            • Cosmisian iulie 1, 2018 la 21:14 Reply

              Amintiri din copilarie alterate de durerea coatelor sprijinite de tabla pervazului de unde imi privesc fractalul.

Ornamente sufletești:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: