POVESTEA FLUTURILOR DE CRISTAL – 14 – O clipă descompusă în iubire

POVESTEA FLUTURILOR DE CRISTAL – 14 – O clipă descompusă în iubire

     Îmi plac momentele acelea în care poți îngheța o scenă în doi. Oprești totul fix în acel moment în care cei doi sunt involuntar vulnerabili, se privesc fără să priceapă ce li se întâmplă. Cu precizie am făcut o incizie în poza completă pentru a izola cadrul general de cei doi. Îi priveam îndeaproape. Privirea lor se intersecta cu finețea unui fascicul laser ce își știa originea. Sau, destinația. Însă cu greu se putea spune că lumina își avea origine sau destinație la vreunul dintre ei. Privindu-i atent, am realizat că bătaia inimii lor, a emoție necontrolate, sufocantă chiar, născuse acea intersectare de priviri. Și, cum era de așteptat, anticipația este poteca umblată a iubirii. Cei doi au făcut scenarii peste scenarii, până la confuzia realității cu iluzia. Iar acum, ei se priveau. O clipă pe care eu am reușit să o descompun în iubire.

– Bună! Îi răspunse el, vădit surprins.

– Numele meu este Erika. Eram în trecere cu surioara mea, care e în vizită pentru câteva zile.

– Domnișoara a captat toată atenția. La cât de frumoasă e, pare atât de normal.

– Nu sunt prea multe locuri pe unde să o plimb, așa că am luat-o la pas cu ea spre serviciu. Îi spusesem despre tine. Mă bucur că ți-ai revenit.

– Am auzit că am fost îngrijit bine. Știi ceva despre asta?

Erika se roși. Auzise de la colegele mai experimentate că, uneori, fără explicație, ți se mai aprind călcâiele după un pacient, dar nu e ceva ce merită atenție. Dar, ei nu i se putea întâmpla. Avea garda încă sus, cu brațele apropiate în dreptul inimii. Era ceva în vocea lui…

– Ne luăm responsabilitatea în serios, nu-i așa? Și, ne-a prins și nouă bine să vedem un pacient cu adevărat în nevoie. Aproape că uitasem că suntem un Spital. Și totuși, cum ai ajuns într-un loc retras ca al nostru, aproape sfărâmat de stânci?

– Vrei să spui că aveți și Hotel aici? Ah! Credeam că nu…

– Norocul pacientului.

– Numele meu este…

Ezită. Numele lui este… își lăsă capul în jos, privind repetat forma circulară a ceștii de cafea, căutând în spatele confuziei un nume. Cum să nu-și amintească numele?

– Așa, numele tău este… A, scuze. Eu sunt Erika. Îți amintești? Știi tu, tocmai am intrat și te-am văzut privindu-mă. Numele tău este…

– Ei bine, din motive de siguranță, prefer să îți spun doar prenumele. Ce spui, e suficient?

Și-a întins măna, inspirând puternic la atingerea catifelei celei mai fine în formă de femeie, privindu-i degetele albe, străine de orice imperfecțiune. Părea pierdut.

– Bine. Oprește-te! Să păstrăm misterul. Intru în jocul tău. Până aici, tot ce știm despre tine este că nu știm nimic. Cu puterea investită de Munte, de astăzi te vei numi Tõrvik – făclie, în estoniană.

– Tõrvik? De ce nu ar fi acesta numele meu? Mi-ai văzut numele undeva.

Au zâmbit amândoi, doar că pe el în nedumerea faptul că îi spusese făclie. Făclie? Cine ar alege un asemenea nume?

– Încearcă să îți revii. Sunt încă în picioare. Nu îmi ceri să iau loc la masă? Îi spuse Erika, mirată și ea de îndrăzneala cu care îl provoca.

Se obișnuise încă de mică să își apere latura sensibilă, devenind atât de sigură pe ea, aproape de marginea controlului. Nu avea cum să îi reziste. Mai erau două scaune libere. Se așeză singură, fără a mai aștepta vreo invitație. Tânărul părea pierdut din nou. Ce îl zăpăcise atât de mult? Era un zăpăcit drăguț. Chiar era. El nu îi dăduse drumul mâinii, pe care o strângea cu spasme imperceptibile, mai mult de emoție.

Au tăcut puțin timp. Erika a așezat pe masă gogoșile primite. Ochii lui erau atât de verzi! Un verde dens ca al unei păduri neatinse. Lumina din ochii lui era ca a soarelui ce pătrundea printre frunzele pădurii direct în sufletul ei. Îl simțea atât de aproape. Nu este bine că a îndrăznit să îl viziteze?

Cosmisian

 

 

 

 

 

6 gânduri despre „POVESTEA FLUTURILOR DE CRISTAL – 14 – O clipă descompusă în iubire

  1. tcbianca mai 28, 2018 la 11:34 Reply

    Tocmai ce am citit toate partile. Sunt superb scrise, si povestea te tine cu sufletul la gura. Te lasa si cu o groaza de intrebari legate de urmarea firului narativ. De exemplu, daca Torvik pare sa fie intruchiparea iubirii, de ce la inceput, mama Erikai parea infricosata de povestea barbatului cu faclie din munte? Oricum, abia astept continuarea, sa aflu mai multe 🙂

    • Cosmisian mai 28, 2018 la 19:07 Reply

      Niciodata nu voi putea scrie atat de repede sa nu ii pun pe cei ca tine in situatia de a uita ce am scris. Din nefericire, eu sunt un mare imprastiat, scriu atat de aleatoriu incat maine imi vei spune ca ai citit toata povestioara despre Mouelle Roucher si esti curioasa ce se va intampla cu tanarul scriitor. Si, cand vei fi aflat ceva, pe neasteptate, Erika il saruta pe Torvik. Sau, poate nu il saruta.
      M-a entuziasmat astazi sa vad insiruirea de atingeri pe firul povestii. Apreciez mult faptul ca ti-ai luat timp sa ma citesti.

      • tcbianca mai 28, 2018 la 21:17 Reply

        Ei, dar putin conteaza timpul pe care ti-l iei si felul in care treci de la o tema la alta. E de inteles. Creativitatea vine in valuri. Si e mai bine sa te lasi inspirat de ea decat sa te fortezi sa termini o tema. In final, cel mai potrivit moment de a scrie “ceva” e cand simti acel “ceva”.

        • Cosmisian mai 28, 2018 la 21:23 Reply

          Cat de bine o spui tu! As vrea sa fiu constant. Multumesc! M-a inseninat prezenta ta astazi, aici.

  2. Poteci de dor mai 28, 2018 la 09:58 Reply

    Inspirată alegerea Erikăi! Ce bine că l-a vizitat…

    • Cosmisian mai 28, 2018 la 10:32 Reply

      Cosmisian Mai 28, 2018 la 10:31 Editare Reply
      Fluturii se cauta. Am ajuns mult peste gandul initial al scriiturii. Sunt curios si eu ce voi mai scrie. Dar, e doar o joaca…

Ornamente sufletești:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: