Colosul cer îşi ninge albul

Colosul cer îşi ninge albul

Colosul cer îşi ninge albul pe drumuri goale
L-am surprins cum îşi suflă visul pe pământ
Cernute sunt ramurile pomior din vale
M-am lipsit de doruri ca să te am în gând

Zăpada prinse viaţă pe pleoapele tale
Era atât de fină şi mă temeam s-o prind
Privirea ţi-a făcut din doruri dale
Iar eu păşind atent, părul ţi-l desprind.

Din aburul mărturisirilor ce-ngheata
Ce doar privirea ta vede clar în zare
Te-am prins la piept şi ţi-am legat cu aţă
Un zâmbet l-am făcut şirag de mărgăritare.

Cosmisian

10 gânduri despre „Colosul cer îşi ninge albul

  1. Poteci de dor martie 2, 2018 la 18:06 Reply

    Şi, odată cu el, a nins cu inspiraţie spre frumos! 😉

    • Cosmisian martie 2, 2018 la 18:13 Reply

      Asa am spus si eu. Chiar mi-a placut sesiunea aceasta de ninsori din Vest. La noi a fost doar cateva zilute, pret de cateva versuri. Nu as putea spune ca sunt poet de iarna, ca nu prea este. Crede ca am scris mai mult despre toamna. Vara – zero! Nu tu concediu cum trebuie, nu am poze cu care sa ma laud, nici nisip in buzunare, nici nori in san, nimic 🙂

      • Poteci de dor martie 2, 2018 la 18:43 Reply

        Şi toamna e frumoasă deci eşti pe plus 😉

        • Cosmisian martie 2, 2018 la 18:52 Reply

          Sunt pe plus. Pacat ca nu am mai prins ierni ca in copilarie. Sau, poate ca iarna e cam la fel, doar eu m-am schimbat…

  2. tcbianca martie 2, 2018 la 15:05 Reply

    [https://youtu.be/Pou9tDYu4Oc]
    Ce versuri pline de nostalgie!

    • Cosmisian martie 2, 2018 la 15:07 Reply

      Mie imi par neterminate, dar e bine si asa. Cu versurile nu termini niciodata; sunt si efemere, dar si partial cuprinzatoare. Multumesc pentru vizita, apreciere si link. Acum il PLAY!

      • tcbianca martie 3, 2018 la 17:08 Reply

        Dar nu uita „Lectia despre cub”, zic eu…ai estetica, ai forta in cuvinte. Poate vrei mai mult de la arta ta, dar nicio opera nu e destul de personala pana nu are un colt sfaramat. Asta este doar un fel de a privi lucrurile, totusi…

        • Cosmisian martie 3, 2018 la 18:26 Reply

          Nichita este cubul imperfect, eu sunt ciobitura sarita. S-a mai spus ceva de ea pana acum? Ah, m-am scapat si am spus…
          Sunt sigur ca ai dreptate. Daca nu as accepta acest fapt, as merge spre primele publicari si as edita/schimba tot. Dar, maine voi repeta… Asta am stiut si am reusit eu acum! 🙂 Multumesc pentru apreciere!

  3. racoltapetru6 martie 2, 2018 la 09:35 Reply

    Foarte sensibil și frumos!

    • Cosmisian martie 2, 2018 la 10:59 Reply

      Inspiratie de noapte 🙂 M-am si gandt cat de usor influentabil sunt. Cum da putin cu zapada pe aici, cum sar si eu cu versuri impletite cu ochii inchisi 🙂
      Multumesc.

Ornamente sufletești:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: