Contează limba în care se nasc zâmbetele! – de Meddartis

În timp ce eu mi-am sorbit cafeaua nopților mele și-am scris, aroma a călătorit spre penelul ce și-a umplut rezervorul cu o picătură cristalină de cafea nocturnă, și-a scris următoarele:

(Multumesc pentru un asemenea răspuns, Meddartis – click pentru blog)

 

„Mi-a plăcut așa de mult articolul, încât l-am personificat. 🙂 Am vrut să pun în bold replicile tale, dar adevărul e că habar nu am cum, așa că le descoperi tu.” (click pentru articol_

– Contează limba în care se nasc zâmbetele?

– Nu știu. Contează locul în care se nasc?

– Dacă se nasc pe buzele tale, atunci da. Da, contează.

Zâmbi, jucăușă.

– Atunci, am să spun și eu că da. Dacă se nasc în limba noastră, atunci contează. Plutesc între noi, ca aburul cafelei pe care o sorbi cu atâta nesaț. Doar că nu sunt amare ca ea. Sunt dulci.

– Ah, da, mi-am înfășurat eu degetele în jurul ceștii aburinde, făcând lichidul negru să se rotească în unde concentrice. Uitasem că nopților mele le place gustul amar al cafelei.

Mă privea cu ochi feerici.

– Dar, mai dormi după?

– Prefer să demontez note, am spus enigmatic.

Se încruntă, făcând o cută mică între sprâncenele elastice.

– Așa cum unii cântă, revărsându-și toate misterele în notele care se înșiră pe portativ, eu scriu. Iau gând după gând, notă după notă, le iau pe toate și le frâng, scoțând din ele esența. În mâna mea, notele își etalează ultima respirație. Fac magie.

– Dar… le-ai înregistrat suflarea?

– Asta e magia. Suflarea lor devine ecoul meu. Fiecare esență parfumează câte o pagină, iar fiecare pagină devine câte un monument veșnic al unei nopți cu gust de cafea.

– Să bei mai des, șopti ea, ridicându-se. Cafea, zic.

Am prins-o de mână.

– Pleci?

– Vrei să mai stau? își privi agitată ceasul trandafiriu.

– Nu știu, i-am zâmbit. Contează limba în care se nasc zâmbetele?

Izbucni într-un râs cristalin și vesel, care făcu fărâme întunericul nopții și portativul meu.

– Ei, contează sau nu? am tras-o mai aproape.

– Dacă se nasc în limba noastră, atunci… Dar e irelevant. Nu putem sta mereu împreună, doar ca să îi îngăduim zâmbetului să se nască.

– De ce nu? mi-am ridicat eu o sprânceană.

Își cercetă din nou ceasul, cu gura întredeschisă. I-am acoperit încheietura cu mâna mea, iar ea și-a lăsat degetele să se împletească cu ale mele. Două mâini, pulsând ca una. Zece degete, suprapuse ca petalele unui trandafir. Glasul îmi suna neobișnuit de fericit.

– Roșul petalelor îți seamănă ție cu cadranul unui ceas?

De Meddartis

Sursa poza

6 gânduri despre „Contează limba în care se nasc zâmbetele! – de Meddartis

  1. Poteci de dor Ianuarie 28, 2018 la 23:56 Reply

    Meddartis e o dulce! Se vede, nu? 😉

    • Cosmisian Ianuarie 29, 2018 la 00:23 Reply

      Avem dovada prozaica? Avem! Nu mai are scuza.

  2. meddartis Ianuarie 28, 2018 la 20:16 Reply

    Mulțumesc tare mult!! Mă bucur că ți-a plăcut reinterpretarea mea! 🙂

    • Cosmisian Ianuarie 28, 2018 la 22:58 Reply

      S-a vazut?

      • meddartis Ianuarie 28, 2018 la 22:59 Reply

        Sunt mioapă, dar asta s-a văzut claaar. 🙂

        • Cosmisian Ianuarie 29, 2018 la 00:23 Reply

          Asa este, am montat lupa pe vocale.

Ornamente sufletești:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: