Pe tălpi purtai din rătăcite frunze

Pe tălpi purtai din rătăcite frunze

 

Ai pășit spre albul iernii moale,
Pe tălpi purtai din rătăcite frunze,
Ai scris cu forma serilor goale,
Picturi de anotimpuri în pânze.

Ai rupt tăcerea ce ne-a despărțit,
Pe limbă nu mai am suspine,
Ai strâns la piept ce a încolțit,
Anotimpul zâmbetului ce vine.

Ai strâns în mână inimi incerte,
Ecoul lor se-aude-n firescul dor,
Ai rezonat cu buza lor concerte,
Le-ai prefăcut iubirea-n zbor.

Ai zămislit în sufletu-ți comori,
Iar pântecul tău a fost un munte,
La pieptul tău ai încălzit și sori,
Ți se vedea înscris pe frunte.

Îți sunt suspinul ce croiește vise,
Atât de mare ți-este inima,
Îți sorb din ochi destine scrise,
Și neîntinat te-oi aștepta.

Cosmisian (Nu știu ce am dorit să spun cu versurile astea…)

Sursa poza!

2 gânduri despre „Pe tălpi purtai din rătăcite frunze

  1. Poteci de dor decembrie 15, 2017 la 12:35 Reply

    Atât de frumos a ieşit că nu mai contează ce-ai vrut să spui, fiecare înţelege aşa cum simte.

    • Cosmisian decembrie 15, 2017 la 15:52 Reply

      Imi place si mie putin. Cand scriu noaptea tarziu fara prea multa minte-n cap, uite ce fac 🙂
      Multumesc pentru apreciere. 🙂

Ornamente sufletești:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: