Povestea acordeonului de pluș – Ghemul amprentei mele și kiriannele camuflate

Povestea acordeonului de pluș – Ghemul amprentei mele și kiriannele camuflate

Notă: A se citi după lecturarea capitolului din link!

M-am întrebat adesea cum aș putea descrie în cel mai simplu mod o kirianna. Și, când dorința m-a apăsat cel mai tare, iar genunchii încă rezonau cu solul peste care au căzut din nou, în fața mea, ca o pleiadă persuasivă, kirianne cu chipul lucid și luminiscent ce își etalau cu eleganță fastul. Și, când le-am atins chipul prins în catifelare umedă, am realizat că erau fine ca meduzele. Cel puțin asta mi-a fost prima senzație.

M-am uitat în jur și nu mai era nimeni. Singur într-o lume în care m-am născut după ce am înfrânt reversul luminii, o moarte înghețat de întunecată. Singur. Un om care încă purta urme de întuneric pe umeri, dar care a pătruns cu totul în lumea kiriannelor. Sunt lucruri pe care vrei să le poți înmagazina ca să le poți dovedi altora spectacolul inimaginabil al dansului acestor ființe, dar din prima clipă în care le-am atins, mi-am dorit să nu vorbesc vreunui nefiresc despre nuanța de lumină majestică pe care o emanau distinsele.

Capul lor era uluitor. Aveam să descopăr că ele mă vizitaseră în copilărie, camuflate în verdele răşinoaselor ce îmi permiteau să intru pe furiș în curtea Grădiniței. Doar când era pe ascuns, sărind prin tunelul kiriannelor camuflate în verde crud, puteam pătrunde nestingherit în lumea fantastică pe care ochii mei o purtau în loc de pleoape. Dar, nu le-am recunoscut atunci. Undeva, în plin monument al fascinației de copil, adoram chipul ce mă privea indiferent din ce unghi încercam să îl surprind. Ce poate fi mai surprinzător ca acest moment al reconcilierii dintre trecut și minune?

Copilăria mea este un pasaj verde învăluit în chipuri de kirianne camuflate, cu care schimbam vise. Le mângâiam antenuțele ce se încovoiau în tăcere sub atingerea mea, în timp ce eu depuneam eforturi de a le șterge argintiul de pe verde. Oare știam că se camuflează? Poate că, în felul lor îmi vorbeau. Doar adulții se tem de țipătul lor. Pe mine m-au ademenit adesea prin acoperișul spart al căsuței vechi înspre o lume a cărților vechi, necitite de prea mulți ani. Aveam palmele ticsite de praful fin al așteptării. Nimic nu poate înlocui momentul unic al deschiderii unei cărți prin ceea ce eu credeam că este o rază de lumină ce pătrundea prin spărturile acoperișului vechi. Dar, nu erau spărturi. Nu erau raze. Erau kirianne care luminau fascicul după fascicul pașii pe care visele îi făceau.

Copilăria mea a fost o aventură verde a paginilor pe care nu le scrisese nimeni. Mi-a luat mult timp să înțeleg rolul prafului de așteptare, dar când am văzut cum paginile vechi ce foșneau zgomotos, dar lent, își trădau înscrisul uniform desprins de pe degetele mele, am apreciat tunelul verde ce mă ascundea până și de mine însumi. De departe, scrisul ce se contura părea unul banal, dispus ușor neuniform. Dar, de aproape, fiecare linie purta amprenta mea, de parcă cineva a strâns cu răbdare un ghem al liniilor ce constituiau amprenta palmelor mele, apoi le-a folosit pentru a scrie. Ai văzut vreodată un mosor din care se desfășura gradat un fir de amprentă prins de penița unui scriitor nevăzut?

Copilăria mea a fost o coală nouă de sugativă pe care am scris la lumina kiriannelor. Liniile se topeau parcă pe paginile vechi, îngălbenite, absorbite lent. Mi-am privit palmele. Dispăruseră linii de mine însumi. Eram eu însumi o formă de scriitură.

Cosmisian,

Va urma!                                                                                        Citește capitolul anterior aici!

 

Un gând despre „Povestea acordeonului de pluș – Ghemul amprentei mele și kiriannele camuflate

  1. […] Citeste capitolul urmator aici! […]

Ornamente sufletești:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: