Dezliterare pe fuior de timp – Mouelle Roucher – Capitolul 36 Timpul nu păstrează visele pe care iubirea le dezrădăcinează

Dezliterare pe fuior de timp – Mouelle Roucher – Capitolul 36

Timpul nu păstrează visele pe care iubirea le dezrădăcinează

Iubirile care nu își onorează gazdele sunt nedemne de ființa umană.

Lumina, foarte discretă pentru o ființă de gen feminin, s-a retras treptat, aproape fără a lăsa urme. Banca le-a găzduit celor doi o bună parte a serii, una liniștită și plină de trăiri care nu necesitau explicații. Acestea doar le-ar fi devalorizat. Iubirea lor nu necesita cuvinte prea multe, cel puțin nu în această seară. Cafeaua rămăsese martoră îmbrățișării lor îndelungi. Cei doi uitaseră de ea. Nu aveau nevoie de un liant pentru o iubire căutată prea mult printre vestigiile unui pod peste timp, suspendat în așteptare. De departe, păreau un cuplu cu o poveste înrădăcinată în visare.

– Porți un sacou foarte elegant. E confortabil?

– Mă ierți, cum am putut fi atât de distras? Ție îți este rece.

– Nu aș spune chiar rece. M-am încălzit puțin în îmbrățișarea noastră. Nu refuz însă…

Pierre se ridică de pe bancă, încă ținând-o pe Mouelle de mână. Își lăsă lent sacoul să îi alunece pe brațe, apoi îl roti și îl așeză peste umerii ei.

– E atât de cald în interior. Ajută-mă să îl îmbrac.

– Hmmm, să îl îmbraci? E totuși, lung.

– Ți-am spus? E cald și aici și aici și aici.

Pierre își așeză palmele peste umerii lați ai sacoului ce o învăluia, căutându-i pe ai ei. O admira,  fixând-o cu privirea în ochii ei mai mult strălucitori decât colorați. Întotdeauna s-a simțit fermecat de privirea ei. Nici nu realizase ca astăzi cât de mult îi lipsise mângâierea din ochii ei blânzi și iubitori. Făcuse o greșeală nefericită să o lase. Plătiseră amândoi un preț neașteptat de mare pentru o despărțire ilogică. Fusese o despărțire ilegitimă pentru frumosul din relația lor. Timpul nu păstrează visele pe care iubirea le dezrădăcinează. Fiecare pas trebuie să fie unul în direcția pe care dorețti ca celălalt să se nască. Iubirile nu sunt păduri virgine uitate de admirație umană.

– Ești atât de frumoasă în seara asta! Mi-ai lipsit prea mult. Mi-ai lipsit deplin. Te iubesc cu greutatea faptului că ne puteam pierde pentru totdeauna.

– Sssst, te-am rugat să nu menționezi nimic despre trecut. Vom trece și pe la poarta lui. Am multe să îți povestesc. Ia-mă de mână, vreau să ne plimbăm spre mașină. E târziu și aș vrea să ne îndreptăm spre un final deosebit al acestei seri. Prefer gustul buzelor tale. Prefer să aud liniștea din îmbrățișarea ta. Destul mi-a fost lumea interioară zdruncinată din temelii. Mi-e liniște acum. Lasă-mi-o!

poza – cut de pe google

La intrarea în parc, sub lumina gălbui a unui felinar scund din fier forjat împletit, stătea parcată un Phantom, Rolls-Royce-ul fumuriu ce trăda statutul social al scriitoarei. Domnul Jerome performă cu dibăcie ritualul sobru al deschiderii portierei pentru Mouelle, apoi pentru Pierre. Întotdeauna își lua inima în dinți și îi oferea un zâmbet cald, ca de tată, încântătoarei. Nu își permitea nicio abatere de la acest ritual doar pentru ca Mouelle etala o simplitate pe care statutul ei nu i-o alterase vreodată.

– Jerome, toate bune acasă? Cum se simte Adalene?

– Chiar se simte mai bine, Madame. I-a prins bine tratamentul prescris de doctor. Ne-a fost teamă de ce era mai rău, dar am trecut și de acest nefericit incident. Vă deranjăm prea mult, ne simțim o povară pentru…

– Te rog, Jerom, te rog! îl întrerupse Mouelle. Familia ta a fost dintotdeauna apropiată familiei mele. Nu mi-aș ierta să vă știu în nevoie. Loialitatea voastră ne-a făcut mai buni, mai iubitori… Roucher vă datorează!

Pierre era tăcut. Nu știa că Mouelle este atât de implicată în viața angajaților de la Vila Rouge.  Conversația celor doi l-a prins în scurt și pe el. Mouelle era foarte atentă la orice ar putea deranja. Își trăia statutul social cu o eleganță ce întotdeauna oferea suficient loc celor din jur.  

Cosmisian. Va urma!

Capitolul anterior aici!

2 gânduri despre „Dezliterare pe fuior de timp – Mouelle Roucher – Capitolul 36 Timpul nu păstrează visele pe care iubirea le dezrădăcinează

  1. doar verde August 1, 2017 la 20:55 Reply

    Tocmai acest tip de eleganță (ne) lipsește acum. Aș spune chiar că este o „ criză de eleganță”!

Ornamente sufletești:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: