Dezliterare pe fuior de timp – Mouelle Roucher – Capitolul 34 – Glasul lui i-a vindecat

Notă: Daca ați crezut că am terminat seria, ei bine, cine mai știe cum s-o termina, sau când 🙂

Dezliterare pe fuior de timp – Mouelle Roucher – Capitolul 34 – Glasul lui i-a vindecat

Mintea ne joacă adesea pe degetele ei pătrunzătoare, asemenea mângâierii din păr într-o îmbrățișare îndelungă. Ai avut, ai risipit, ai căzut răpus într-o buclă de timp din care singur nu puteai ieși, dar din care te-a scos un tânăr care ți-a citit pe când nu puteai reacționa. Ți-a făcut bine, te-a aruncat dincolo de strânsoarea crudă a comei, dar căderea nu a fost ca o aterizare lină. Trupul ți-a căzut pe pământul dur al nopții sufletului însingurat, aproape zdrobit la vederea iluziei sinistre create de absența ta.

Tânărul cititor a fost nodul pe care viața l-a aplicat timpului. Tânăr cititor al unei cărți scrise de Mouelle în timp ce te pierdea tot mai mult, progresiv, nemilos. Pe tine te-a vindecat glasul lui când ția citit. Pe ea a ridicat-o din genunchii chinuiți ai unei inimi arse de așteptare. Puțin știai despre forța pe care o imprima glasul lui când impunea colapsului atemporal un act al desprinderii de gravitația subconștientă cu care sufletul ți s-a blocat între a fi și a deveni neființă. Te-a smuls și te-a trezit pentru a plăti pentru renunțare.

O vezi pe cea care te-a iubit până pe buza morții, te-a adorat când „Fiorul” a consemnat perfecțiunea iubirii dintre voi, capitol după capitol, incursiune la timpul trecut într-o iubire fără egal. O atingi pe tenul fin ca Drumul Mătăsii, îndurerat de dorul de a te fi lăsat să o atingi. Privirea ei cade spre durerea pe care i-o produci și nu te poate încadra cu ochii. Știi că o doare să o simți, te doare și pe tine să te simtă. Ai vrea să o săruți, dar i-ai face rău. Te iubește din mijlocul unui suflet înghețat, o face cu suspinul nesiguranței că te are. Nu te îndepărtează de dragul așteptării, dar oare tu ai rămas la fel în mijlocul nefericit al comei?

Totul s-a schimbat. Nu ți-ai imaginat vreodată că ai putea închide pentru o clipă ochii, iar lumea în întregimea ei ar putea să își schimbe destinul și orientarea față de tine. Cum oare se poate ca totul să se schimbe în timp ce tu rămâi la fel? Cum poți împăca dilema născută în tine în momentul conștientizării că lunile scurse pentru toți, au fost, în realitate o clipă în care tu nu ai făcut nimic? Ai rămas același, dar te-a schimbat momentul în care ai fost ținut cu forța de suflet ca să observi ce s-a ales de lumea din jurul tău. Ai rămas același, dar unda schimării din întregul Univers te-a secerat întro fracțiune de secundă, lăsând urme ascuțite pe genunchii ce nu au atins pământul până atunci.

Tăcerea a devenit o scenă a unui teatru mut, iar sufletele voastre au fost actori confuzi ce au amestecat recuzita. Oare buzele ei au același gust de nu te opri? Ai fi vrut să îi desprinzi conturul buzelor sărutare după sărutare. Zâmbești. Te uiți în gol și faci ciorne cu atingeri pe tâmplele și cu sărutări dulci-acrișoare din care picură vin rubiniu degustat pasional. O picătură cât un diamant se desprinde de pe buzele ei și cade, cade cu încetinitorul pe inima ta. Înainte să îl atingi cu degetele, inima ta îl absoarbe. Prinzi curaj. O vei cuceri din nou. Iubirea ta este nouă, este iubirea unui călător în timp.

*

Venise ziua în care Pierre urma să o viziteze pe Mouelle. Fiecare clipă de pregătire apăsa tot mai mult pe pieptul său, sufocându-l. Adesea m-am întrebat dacă o mai iubește. Mouelle se întreba același lucru. Lui i-a fost mai simplu să îi cucerească inima atunci când tot ce aveau era admirație fără cunoaștere, decât acum când știa cât de rănită și zbuciumată era cea care iubea dincolo de nesiguranța creată de accidentul lui. Îl iubea. Era cert acest lucru. Un fapt care sfidase lunga perioadă în care el era inert, dar care o înghețase chiar atunci când el își revenise din comă. Iar lui îi era mai dificil acum să o asigure de iubirea lui.

Cosmisian,

Va urma!

Sursa poza – google

Capitolul precedent aici!

Capitolul urmator aici!

3 gânduri despre „Dezliterare pe fuior de timp – Mouelle Roucher – Capitolul 34 – Glasul lui i-a vindecat

  1. doar verde Iulie 24, 2017 la 22:18 Reply

    „Te iubește din mijlocul unui suflet înghețat”!

    • Cosmisian Iulie 24, 2017 la 23:28 Reply

      Asa este. Tot suflet ramane.

Ornamente sufletești:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: