Mouelle Roucher, din cap. 35

Mouelle Roucher, din cap. 35

Și-a așezat degetele catifelate și subțiri pe palma lui,

ridicând-o lent

până când trandafirul
ajunsese aproape de chipul ei,

apoi l-a mirosit,

luându-l din măna lui.

Aveau sufletele pline de cuvinte, de regret și dor.

Multe erau de spus, de simțit și recuperat.

Timpul trecut nu se întoarce,

dar se transformă într-o scoarță dură a unui arbore viu.

Aveau întrebări, dar coma a devenit lecția care i-a făcut pe amândoi răbdători.

Puteau aștepta.

 

Mouelle Roucher, Capitolul 35, Cosmisian

Sursa poza – google

 

Ornamente sufletești:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: