Chipul tău îmi adăpostește mângâierea la umbra pleoapelor tale

Chipul tău îmi adăpostește mângâierea la umbra pleoapelor tale

Oare de unde să încep?

Trăiesc acele momente în care îmi doresc să te refac în mintea mea, să îți creionez zâmbetul stingher, nesigur, pe care buzele tale îl formau de fiecare dată când te priveam, mărginit de albul perfect al dinților tăi. Am crezut că îmi zâmbești ştrengăreşte, dar tu îmi doreai respirația aproape de zâmbetul tău. Roșești. Mă cucerește puritatea cu care îmi întâmpini apropierea. Ai chipul fin ca aerul rece de dimineață în munți, când roua alunecă încă pe firele odihnite de iarbă, iar florilor le îmbujorează dansul cu picături neprețuite de sinceritate. Te ating aproape de tâmplă, iar degetele mele s-au topit pe chipul tău, schimbând atingerea în dor, dorul în pasiune, iar pasiunea într-o avalanșă de idei. Chipul tău îmi adăpostește mângâierea la umbra pleoapelor tale. Ai ochii căprui ca apariția unor planete gemene la căderea nopții.

Oare mă pot opri acum?

Când părul tău se spiralează în pântecul dimineții, acolo unde își colorează tinerețea puterea de a străluci ca o pădure de mesteacăn la lumina lunii, eu doar privesc. Îmi place părul tău parfumat cu prospețimea aerului ce și-a făcut loc în cuiburile viselor tale. Mi-a luat puțin timp să îmi trec degetele prin părul tău cât să mi le parfumez cu vise ce colorau momentul în care m-am oprit să te privesc intens. Mă ardea în inima pieptului să mă nemișc, să nevorbesc și să nefac. Ne-am privit preț de o uitare, apoi palmele mi-au alunecat spre gâtul tău subțire, la fel de sidefat ca un nou început după o viață ce părea a se afunda în deznădejde, doar că acum speranța încolțea din trunchiul lemnos al nesiguranței că te-aș putea iubi.

Oare mă vei opri?

Când ți-ai deschis prima dată gura, mi-ai șoptit un magic hâm. Complimentele mele nu te dezarmează, dar mie îmi spui doar un șoptit hâm, cât să repet aprecierea pentru parfumul pe care îl poartă cuvintele tale. Mi-e sortit să mă iubești fără prea multe cuvinte, dar îți inspir intonația cu care mă pătrunzi, sperând că îți voi înțelege iubirea ce mi-o porți acolo unde sentimentele abia dacă se desprind din pieptul tău pentru a deveni cuvinte.

Tu rescrii definiția iubirii, iar eu nu mă voi opri!

Sursa foto: MyGarden_CopaOreo_Flickr

12 gânduri despre „Chipul tău îmi adăpostește mângâierea la umbra pleoapelor tale

  1. Maria mai 30, 2017 la 14:08 Reply

    ….oare ma vei opri?….oare ma pot opri? ….. minunata descriere! definitia iubirii merita rescrisa 🙂

    Apreciază

    • Cosmisian iunie 4, 2017 la 16:01 Reply

      Ti-a placut? 🙂

      Apreciază

      • Maria iunie 5, 2017 la 08:07 Reply

        Dacă mi-a placut? M-ai fascinat! 😊

        Apreciază

        • Cosmisian iunie 5, 2017 la 11:45 Reply

          Mi se intampla uneori sa scriu dragutel. Poate ca iubirea in sine este ceea ce te-a atras.

          Apreciază

          • Maria iunie 5, 2017 la 14:55 Reply

            Esti modest! Stii ca scrii frumos (putin spus) iubirea este cea care ma ține vie si m-a condus spre tine 😘

            Apreciază

            • Cosmisian iunie 5, 2017 la 20:12 Reply

              Eu cred ca, citind articolul meu ai fost inspirata sa scrii versuri 🙂 pacat ca te-ai oprit la:
              Iubirea este cea care ma tine vie
              Ea e forta care m-a condus spre tine
              ….
              As vrea sa nu te opresti 🙂
              Multumesc pentru apreciere. Ne stim de ani buni, aprecierea ta ma incanta!

              Apreciat de 1 persoană

  2. Poteci de dor mai 6, 2017 la 09:18 Reply

    De unde iei atâta sensibilitate? Mai lasă şi la alţii, n-o sechestra pe toată.

    Apreciază

    • Cosmisian mai 6, 2017 la 09:55 Reply

      Daca ti-as spune secretul ai realiza cat de simplu este sa o ai. Dar, sa fim seriosi, cand eu te citesc, ma intreb acelasi exact lucru. Sau, mai bine spus, exclam acelasi lucru. Ma bucur ca iti place ce am scris.

      Apreciază

  3. racoltapetru6 mai 6, 2017 la 07:57 Reply

    Un prinos minunat, pe măsura gingășiei și frumuseții din imagine!

    Apreciază

    • Cosmisian mai 6, 2017 la 10:10 Reply

      Floarea respectiva arata fantastic, si cred ca in realitate este mica si usor de trecut cu vederea. Nu asa sunt persoanele dragi noua, usor de trecut cu vederea pentru ca deja le stim?

      Apreciază

      • racoltapetru6 mai 6, 2017 la 11:03 Reply

        Ne dăm, totuși, prea târziu seama cât de minunate au fost, după ce nu le mai avem alături.

        Apreciază

        • Cosmisian mai 6, 2017 la 11:09 Reply

          Aici ne amintim unul altuia sa nu repetam greseala asta. 🙂

          Apreciază

Ornamente sufletești:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: