POVESTEA FLUTURILOR DE CRISTAL – 6 – O femeie ca ea trebuia învinsă din nou, într-un mod complet diferit, pentru a renaște, pentru a se lumina din sânul ființei ei ascunse.

POVESTEA FLUTURILOR DE CRISTAL – 6 – O femeie ca ea trebuia învinsă din nou, într-un mod complet diferit, pentru a renaște, pentru a se lumina din sânul ființei ei ascunse.

– Aici, vă rog! Îi spuse Erika șoferului de taxi, care o lăsă puțin mai în față decât ce i se ceruse, dar cel puțin fusese un șofer tăcut, care a lăsat-o în lumea ei.

Deschisese ușa de la apartament cu grijă, apoi își așeză cheile în vasul de murano pe care îl ținea în hol mai mult pentru chei decât pentru decor. Cu un pantof în mână și cu celălalt încă pe piciorul stâng, se îndreptă spre camera de zi, pe care o vedea destul de puțin. Se întorsese în hol, verificase ușa, își așeza pantofii cu grijă, apoi se dusese direct în bucătărie unde își turnă un pahar de vin roșu. Câțiva pași și ajunsese în camera de zi, se așeză în fotoliu, privind la coperta unei cărți de curând cumpărate. În doar câteva clipe se putea să umple casa, atât de mică era, și totuși cât de goală și pustie o găsea de fiecare dată.

Dar, mintea îi revenea la incidentul de ieri, destul de neobișnuit pentru o zonă atât de liniștită ca aceea. Ridicase cupa de vin și o învârti lent aproape de nas, gustând puțin. Apoi o așeză pe masa de sticlă fumurie, răsuci cupa până perfecţiunea circulară o mulțumi. O legendă despre un bărbat care se rătăcise în munți, în inima munților, înghițit parcă de munți. S-o fi simțit și muntele singur, își spusese Erika râzând. Cel puțin el își dorește pe cineva, pe când mie mi-a fost destul pentru restul vieții. Ridicase cartea, dar nu avea nicio energie să citească. Cât să mai și citească despre viața altora? Cât să mai tolereze ideea că personaj după personaj își găsește fericirea aproape accidental? Și, parcă îi și vede pe rând, sau pe toți, personaj după personaj, îndrăgostindu-se iremediabil de un suflet numai și numai pentru el făcut.

Ațipise cu cartea căzută pe picior, sprijinită confortabil în fotoliul primitor. O trezi teama că nu se poate trezi dimineață. Și chiar credea că este dimineață, dar nu pentru că se simțea odihnită, ci pentru că lumina televizorului pătrundea nemiloasă prin cortina ochilor ei verzi. Nu mai dormise bine de mult timp, dar să adoarmă pe fotoliu era un succes. Ce ar trebui să facă o femeie care nu poate dormi datorită durerilor de care nu se putea desprinde, dar la care nu dorea să se mai gândească? Sau, la cel care i le produse.

Sursă poză google

Se ridicase de pe fotoliu și revenise în bucătărie. A privit în gol nedefinit, apoi s-a aşezat pe canapea, trăgând învelitoarea peste ea, adormind stoarsă de orice putere.

Cine ar fi crezut că succesul în educație și începutul unei cariere medicale ascundeau cele mai teribile lucruri care i se pot întâmpla unei femei? Că, atât de mare îi fusese durerea din inimă încât devenise dură ca un munte impenetrabil, lipsit de inimă, de vreo intrare. Privea adesea în gol, lipsită de orice amintire care să o tulbure. Dar, tot amintirile înecate în lacrimi reveneau să o trezească. Nu mai suporta să se trezească aruncată din căldura somnului într-un gol adânc, unde mintea îi țiuia de durere și suspine. Și, nu putea spune nimănui. Și, nu ar fi făcut-o vreodată. Nu credea oricum în obligația morală de a-i povesti unui potențial iubit întreaga înșiruire a defectelor și nereușitelor. Secretele inimii ei erau tăinuite prea adânc în memoriile ei, prea lipite de ființa ei ca să permită cuiva să le atingă. Se învăluise în mister și întuneric pentru a se proteja.

Dormea. O priveam dormind un somn incolor, un somn de care nu puteai prinde niciun vis. Doar că viselor le trebuie prea puțin timp să sfideze rezistența impusă a certitudinii că ar mai putea apărea ceva nou în viața ei. Erika visa. Visa scena în care soarele reușise să lumineze nu doar chipul muntelui ce fusese adormit de iarnă, ci, chiar peste umărul ei, o rază intensă răzbătu până în ochii stinși ai bărbatului găsit în munți. Privirile lor se găsise pentru prima dată, doar că insistența cu care se priveau nu avea cronometru. Dacă ea îi putea vedea și revedea clipa în care ochii reveniseră la culoare și strălucire când fuseseră atinși de lumina soarelui, ca într-o buclă atemporală fascinantă, lui îi rămăsese un trup ca de femeie cuprinsă de umeri de lumina protectoare a soarelui.

Pentru prima dată în ultimii doi ani, Erika zâmbea. Chiar și pentru clipă, într-un vis, un zâmbet reușise să o cucerească. Cu adevărat. Fără pretenția de a zâmbi din complezență. Acel zâmbet născut din adâncul ei, de care uitase, parcă prins de pereții inimii ei la fel de ferm cum o fac cristalele de interiorul unui munte, reușise să o învingă.

O femeie ca ea

trebuia învinsă din nou,

într-un mod complet diferit,

pentru a renaște,

pentru a se lumina

din sânul ființei ei ascunse

Va urma!

Cosmisian, Timișoara

Fluturi de cristal 5!

Fluturi de cristal 7!

13 gânduri despre „POVESTEA FLUTURILOR DE CRISTAL – 6 – O femeie ca ea trebuia învinsă din nou, într-un mod complet diferit, pentru a renaște, pentru a se lumina din sânul ființei ei ascunse.

  1. Mél@nie Aprilie 5, 2017 la 12:40 Reply

    O femeie ca ea – une telle femme

    trebuia învinsă din nou, – devait être reconquise,

    într-un mod complet diferit, – d’une manière complètement différente,

    pentru a renaște, – afin de renaître,

    pentru a se lumina – afin de se faire éclairer

    din sânul ființei ei ascunse – tout au fond de son être caché…
    * * *
    bonjour, tone de inspiratie si-o zi senina, Monsieur Cosmisian – Pensées Infinies! 🙂

    • Cosmisian Aprilie 5, 2017 la 13:08 Reply

      Ce frumos suna titlul in franceza 🙂 Multumesc! O zi frumoasa si dvs.

  2. sweet & salty Aprilie 5, 2017 la 01:26 Reply

    Un zâmbet care se petrece în somn. Deci într-o realitate paralelă. Înseamnă că în realitatea nu a zâmbit.
    Și eu am povești cu fluturi. 😀

    • Cosmisian Aprilie 5, 2017 la 07:35 Reply

      a zambit pana in suflet… cam pe acolo ii este localizata realitatea.
      Mai stiu inca doua bliguri cu fluturi, unul cu fluturi si molii😉… Cineva ar trebui sa ii ceara cilaborarea Irinei ‘Binder’, poate ni le leaga intr-o singura colectie…

      • sweet & salty Aprilie 6, 2017 la 03:08 Reply

        Suntem mulți cu fluturi și pitici. Irina cred că are colecția întreagă, nu cred că acceptă alte soiuri de fluturi. 😀

  3. Suflet Aprilie 4, 2017 la 13:28 Reply

    A marcat-o profund se pare… Sunt curioasă dacă se vor mai întâlni 😀

    • Cosmisian Aprilie 4, 2017 la 13:30 Reply

      Nu m-am gandit la asta, dar acum sunt si eu curios. Cu unele persoane e mai bine sa nu te intalnesti. Vorba unei doamne dragi mie: „Greseala ta a fost ca l-ai cunoscut”.
      E interesant ca amandoi scriem despre fluturi. Sper sa nu o sfarsim cu personaje care fug dintr-o poveste in alta… :))

      • Suflet Aprilie 4, 2017 la 13:32 Reply

        😀 Haha, cred că ar fi interesant, măcar sub formă de glumă :))

        • Cosmisian Aprilie 4, 2017 la 13:54 Reply

          O fi vreo legatura intre fluturi, nu se stie… Sau, poate padurea ta e aproape de muntele meu, desi cred ca…

          • Suflet Aprilie 4, 2017 la 14:07 Reply

            Păi blogosfera e așa mică uneori, cine știe 🙂

Ornamente sufletești:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: