Te-ai gândit că voi trece de orice noțiune naturală pentru a hrăni iluzia că tu încă mai ești?

Te-ai gândit că voi trece de orice noțiune naturală

pentru a hrăni iluzia că tu încă mai ești?

Te afli pe buza unui crater al unui vulcan ce freamătă de dorința de a erupe, iar lava incandescentă își fumegă încercarea de a se desprinde de limitarea la care a fost supusă. Apoi cade în marea masă a propriei deveniri. Viața unui munte este ca tensiunea pe care o acumulează tăcerea lui. Din sânul muntelui întotdeauna îi va izvorî reformarea, iar trecutul ascuns topit în roșul fumegând al lavei devine noua lui înfățișare. Nu ai spune oare că este nou chiar dacă și-a refăcut pretenția de nou din experiențele ascunse?

Am căzut – pe gânduri, pe podul palmei am căzut, întrebându-mă la ce folos ar fi să faci eforturi zădarnice pentru a ajuta clocotul unui munte care își șuieră prăpădul. Lasă-l să-și zvânte devenirea. Doar fugi din calea lui o vreme.

Iubirea mea este ca o inimă topită. Te-am văzut stând pe buza inimii mele incandescente, încercând să îți freci palmele a iubire, sperând că te vei încălzi de la iubirea mea. Doar că ai ajuns la momentul în care nu mai plâng după ea, nu o mai doresc solidă, concretă. Ai crezut că nu mai pot iubi. Râd. Râd când realizez cât de naiv ești tu. Om. Om, care crede că pe pereții inimii am agățat tablouri ale vechilor trăiri, care crezi că am un muzeu pe care îl pregătesc pentru expoziție. Mi-am dat inima la topit. Am lăsat-o să își piardă comorile în incandescența lavei roșiatice.

Te-ai gândit că voi trece de orice noțiune naturală pentru a hrăni iluzia că tu încă mai ești? Să rămân oare un iubitor nebun al unei idei că ai fi? Să număr memoriile care nu mai există în doi? Tu nu ai face asta. Tu nu faci asta. Nu îți cer să nu mă părăsești. Nu îți promit că te voi uimi cu imposibilitatea iubirii mele. Până la urmă ești o plăsmuire a imaginației mele, ești doar haina pe care nopţile mele au îmbrăcat-o pentru a nu uita cum e să iubești. Acum, că mi-am amintit, vreau să uit de tine. Destul.

__________________________________________________

 

Ne me quitte pas.
Il faut oublier,
Tout peut s’oublier,
Qui s’enfuit déjà.
Oublier le temps
Des malentendus
Et le temps perdu
À savoir comment.
Oublier ces heures
Qui tuaient parfois
À coups de pourquoi
Le cœur du bonheur.
Ne me quitte pas,
Ne me quitte pas,
Ne me quitte pas,
Ne me quitte pas.
Moi, je t’offrirai
Des perles de pluie
Venues de pays
Où il ne pleut pas.
Je creuserai la terre
Jusqu’après ma mort
Pour couvrir ton corps
D’or et de lumière.
Je ferai un domaine
Où l’amour sera roi,
Où l’amour sera loi,
Où tu seras reine.
Ne me quitte pas,
Ne me quitte pas,
Ne me quitte pas,
Ne me quitte pas.
Ne me quitte pas.
Je t’inventerai
Des mots insensés
Que tu comprendras.
Je te parlerai
De ces amants-là
Qui ont vu deux fois
Leurs cœurs s’embraser.
Je te raconterai
L’histoire de ce roi
Mort de n’avoir pas
Pu te rencontrer.
Ne me quitte pas,
Ne me quitte pas,
Ne me quitte pas,
Ne me quitte pas.
On a vu souvent
Rejaillir le feu
De l’ancien volcan
Qu’on croyait trop vieux.
Il est, paraît-il,
Des terres brûlées
Donnant plus de blé
Qu’un meilleur avril.
Et quand vient le soir,
Pour qu’un ciel flamboie,
Le rouge et le noir
Ne s’épousent-ils pas ?
Ne me quitte pas,
Ne me quitte pas,
Ne me quitte pas,
Ne me quitte pas.
Ne me quitte pas.
Je ne vais plus pleurer,
Je ne vais plus parler.
Je me cacherai là
À te regarder,
Danser et sourire
Et à t’écouter
Chanter et puis rire.
Laisse-moi devenir
L’ombre de ton ombre,
L’ombre de ta main,
L’ombre de ton chien.
Ne me quitte pas,
Ne me quitte pas,
Ne me quitte pas,
Ne me quitte pas.

Cosmisian

14 gânduri despre „Te-ai gândit că voi trece de orice noțiune naturală pentru a hrăni iluzia că tu încă mai ești?

  1. Mél@nie septembrie 19, 2016 la 15:31 Reply

    j’adore Jacques Brel… ne me quitte pas!

  2. sweet & salty septembrie 2, 2016 la 18:24 Reply

    Și s-a arăduit povestea….

    • Cosmisian septembrie 2, 2016 la 20:07 Reply

      Pe ritmul clasic si repetiti al muzicii. M-am tot gandit la cei care spun ca nu vor mai putea iubi niciodata dupa o anumita experienta. Si, ca sa le demonstrez contrariul, am luat toqte posibilele iubiti trecute si le-am topit, le-am redus la esenta. Apoi, capacitatea de a cladi o relatie plina de iubire, stabila, isi origineaza viitorul prin suma experientelor reduse la esenta. Asa ca, omul este o fiinta capabila sa iubeasca. Calitatea iubirii tine in primul rand de calitatea iubitorului, apoi de cea a iubitului…
      Ganduri…

      • sweet & salty septembrie 2, 2016 la 20:09 Reply

        Chiar azi vorbeam, culmea la subiectul tău, pe blogul meu, la acest subiect care nu are nici o legătură (cel puțin aparentă) cu ceea ce eu am postat…. repet, vorbeam cu cineva și spuneam că fiecare iubire e diferită, că poate și receptorul, omul, simte diferit. 🙂

        • Cosmisian septembrie 2, 2016 la 20:21 Reply

          Da, asta ma face sa ma intreb ce ai scris si ce s-a comentat la tine… 😦 Inca nu am citit.

          • sweet & salty septembrie 2, 2016 la 20:42 Reply

            Ce am scris la mine are o legătură extrem de metaforică, care se vede mai mult printre rânduri. Iar esența discuției din comentarii ți-am redat-o în răspunsul meu anterior. 🙂

            • Cosmisian septembrie 2, 2016 la 20:46 Reply

              Sa inteleg ca nu putem considera Iubirea si definirea experientelor ei ca fiind valori implicite. Acum inteleg de ce tot vorbim si vorbim si iubim si iubim…
              Am fugit pana la Toronto sa vad ce ai scris 🙂

              • sweet & salty septembrie 2, 2016 la 20:55 Reply

                Eu cred că putem. Doar că îmbracă nuanțe diferite. Iar sufletul poate diferi ca mărime. De aceea și intensitatea simțirii poate fi diferită. În plus că unii au aripi, alții roți, alții pur și simplu picioare. E, cred, chestie și de metabolism până la urmă. 😀

                • Cosmisian septembrie 2, 2016 la 21:18

                  Titlu bun de articol: Metabolismul iubirii. Sau, Dragostea pe roti.

                • sweet & salty septembrie 2, 2016 la 21:20

                  :)))) La treabă, deci! Ai găsit muza 😀

                • Cosmisian septembrie 2, 2016 la 21:21

                  Ok. Eu Dragostea pe bicicleta, tu Metabolismul Iubirii. Pana vineri 🙂

                • sweet & salty septembrie 2, 2016 la 21:23

                  Ok. Deal. Până vineri ora 24, ora mea. Sâmbătă ora 7 dimineața la tine. 😀

  3. Poteci de dor septembrie 1, 2016 la 09:14 Reply

    Frumos început de toamnă între cuvinte!

    • Cosmisian septembrie 1, 2016 la 11:11 Reply

      Usor incandescent, doar ca pornisem de la cu totul altceva 🙂 La finalul unui film era inserata o zecime din melodie. Am cautat-o pe YT cu franceza de care dispun in dotare si apoi i-am dat o usoara nota de contracarare 🙂 Sa nu fie chiar pe linia muzicii 🙂

Ornamente sufletești:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: