Știți ce face Sofia când se plictisește vara? Croiește curcubee!

Știți ce face Sofia când se plictisește

vara? Croiește curcubee!

Tu să te așezi aici, mi-a spus Sofia. Și-a așezat pe genunchi păpușa făcută din pânză umplută cu plante aromate și lavandă, apoi a acoperit-o pe burtică cu palma ei micuță. Nu m-a apăsat tare, îi simțeam doar căldura palmei ei gingașe, pe care aș fi vrut să o simt mai mult decât zi și noapte. Când m-a atins, am expirat din pieptul meu de pânză violetul lavandei ce îmi bătea în piept. Norilor nu le-a trebuit multe rugăminți pentru a se aduna pe cer. Era zi. Vântul se comporta ciudat, de parcă ar fi fost un câine ciobănesc care aduna la un loc nu oi, ci nori. Cerul părea mulțumit de albul ce îl făcea să pară înfoiat. Șuvițele roșcate erau umplute de vântul care adia atât de afectuos prin buclele fetei.

Mi-a luat puțin să observ că rochia ei vaporoasă a împrumutat albastrul senin al cerului pe care l-a ascuns o vreme norii adunați de vânt. Albastrul senin al cerului a acoperit-o încă de când a visat prima dată. Și, s-a văzut aceasta în ochii ei chiar de atunci. Visa albastru. Doar că acum este zi. Revenind la rochia ei albastră, îi acoperea puțin genunchii, iar eu am simțit cât de plăcută și răcoroasă îi era atingerea. Sofia visa cu ochii deschiși. De unde o urmăream eu, părea că ochii ei erau o continuare logică a albastrului de pe cer, iar ea continua să privească în gol. Sau, în viitor.

Pe Sofia am lăsat-o să mă cunoască încă de mică. Eram viitorul ei nedefinit încă. Cine crede că știe ce forme geometrice îi va desena viitorul, se pierde în mulțimea vidă. „Dacă și numai dacă” viitorul tău va conține un gol la care să te oprești și să meditezi, depinde „de și numai de” mine. Viitorul este un nor care se poate reforma în fiecare moment, întotdeauna la fel, dar doar pentru a fi diferit. Sofia era tot mai cuprinsă de albastrul cerului. Cerul și norii nu sunt același viitor. Albastrul cerului este acea întindere absolută care are nevoie de noapte ca să îi arate lumina, și de nori ca să îi ascundă nemișcarea. Pe chipul Sofiei apăru un zâmbet simplu, care îi evidenția buzele frumos conturate de roșul aprins din care fuseseră născute. Cuvintele născute de pe buzele roșii sunt puține la număr, rostite cu tremur, cel mai adesea șoptite. Sofia nu era o fetiță care să vorbească mult și tare. Șoaptele ei erau ca susurul râului de munte care izvora chiar din spatele nostru. Și, atingerea lor era ca răcoarea apei ce te umple pe dinăuntru cu zâmbete.

curcubeu-abstract

Sursă foto (fără text, normal 🙂 )

În liniștea zilei noastre împreună, soarele a tot încercat să o impresioneze pe Sofia. Și-a aruncat brațele galbene peste munți și-a încercat să o sperie pe fetiță cu privirea lui caldă. Când a ieșit de după Muntele Dimineții, Sofia și-a închis ochii și a chicotit, dând impresia că nu îl vede. Dar soarele îi atingea inima cu căldura sa. Ați observat că soarele vă poate face să vedeți galben și portocaliu chiar și prin pleoape? Culoarea născută pe interiorul pleoapelor este veselă și caldă. Fetițele au nevoie de galben și portocaliu, de veselie și căldură. Viitorul lor depinde de pleoapele lor. Când începi să privești soarele ai impresia că orbești, dar după puțin timp o sferă galbenă își conturează mișcarea spre Apus. Spre seară, soarele devine portocaliu. Sofia crede că spatele soarelui este portocaliu. Nu așa este și spatele pleoapelor ei când îl privește în noaptea ochilor închiși?

Știți ce face Sofia când se plictisește vara? Se aruncă pe spate în iarba înaltă a muntelui ei preferat. Verdele absolut al muntelui ascunde o fiică a Pietrei Craiului ce și-a propus să înflorească astăzi. De sus, pare o gențiană ce vibrează în mișcarea fină a verdelui ce o evidenția. Albastrul ei atrăgea fluturi plini de pasiunea de a zbura. Unii chiar se așezau pe brațele ei și încercau să o ridice. Să o ridice să zboare. Repetiția oarbă nu a ajutat pe nimeni. Dar, repetiția multicoloră a fluturilor au ridicat-o în zbor deasupra munților. Sofia zbura deasupra norilor și inspira albastrul nedefinit al cerului. Indigo. Repetiția din ochii unei fetițe care zbura cu ochii închiși în imaginația ei.

Tu să rămâi aici, mi-a spus Sofia. Și, am rămas.

Cosmisian, Timișoara

Un gând despre „Știți ce face Sofia când se plictisește vara? Croiește curcubee!

  1. otilia August 28, 2016 la 12:17 Reply

    In ce stare minunata trebuie sa va fi aflat (sa fi fost) cand ati scris lectura aceasta… greu de definit in cuvinte, & impresionabila.
    E diferit (textul) de toate celelalte. Contemplatie profunda care cuprinde, imbratiseaza o simplicitate perfecta(desavarsita).

    E minunat.

    Bravo!. Felicitari!.

Ornamente sufletești:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: