Este oare Meșterul Manole mai deștept decât Sisif?

Este oare Meșterul Manole mai deștept decât Sisif?

Cine nu a citit fascinanta Legendă a lui Manole, cu siguranță că a pierdut una dintre cele mai intrigante lecturi din cultura noastră națională. Și aceasta nu doar datorită edificiului religios ce străbate falnic în timp, început în anul 1514 din dorința lui Neagoe Basarab, sau a misteriosului meșter care a zidit cu prețul pierderii soției iubitoare și a copilului nenăscut încă, despre care află de la Ana în timp ce gluma se îngroşa și ea realizează faptul că Manole chiar o zidea. Cred că lui Manole i-a luat mult timp să realizeze că el chiar și-a zidit soția. Să o auzi indicând fiecare parte a trupului ei, pe măsură ce o acoperi cu mortar, este dincolo de ce aș dori oricărui meșter ce îți iubește soția.

Tema acestui articol pe care îl scriu în noapte, când zidurile se surpă, mi-a venit în minte ieri, la prânz. Vorbeam unei tinere care vindea cărţi. La cum mi-a vorbit, tânăra iubea cartea tipărită foarte mult. Și, la cât de liniară îmi este mintea, am ajuns să vorbesc cu ea despre faptul de a scrie ceva nou, chiar și când o faci pe teme foarte uzate de creioanele fine ale scriitorilor. Iar Mănăstirea Argeșului a tot avut timp să adune cronicari și scriitori care s-au avântat în elucidarea misterului, a valorii pe care sacrificiul îl conferă unui edificiu. Lecții dure de învățat de aici. Și totuși, aș spune eu, voi aborda în mod unic un aspect pe care nu l-am întâlnit niciunde în comentarii. Bine că au trecut mulți ani de la terminarea gimnaziului că, dacă aș fi îndrăznit să scriu ce voi scrie, aș fi ajuns și eu ca Ana, un elev zidit în propria-i descoperire. Nu m-ar mai fi scos nimeni din propriile interpretări. Sau, aș fi apărut la știri, la vreo rubrică ce ironizează ignoranța generației de astăzi în fața examenelor de Bacalaureat.

Iată cum, îndrăzneț fiind, dar cu singura teamă de a nu scăpa în text note ale muzicii pe care o ascult în căști, mi-am luat din sertar o pagină mototolită și un creion nou, neascuțit, pe care îl voi lăsa așa. Voi scrie ceva nou, voi scrie într-o manieră nouă. Oricum, pagina știe mai bine ce nebunie șade în capul meu. Și, aș spune în glumă doar, bine că nu scriu mai des.

Să încep. Manole și echipa sa de meșteri începe să lucreze. Planurile construcţiei nu erau făcute pe vrei stație grafică, nimic tipărit. Săpăturile pentru fundație devin factorul care îi face să se cunoască. Manole vorbea mult despre soția lui. O făcea până la punctul la care risca să trezească prea multă apreciere în ceilalți meșteri. Piatră peste piatră, până când zidul fundației a ajuns la buza pământului, acolo unde puteai declara ușurat că sărutul pecetluia relația stabilă dintre pământ și piatră. Credeți oare că s-au oprit? Nu! Pietrele cădeau în forma unui labirint ce părea a păstra model necunoscut pentru un simplu observator ca mine.

Man_Curtea_de_Arges.SV

Sursă poza: wikipedia

– Destul, le spuse Manole. Au cinat satisfăcuți în prima noapte. Spre dimineață, când adormiseră și insectele prea gălăgioase, un cutremur a zdruncinat clădirea. Legenda nu spune că zidul cădea într-un colaps fiesc. Nu, zidul nu cădea, ci se surpa. În prima noapte se surpa, în a doua se surpa, clădind parcă nivele imaginare în pământ, dar în a treia noapte credeai că e prea mult. Îngrijorarea creștea peste nefirescul situației. Părea că Sisif era depăşit de măsura blestemului ce îi lovise pe bieții meșteri. Entuziasmul lor se transformase într-o experiență multiplicată a blestemului lui Sisif. Dar, și a patra noapte zidul ridicat de cu zi îți găsise loc în adâncul pământului. Cel puțin cinci nivele se scufundaseră în pământ. Și, nu le puteau trage afară. Piatra lor era diferită de cea a lui Sisif.

„Şi mereu lucra, /Zidul ridica, /Dar orice lucra, /Noaptea se surpa! /
A două zi iar, /A treia zi iar, /A patra zi iar/Lucra în zadar!”

Visul. Adesea visul omului aflat în criză devine sfătuitorul energizant de dimineață. Ce vis! Să zidești o femeie în zid ca să nu se mai surpe. Știm deja continuarea poveștii. Ana a venit. Pe când înainta ea spre soțul ei, natura îl asculta pe răvășitul soț ce nu putea împiedica un destin croit cu doar puțin timp, într-un vis al unui om surmenat și deziluzionat. Cât de credibil să fie acest lucru!

„Zidul se suia/Şi o cuprindea/Pân’ la gleznişoare, /Pân’ la pulpişoare./
Iar ea, vai de ea, /Nici că mai râdea,
Ci mereu zicea: – Manoli, Manoli, Meştere Manoli! /
Agiungă-ţi de şagă, /Că nu-i bună, dragă.
/Manoli, Manoli, /Meştere Manoli!
/Zidul rău mă strânge, /Trupuşoru-mi frânge! ”

Ana era în agonie. Frântă de oboseală și totuși entuziasmată că a reușit să înfrunte natura pentru a ajunge la soțul ei, era contrastată de perseverența cu care Manole o zidea. Nu îmi este clar unde a zidit-o.

Mănăstirea aceasta are două zone misterioase, despre care nu se vorbește.

  1. Locul unde este zidită Ana și al ei copil, acesta este primul, la care posibil să vă fi gândit.
  2. Însă, nivelele surpate, minim cinci, despre ele ce știm? Mi-am propus să mă strecor în pivnițele ascunse ale edificiului. Istoric vorbind, dar și arhitectural, Mănăstirea Curtea de Argeș pare să fie singura clădire cu nivele în subteran, care ar depăși suprafața terestră. După ce voi documenta acest aspect, voi reveni cu un articol nou.

Cosmisian,

Timişoara.

Notă: Acest articol este doar un exercițiu de atenție la detalii, sper să nu vă treacă prin cap să profanați pivnițele ascunse ale Mănăstirii.

PS:

„Când se încerca / De-a se arunca, /Iată c-auzea / Din zid că ieşea / Un glas năduşit, / Un glas mult iubit, /Care greu gemea/Şi mereu zicea: /- Manoli, Manoli, Meştere Manoli! /Zidul rău mă strânge, /Ţâţişoara-mi plânge, /Copilaşu-mi frânge, /Viaţa mi se stinge! ”

27 de gânduri despre „Este oare Meșterul Manole mai deștept decât Sisif?

  1. sweet & salty August 11, 2016 la 03:27 Reply

    Ce mi-a plăcut! Foarte fain scris și îndrăzneț.

    • Cosmisian August 11, 2016 la 09:29 Reply

      E drept ca scritura are o nota personala si se deosebeste de inventiile mele, celelalte 🙂 Dar, spune si tu, nu e asa ca am dreptate? Oarecum. Interpretabil, dar tocmai asta este si ideea, sa interpretam. Nu un rol, ci un act :))

  2. ane August 10, 2016 la 20:24 Reply

    Este oare Meșterul Manole mai deștept decât Sisif? Nu suporta comparatie,dupa parerea mea.

    • Cosmisian August 10, 2016 la 20:28 Reply

      E drept, ca lui Sisif nu i-a fost ridicat blestemul, pe cand lui Manole i-a fost.

      • ane August 10, 2016 la 20:36 Reply

        Da, noi suntem succesorii lui 🙂

        • Cosmisian August 10, 2016 la 20:37 Reply

          La cladit fara sa se surpe, sper 🙂

          • ane August 10, 2016 la 20:47 Reply

            ..nu se surpa. dar e la fel ca al lui ,nu?

  3. Poteci de dor August 10, 2016 la 17:59 Reply

    Foarte interesant punct de vedere şi frumos scris. Ar trebui pus în manuale lângă opera în sine 😉

    • Cosmisian August 10, 2016 la 19:47 Reply

      Ce razi tu de mine, Potecuto! Am facut si eu un exercitiu, dar daca tu ma ajuti sa il pun in manuale, jur pe mov ca iti raman recunoscator pe termen foarte lung. :))

      • Poteci de dor August 10, 2016 la 19:48 Reply

        Nu mi-aş permite să râd de nimeni!
        Ăăăăă, cine mai e ministrul educaţiei? că ăştia se schimbă mai ceva ca anotimpurile 😀

        • Cosmisian August 10, 2016 la 19:55 Reply

          Ai dreptate. Un lucru interesant la guvernul tehnocrat: minstrii sunt decazuti din functie ca sa le fie luat locul de altii fara scandal. In curand, acest lucru va deveni istorie. Oare ce sacrificiu se impune Educatiei ca sa nu se mai scufunde?

          • Poteci de dor August 10, 2016 la 19:56 Reply

            Un Vlad Ţepeş cu muşchi de fier, să-i ţină bine.

            • Cosmisian August 10, 2016 la 20:00 Reply

              Cred ca ne-ar ajuta o fiinta adusa din viitor :))

              • Poteci de dor August 10, 2016 la 20:01 Reply

                Noi nu cred că mai apucăm…. Hai că-s optimistă 😀

                • Cosmisian August 10, 2016 la 20:07

                  Asa te stiu, optimista. Repetat, pe toate potecile tale de dor, de viitor.

                • Poteci de dor August 10, 2016 la 20:07

                  Mulţumesc!

                • Cosmisian August 10, 2016 la 20:10

                  Ai si umor. Miercurea iti e de ajutor 🙂

                • Poteci de dor August 10, 2016 la 20:16

                  Când găsesc fotografii, da…

                • Cosmisian August 10, 2016 la 20:17

                  Am vazut ca doar miercuri iti iese 🙂

                • Poteci de dor August 10, 2016 la 20:19

                  Ce? Să am umor? Asta e trist… dar apreciez mult sinceritatea!

                • Cosmisian August 10, 2016 la 20:20

                  Nu, nu sa ai umor. Ma refeream la poze. Sunt eu sincer, dar nici un cred ca ai umor doar miercuri 🙂

                • Poteci de dor August 10, 2016 la 20:23

                  Păi numai miercuri e cu poze. mă rog, nu ştiu ce-ai vrut să spui. Nu mai insist că îţi stric postarea cu offtopice 😀
                  Mulţumesc!

                • Cosmisian August 10, 2016 la 20:26

                  Offtopice? Faceam referire la postarea ta. De fapt, am realizat tarziu ca eu comentam pe Mesterul Manole. De asta am spus si faza cu bicicleta. Tu stii ca eu sunt zapacit. Eu astept miercurea fara cuvinte. In sfarsit pot si eu comenta 🙂

Ornamente sufletești:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: