Erai chiar acolo, plină de rouă în locul… iubirii

Erai chiar acolo, plină de rouă în locul… iubirii

S-a trezit. Splendoarea muntelui era acoperită de roua abia așezată pe verdele crud al unui nou început. La umbra unei stânci amenințătoare încă mai dormeau amorțiți câțiva mănunchi de licheni. Erau albi. Reacționaseră la apăsarea întunericului care nu i-a putut subjuga negrului nocturn. Dar, albul lor își vindeca menirea de a arăta nordul, cuprinși de verdele viu al buzelor tinerei ce alerga. Bărbatul îi vindecase întunericul, dar ea își vindecase singură lumea, sărutând-o. Era atât de delicată. Atingerea ei trezea pas cu pas întregul munte, care era de fapt o inimă. Iar inima era din cristale albe, luminoase, în formă de iubire, fericire, sinceritate și prietenie. (Sursa)


boboc de trandafir cu roua
flori de roua

De dimineață, pe când din roua de pe frunze oglindirea-ți culegeam, m-am întrebat ce faci, când după devenire, sămânța ți-ai lăsat să prindă rădăcină, familie ți-ai format. Să fie cu putință ca păpădia să își schimbe nebunia și să prindă rădăcină într-o grădină unde, pe lângă puf înaripat, să mai existe și un grădinar, un alt bărbat? Mi-e greu să recunosc că felul meu de-a fi e diferit, că n-am avut o naștere pe care să o știu, de care nimeni n-a vorbit. E dificil să te trezești într-o poveste diferită, să vezi în flori de orice fel plăcerea cultivării în forme și culori, dar să îți simți plăcerea într-o firavă ființă, sălbatică, grădinăreasa sufletului meu, o păpădie. (sursa)

inima picur picuri

Am privit petalele şi-am spus în sinea mea, tăcut precum liniştea ce aduce roua pe frunze de dimineaţă, că cele mai tulburătoare momente ale vieţii sunt cele liniştite. Liniştea este revolta cea mai pregnantă a devenirii! Bucuria pe care o apreciezi şi tu, aduce cu sine momentele cele mai încorsetate în meditaţie. Cine sunt eu? mă întreb. Dar, dacă aş ştii cine îmi este tată, aş ştii cine sunt. Mă pot descrie după realizări, dar a fost un moment de oprire, acel declick al neîntârziatei dorinţe de a redeveni copil. Apoi mi-am strâns pumnii şi i-am adunat la piept, pregătit să sufăr o operaţie capitală de extirpare a prezentului. Ţi-ai dorit să trăieşti într-un alt timp? (Sursa)

picuri2 picuri4 roua1

roua2

Culege rouă de pe trandafiri şi fă din ea iubire,
Alege cântul unei ciori ce cântă în neştire,
Decât să spui un Da senin, alesului din spini
Când poţi refuzul să i-l dai, întins în mărăcini.

(sursa)

roua3 roua4

Erai chiar acolo, plină de roua în locul… iubirii… (sursa)

roua5 roua6

O pasăre din pădure s-a speriat de cuibul ei. Frunzele i-au făcut loc pentru bătaia aripilor. Atunci am contenit să respir. Buzele tale erau aproape. Erau pline de frunze de viță de vie, presărate de roua vinului roșu ce era proaspăt stors între ele. Le-am atins. Tu mi-ai atins cu limba degetele îmbibate în vinul tău. Roșul lor era noua robă a vinului. De pe buzele tale pline se năștea vinul roșu, regal, al bucuriei de a te avea. (Sursa)

roua7 roua8

Picuri de roua cad in forme neclare de pe chipul tau adormit
Au fost zanele ce in timpul noptii te-au veghea si pazit.
Tu privesti cu lumina clara ce picura sclipiri din ochi fini
Iti mangai gandurile si caldura din san, dulce cum suspini. (Sursa)

roua9 roua10

Și, dintr-o săritură am şi urcat în caleaşca purtată în văzduh de Cărăbuş. După ce am zburat peste multe pajişti minunate şi am trecut şi prin Pădurea Creta, unde se spune că ar fi Palatul de Cristal, care se arată doar celor cu inima bună, am ajuns la Poarta Scoarţă de Stejar, unde am fost aşteptaţi de veveriţe, portăriţele Scorburii de Răspuns când Cauţi. Cum în poveste pot să fiu ce vreau, cât ai bate din frunze m-am transformat într-o ghindă, apoi m-am lăsat dus de veveriţe în Scorbură. După ce am aşteptat toată ziua şi încă o altă zi, apoi o seară, mi-a ajuns şi mie rândul. M-am prezentat cu cinstea ce i se cuvine a fi oferită, întrebându-l pe înţelept de veste bună mi-o da, despre Licurici ceva de-o ştii.

– Ha ha! Cum nu? Licuriciul toamna târziu sosi, când frigul şi roua pădurea o acoperi. Cu greu o părăsi pe Clopoţica lui, ştiind că iarna el sigur ar muri dacă între frunzele ei culcuşul şi-ar găsi. Și, cum mare le era iubirea, se hotărî să păstreze speranța că într-o zi din nou se vor iubi. (sursa)

seminte de roua stropi

Din umbră rochiilor de lună puteai cu greu zări cum Andra le privea pitită întreaga scenă, iar după ezitări multiple, se hotărî să intervină.

– Destul! Nu-l mai forțați să fie un bufon pe dragul meu prieten, vă rog, mai bine luați cu toții loc să vă vorbesc. Seară de seară înainte de culcare, tăticul meu îmi spune o poveste, pe care pare să o stăpânească foarte bine. E despre un melc cu aripioare, a cărui casă poate să și zboare, un melc desprins dintr-o sclipire a Lunii către Soare. Tăticul meu mi-a spus că Lunii de pe cer îi este necesară o sămânțică de la o singură floare, pe care nimeni nu a reușit s-o ducă Lunii, c-ar fi trebuit să zboare. Un melc special, ca Mulfi poate, dar e prea mic acum, în creșterea-i i-au apărut doar mâini și picioare. Tăcere! Eu spun să facem din deosebirea melcului prilej de sărbătoare. Iarba ce și-a îmbăiat lungimea-n verdele proaspăt al dimineții și roua ce vă răcorește, acestea să vă fie oferite, să petrecem toată noaptea cu o așa veste.(sursa)

un strop de regina

 

un strop impartit la 2

Mulfi râdea necontrolat când un cuvânt s-a așezat chiar sub picioarele lui, pe care nu le prea folosise el. Privea chipul Xandriei, un chip alungit în formă de sămânță, un chip ce-ascundea nedefinitele-i deveniri, după deveniri gingașe, înfășurate în petalele crinului imperial, verde ca trupurile ierbii proaspete de dimineață, încă sub roua ce îi zâmbea răcoros. S-au privit fericiți prinzându-se unul de altul doar de vârfurile degetelor, zburând spiralat spre Luna încă așezată pe genunchi în formă de semilună. (Sursa)

Sursa colectie foto

22 de gânduri despre „Erai chiar acolo, plină de rouă în locul… iubirii

  1. Mél@nie Iulie 14, 2016 la 14:02 Reply

    atât textu’-ti formidabil, cât si minunatele imagini mi-au reamintit de… Japonia, unde eram acu’ 3 luni pentru a-5-a oara si unde as putea trai oricând, oricum, oriunde… 🙂

  2. sweet & salty Iulie 6, 2016 la 16:32 Reply

    Ce frumos!!!

    • Cosmisian Iulie 6, 2016 la 16:46 Reply

      Sunt bucuros ca place. A fost ceva spontan, de dimineata. Suficient de spontan incat sa ajung cu 17 minute mai tarziu la serviciu.

  3. ane Iulie 6, 2016 la 14:27 Reply

    Ornamente sufletesti,minunate! ..nimic nu-i uşor pe pământ: căci roua e sudoarea privighetorilor ce s-au ostenit toată noaptea cântând.”

    • Cosmisian Iulie 6, 2016 la 14:29 Reply

      Ornamentele sufletesti sunt ale voastre. Voi faceti din blogul meu o expozitie atragatoare!

      • ane Iulie 6, 2016 la 14:31 Reply

        Tu oferi ornamente si noi le apreciem. sic

        • Cosmisian Iulie 6, 2016 la 15:23 Reply

          Ornamente cu drag faurite 🙂 Ma bucur ca plac.

  4. HopeLess Iulie 6, 2016 la 10:04 Reply

    Minunat… ca un basm! 🙂

    • Cosmisian Iulie 6, 2016 la 10:07 Reply

      Roua este un basm, o fantezie a diminetilor. Iar cand o poti vedea atat de aproape…

      • HopeLess Iulie 6, 2016 la 10:08 Reply

        Da. Asa este. Iar cand o poti vedea atat de aproape… te cuprinde visarea.
        Frumos vis ne-ai oferit tu aici.

        • Cosmisian Iulie 6, 2016 la 10:11 Reply

          Nu se spune ca cele mai frumoase vise sunt cele de dimineata?

          • HopeLess Iulie 6, 2016 la 10:15 Reply

            Asa se spune? Nu stiam. E bine de stiut… 😊

            • Cosmisian Iulie 6, 2016 la 10:23 Reply

              Ti-as da citat, dar e din mine… nu destul mi-am promovat vreo 10 articole dimineata asta? E de vis… mai am o colectie pe saptamile viitoare, candva 🙂

              • HopeLess Iulie 6, 2016 la 10:31 Reply

                Colectiile tale sunt de poveste, si faptul ca ni le oferi dimineata… ne colorezi intreaga zi. Multumim. 😊

                • Cosmisian Iulie 6, 2016 la 21:15

                  🙂 Multumesc.

                • HopeLess Iulie 6, 2016 la 21:41

                  Nu ai pentru ce. Asta e parerea mea. 🙂

                • Cosmisian Iulie 6, 2016 la 21:47

                  E o parere buna, observ. Sa mai vii aici cu pareri buna, ca eu le primesc cu drag 🙂

                • HopeLess Iulie 6, 2016 la 21:57

                  :)) Cand vad/ citesc ceva ce imi place, intotdeauna voi avea pareri bune.

  5. Poteci de dor Iulie 6, 2016 la 09:34 Reply

    Colecţie preţioasă! Emoţii, culori, iubiri…

    • Cosmisian Iulie 6, 2016 la 10:08 Reply

      Roua este ‘cafeaua’ salbatica a diminetii. Naturii ii place acea gura sorbita pe ascuns, in liniste, cand soarelui inca nu ii vine sa miste o raza, doua…

  6. doar verde Iulie 6, 2016 la 09:21 Reply

    De poveste ! Ca întotdeauna !

    • Cosmisian Iulie 6, 2016 la 10:06 Reply

      Pozele sunt de poveste 🙂 Roua a fost mai simplu de gasit, ca am dat o cautare pe blog si am ales cateva citate. Ma bucur ca iti place.

Ornamente sufletești:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: