Dezliterare pe fuior de timp – 26 – Un degustător care savurează vinul riscă totul

Dezliterare pe fuior de timp – 26 – Un degustător care savurează vinul riscă totul

4e8466e072dfe

Sursa foto

Aerul și-a făcut partener din tuburile unui nai ce dansa misterios cu sunete, unele răgușite și întârziate, altele fine și rarefiate ca norii priviți din vârful unui munte. Voce catifelată și parfum fin ce renunțase să poarte un nume consacrat, ochi veseli și strălucitori, atât de calzi încât în îmbrățișarea lor îmi încălzeam curajul de a-i vorbi, o femeie ce luase vinul din mine și îl trecuse prin inima ei, ca apoi să îl armonizeze cu aerul din pieptul ei. O priveam zâmbind atât de eliberator…

O priveam în ochii ei căprui, ascunși de propria lor strălucire. O lumină pe care nu o puteai trece cu vederea. Îmi doream de prea mult timp să călătoresc pe cursul lor magic, să pot aluneca fin în inima ce ei o exprimă, iar acum îmi vedeam întreaga ființă prinsă de o plută simplă, nesigură, ce părea din moment în moment a se dezintegra în privirea ei. Câtă forță în acei ochi! Cât de ușor le-am cedat.

Simțeam că îmi pierd avantajul în fața unei femei, din degustător desăvârșit, alunecam tot mai sigur spre un alt destin. Mouelle nu vorbea cu mine. Îmi șoptea. Aerul proaspăt ce înflorea din gura ei era conturat atât de suav de buzele ei de un roșu strident. Simțeam pentru prima dată acea gură de vin menită doar să îmi împrumute desăvârșirea ei. Am înghițit. Un degustător care savurează vinul riscă totul. Dar, aromele păreau nu doar a fi perfecte, dar și permanente. Aveam în fața mea o femeie care a trecut atât de ușor de încrederea mea în sine. O sorbeam din priviri. Cuvintele ei șoptite îmi răscoleau întreaga ființă. Am înghițit din nou. Îmi plăcea gustul acestui nou vin. Un vin-femeie.

Seara aceasta m-a pus în dificultate. Eram atras pentru prima dată de o femeie din burghezie. Nu se știa prea mult despre această doamnă, dar misterul pe care îl manifesta nu îi putea acoperi statutul social pe care îl etala atât de desăvârșit. Spre deosebire de aceasta, eu îmi îmbrăcam trupul într-un soi de camuflaj social care să permită jocului meu o existență efemeră. Apoi, dispăream în lumea vinurilor mele. O lume a pământului sacru pentru vin. Eram eu şi vinul. Ne știam atât de bine. Eu îi știam perfecțiunea, el îmi știa aspirația de a-i atinge răsfrângerea perfecţiunii asupra întregii mele ființe. Un degustător de vin este ca un poet care nu poate exprima stări decât prin cuvinte.

Lejeritatea cu care ne-am oferit admirația și timpul m-au încântat. Dar, să fie aceasta doar o tulburare a vinului meu? Se juca această creatură cu mine, ca apoi să mă lase prins de pereții transparenți ai cupei de vin în care m-a dizolvat? Conștiența statutului meu social funcționa ca o protecție, o certitudine pe care o așezam pe masa degustărilor mele. Doar azi am simțit că mă sugruma în calea unei nemărturisite dorințe de a o transcede: Doream tot mai mult să beau vinul-femeie. Să îi simt aroma învăluindu-mi teama, inundându-mi întregul trup, exacerbând fiecare ramificație intimă a dorințelor mele. Venise vremea să ridic onorariul de la final de seară. În acel plic se ascundea și nota distinctivă impusă de această minunată doamnă. Era atât de normal să îmi văd apreciată reprezentația. Doar că în această seară am devenit prea conștient de impuse limite.

Am iubit o ființă venită din altă lume, sperând să ne pierdem distincțiile sociale, însă eu nu mi-am depășit această situație. Mouelle părea să nu țină cont de aceste lucruri, pe care le considera detalii nesemnificative. Și, ca să mă asigure de acest lucru, a etalat întotdeauna o frumusețe de caracter și o încântare diafană cu acces direct în inima ei. Mouelle iubea dincolo de noțiuni. Cu ea simțeam o nouă dimensiune a Universului, care transcede limitarea impusă de norme sociale pertinente. Mă iubea irezistibil. Știa că mă blocam adesea în acele norme impuse de societate pe care nu le-a respectat niciodată. A suferit enorm în momentul în care i-am dat cheia de la lăcățelul nostru și am părăsit-o. Dar m-a iubit dincolo de moartea în care îmi fusese prinsă existența. M-a iubit și în ziua în care a venit în prima vizită la spital. Puteam oare trece peste această ‘incapacitare’ în care fusesem paralizat pentru a o iubi și eu?

1560_vinulet

Sursa foto

Cosmisian.

Va urma!

Capitolul precedent aici!

Capitolul următor aici!

Un gând despre „Dezliterare pe fuior de timp – 26 – Un degustător care savurează vinul riscă totul

Ornamente sufletești:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: