POVESTEA FLUTURILOR DE CRISTAL – 1 – Rătăcitorul cu mintea plină de visare

POVESTEA FLUTURILOR DE CRISTAL

1. Rătăcitorul cu mintea plină de visare

 

foto_23629

Un rătăcitor cu mintea plină de visare s-a trezit în sân de noapte în Muntele Negăsit. Purta cu sine o făclie, aprinsă din senin, fără a se întreba de unde o are, dar era evident faptul că îi era necesară. Nici nu știa că nu aparține locului, pentru că părea a-l cunoaște prea bine. Se zvonea că în acel Ținut se așezase o noapte la fel de înaltă ca munții. Și asta de mult timp. Dar, rătăcitorul nu știa nici acest lucru. El doar pășea pentru prima dată pe locuri neatinse nici din întâmplare, iar muntele pulsa la atingerea liniștită a tălpilor desculțe ale bărbatului cu făclie. Și el pășea în ritmul inimii muntelui.

Inima muntelui era bolnavă de mult timp, dar acest lucru nu era cunoscut de nimeni. Nici muntele nu știa, nici rătăcitorul cu făclie nu știa. Doar Viitorul știa. Și el nu spunea nimănui secretele cu ușurință. Viitorul este foarte răbdător. Făclia portocalie părea că-l conducea pe bărbat spre peretele dur al muntelui. Ajuns în fața acestuia, și-a întins brațele și a atins recele negru al muntelui cu ochii închiși, dorindu-și ceva nedeslușit. O foame ascunsă în sufletul lui îl făcea să caute. Poate că această foame l-a adus în această lume pe care nu o mai călcase nimeni. Dar, foamea era în egală măsură atât a muntelui și cât și a bărbatului cu făclia. Ei nu știau asta, doar povestitorul știa. Și el scria despre asta.

În prima noapte, bărbatul a dormit în apropierea peretelui pe care îl atinsese cu palmele. Din chiar acea noapte a simțit o apropiere de inima muntelui, dar cum să-și fi dorit el mai mult? Cui îi este oare cunoscut drumul spre inima vreunui munte? Mă întrebi de unde știa bărbatul că trecuse o noapte când întregul ținut își trăia neschimbarea în întuneric? Luna. Luna știa cum să-și numere lumina ce pătrundea cu greu în această misterioasă lume. În chiar această noapte, bărbatul visase mult. Lumina era peste tot, atât de albă, de vie. Dar, nu era o lumină ca cea a zilei, ci o lumină ca cea a unei femei. Seninătatea care îi ilumina chipul, l-a cucerit. Visul îi era atât de real, mai ales că întreaga lui poveste părea a fi mai curând visare.

Vis după vis, imagine după imagine, noaptea părea a îngâna bătăile unei inimii care nu era a lui, o inimă ce părea că și ea visează, doar că visele ei erau ale unui munte, amintiri nespuse, tăinuite în stânca neatinsă până atunci de om. Muntele visa în visul bărbatului a cărei făclii era singura dovadă că exista. Și-a dres vocea și a cântat. I-a reușit atât de bine. Aceasta era dovada că visa. Era singurul loc în care el își putea depăși incapacitatea de a face altceva cu aerul din pieptul său. Respirație, făclie – visare, muzică. Fără să realizeze, aceasta melodie pe de-a-ntregul nouă pentru el, a atins inima muntelui. Zgomotul de piatră al peretelui cedă notele joase unui sunet cristalin, de parcă apa din munte își dregea vocea înainte de a izvorî din spatele unei cortine groase în fața unui public curios. Emoție cristalină.

Luna dispăru și, pentru prima dată apăru soarele, adormit încă de prea multa absență. Era amorțit, dar vesel că putea încălzi după un somn adânc. Luna a dominat prea mult această lume neatinsă de om, dar lumina ei era rece. Pe când a sa…

Maramures.sighet

Brusc, soarele tresări din moleșeală, complet mirat că vede adormit pe iarbă, un om. Un om și o făclie. El a salvat muntele din întuneric fără să știe. O făcuse în vis.

Fluturi de cristal 2

Cosmisian

Surse poze – google

 

6 gânduri despre „POVESTEA FLUTURILOR DE CRISTAL – 1 – Rătăcitorul cu mintea plină de visare

  1. HopeLess Martie 4, 2016 la 10:19 Reply

    Hmm… un vis, dintr-un vis ce ma indeamna la visare! Frumoasa impletire intre astrii, spatiu temporal si atemporal…
    Astept urmarea… 🙂

    • Cosmisian Martie 4, 2016 la 11:29 Reply

      Spui ca iti place. Inteleg. 🙂 Si mie imi place. Si muntelui ii place. In weekend am de finalizat inca trei articole, apoi voi scrie urmatorul.
      Doar asa, ca sa ai o mostra, In poveste apare o Ciuperca cu trei inimi 🙂 Si, toate sunt ale ei.

      • HopeLess Martie 4, 2016 la 12:39 Reply

        :)) Clar imi place. Si tie cred ca-ti place. Muntelui bineinteles ca-i place. 😉
        Uuu… incarcat weekend, dar incarcat frumos! Spor sa ai!
        Mostre din astea sa tot am. 🙂 O Ciuperca?? Cu trei inimi?? Toate ale ei?? Wow… asta n-o vezi/ auzi in fiecare zi… Astept cuminte… 😀

        • Cosmisian Martie 11, 2016 la 22:25 Reply

          Pare ca nu am mai scris continuarea… FLuturilor le-a fost impusa o pauza de cristal 🙂

          • HopeLess Martie 12, 2016 la 13:35 Reply

            Le-a fost impusa?? Nuuu… 😦 De ce?
            Fluturii au nevoie sa se bucure de zbor… asa ca, astept continuarea… intarziata. 🙂

Ornamente sufletești:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: