Dezliterare pe fuior de timp – 24 – Sărutul vinului

Dezliterare pe fuior de timp – 24 – Sărutul vinului

revista-forbes-recomanda-doua-vinuri-moldovenesti-pentru-a-fi-degustate-in-2016

Gândurile din mintea mea erau ca acelea ale unui cântăreț în noapte ce cânta într-o casă pustie.  Le-am alungat de atâtea ori încât zborul lor s-a transformat într-o continuă migrare spre un non-sens monocrom. Am luat un pahar cu picior înalt și l-am colorat cu roșul rubiniu al câtorva boabe de strugure, amețitoare și reci. Le simțeam întreaga istorie, aromă strivită în toamna târzie, pentru a-și dezvălui intens treptele de mister pe care le resimțeam în gură, degustând.  Era târziu. Recele tăios al nopții învăluia planuri făcute la umbra unei vii ce își îmbrățișase de departe orizontul. Liniștea, contrast mut al luptei de a spune ce gândești, mă țintuia la pământ, cu palmele înfipte în solul afânat al unei decizii de a lăsa în urmă o ocupație pe care nu mulți o înțelegeau, iar cei care o admirau, cu siguranță că erau mai ciudați decât le păream eu lor. Dar, iată-mă pe punctul de a pleca spre o nouă aventură ce avea să îmi schimbe viața.

Repetiția este forma scrisă a unei vieți care își sapă predispoziția către o aventură ciclică, numită carieră. Când omul a descoperit că progresează pe linie dreaptă, iar viața i-a fost desprinsă de ființă precum viitorul de trecut, a numit aceasta carieră. Pentru mine, cariera poate fi asemănată foarte bine cu alergatul pe bandă. Alergi sute de metri fără oprire, dar viață îți poate rămâne pe loc. Când ești degustător de vin, banda pare mai curând o pista de alergare în cercuri restrânse, selecte.

Ținutele elegante se integrau perfect în spectacolul luminilor difuze, ce udau pereții încăperilor ca apa veselă a cascadelor ascunse după păduri misterioase. Muzica în surdină împodobea aerul cu verdele crud al notelor suave, iar nerăbdarea celor prezenți era vădită. În această seară le va fi prezentată o degustare de vin. Iar eu, Pierre Devoin,  mă voi transforma într-un magician al unei arte senzaționale. Sărutul vinului a fost subtil, spre surprinderea unor invitați obișnuiți cu joaca băieților dornici de priviri curioase ale femeilor. Dar, vinul meu nu ăși dorea să atragă atenția de la distanță. Sărutul i-a fost delicat, aproape imperceptibil, în colțul gurii, abia atins, dar care te înmărmurește-n dorința de mai mult.

– Distinși invitați, acesta a fost sărutul vinului. O seară perfectă nu își găsește debutul în pahare ce nu pot respira libere din aerul eliberator. Ca un sărut fin aplicat printr-o aplecare delicată, vinului îi plac aparițiile discrete, la braț cu aerul ce îl trezește din adormirea în care și-a așteptat pasiunea de a fi…

Le priveam figurile încleștate pe misterul îndeletnicirii mele. Degustător de vinuri, din tată în fiu, mă aflam în fața lor jucând un rol pe care puțini îl găseau interesant, dar pe care l-am jucat atât de des ăncăt între mine și vin exista o legătură de sânge.

Mi-a fost prea ușor să remarc în apropiere un grup de distinse doamne, strălucitoare, ce priveau și chicoteau. Doar una dintre ele, de o eleganță insațiabilă, pe care o puteam egala unui vin domnesc, privea parcă dincolo de prezentare, dincolo de mine, dincolo de seară. Tenul ei alb era fermecător, contrastat de un păr negru lucios prins într-un coc pe o parte, perfect. Buzele îi erau parcă îmbibate în rubiniul aerat al vinului ce fusese prezentat ca fiind Regina vinurilor din toamna aceasta. Și totuși, adevărata regină a serii era acolo, iar eu o priveam cu tot spectrul senzațiilor din inimă în timp ce descriam vinul. De fapt, degustam și prezentam vinul în aparență.

Rochia îi cădea perfect pe trupul ei unduit, cu forme cuminți, iar brațul îi era îndoit în uimire aproape de piept. Când privirile ni s-au întâlnit, a dispărut întreaga seară cu toate elementele ei spectaculoase. Nu îmi amintesc să fi terminat prezentarea. M-am trezit în fața acestei creaturi suave, privind-o în ochi, fără putere de a articula un cuvânt doar. Ne priveam fără a clipi, fără zâmbet…

– M-au fascinat degustătorii de vin. Dar, m-au amuzat în aceeași măsură. Mouelle, Mouelle Roucher mă numesc, făcând primul pas a unei nesfârșite conversații ce urma să își dezlitereze destinul prins în pilonii viitorului.

– Pierre Devoin, amuzantul degustător din această seară.

Cosmisian, 

Capitolul precedent aici!

Capitolul urmator aici!

4 gânduri despre „Dezliterare pe fuior de timp – 24 – Sărutul vinului

  1. Mél@nie Februarie 15, 2016 la 15:00 Reply

    SPLENDID… da, cu majuscule!!! 🙂

  2. sweet & salty Februarie 14, 2016 la 06:11 Reply

    Magic… poezia primelor impresii ale lui despre ea…

    • Cosmisian Februarie 14, 2016 la 09:15 Reply

      Intr-o poveste de iubire se pot vedea doua aripi, doua suflete ce iubesc diferit doar o persoana. Pierre are si el povestea lui, inceputa cu un ‘sarut al vinului.’

Ornamente sufletești:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: