Dezliterare pe fuior de timp – 21 – Cheia este la tine! Ce vei face cu ea?

Dezliterare pe fuior de timp – 21 – Cheia este la tine! Ce vei face cu ea?

6081471_xlarge

(sursa foto: google)

Alb și negru. Coma prelungită sugrumată în fâșii albe și, așteptare îmbrăcată în negru elegant. Două destine scuturate pe un drum ce se opriră într-un Salon de Thé. O cheie în formă de inimă și-a pierdut destinul și a curmat o iubire, lăsând-o pradă timpului suspendat în nisipul amețit al unei clepsidre prea mult răsturnate. Un lacăt prins de un pod care stătea să își piardă stabilitatea de la greutatea unor iubiri declarate în prag de seară, fără chei. Viața este adesea un paznic înverșunat al unor destine ce se nasc diferit pe coridorul alb al unei alegeri. Al unei alegeri cel mai adesea greșite.

Fiorul – o carte cu coperți vii, o dezvăluire în pași lenți a iubirilor ce și-au oferit petalele multicolore pe chipul unei scriitoare care s-a ascuns după iubirea perfectă pentru a masca dispariția subită a lui Pierre. Mintea unui cititor curios poate fi ușor dirijată spre elemente ce compun idealul spre care tind doi iubiți, dar emoția aceea nu poate fi comparată cu intervenția vieții, care scrie erate din timp în timp pe inimi descurajate. Uneori putem scrie o erată pe ultima pagină a unei greșeli în care am căzut involuntar. Mai ales când alegem cu trecutul. În seara accidentului, Pierre a dat cu banul. O monedă cu Trecut și Visare. Pe masă i-a căzut partea cu Trecutul, care l-a învins. Nu s-a desprins de trecut, iar acesta l-a asfixiat și l-a incapacitat, făcându-l să se ridice de la masa unde Mouelle plângea fără a înțelege de ce o părăsește fără motiv. Timpul scurs peste tăcerea lor nu a reușit să îi clarifice această plecare, dar nici zugrăvirea unui Pierre fantastic și iubitor nu s-a apropiat de liniștea pe care o pierduse. Încă o căuta.

Revenind la momentul revederii celor doi, am simțit tensiunea pe care tremurul din mâna dnei Mouelle o trăda. Fără explicație, mă cuprinse de braț cu fermitate, dar delicat și cald. Cu toții ne așteptam ca cei doi să nu își stăpânească emoțiile și să se cuprindă într-o îmbrățișare neîntrecută.

– Pe aici, vă rog! Se auzi stins îndemnul asistentei medicale. Ne zâmbea. Chiar o făcea cu căldură.

– Momentele astea sunt incredibile. Nu pot anticipa nimic, iar acest lucru mă îngrijorează, spuse Mouelle.

Eu eram mai relaxat, având în vedere retragerea subită a scriitoarei chiar în acele momente speciale, când doctorul a sunat să ne anunțe întoarcerea printre noi a lui Pierre. Eram fericit că mi-a dorit prezența. Mă simțeam parte din Fior. Eram textul nescris al cărții ei, un fel de secret pe care îl păstra doar pentru ea. Sau, îl lua la Spital, pentru a-și reîntâlni iubitul.

Am întrat în salon. Lumina caldă, nu prea intensă, ne-a mai relaxat puțin. Pierre stătea ridicat pe două perne mari, cu Fiorul în mâna stângă. Cei doi s-au privit, iar lacrimile au devenit ploaia de toamnă ce le-a pecetluit iubirea încă de la început. Nu și-au vorbit deloc. Mouelle s-a așezat pe scaunul din dreapta patului, i-a cuprins palmele, așezându-și chipul înlăcrimat pe liniile întrepătrunse ale acestora. Pierre i-a ridicat pălăria pe care a așezat-o delicat peste carte, apoi i-a mângâiat părul, suspinând. Timpul părea că le înghețase în lacrimi, iar mie nu îmi rămăsese nimic de făcut. Nu fusesem prezentat, nu fusesem salutat, părea că nu exist. Eram un trup fără formă, un suflet ce adia în tăcere printre lacrimile lor de dor, dragoste, trădare și nesiguranță.

Au stat astfel până Pierre a îndrăznit să îi cuprindă chipul, ridicându-l atent cât să o poată privi în ochi. Sau, să poată fi privit în ochi. Mouelle și-a așezat palma peste mâna ce încă îi încălzea chipul, suspinând. S-a ridicat brusc, cu privirea încă fixată pe chipul lui Pierre, a scos ceva din buzunar și l-a așezat în palma lui, spunându-i:

– Cheia este la tine! De această dată, cheia nu mai poate deschide un lacăt din metal. Ce vei face cu ea?

A venit spre mine și m-a cuprins din nou de braț, l-a privit pe Pierre, zâmbind. Am însoțit-o spre casă. Nu mi-a dat drumul la braț pe întregul parcurs al călătoriei spre Vila Rouge, apoi, odată ajunși, s-a dus direct în Bibliotecă, singură.

Cosmisian.

Va urma!

Capitolul precedent aici!

13 gânduri despre „Dezliterare pe fuior de timp – 21 – Cheia este la tine! Ce vei face cu ea?

  1. otilia Februarie 2, 2016 la 15:28 Reply

    Am ceva..primit… pentru dvs. sa va apropie de „maine” :)) V-am lasat secretul pe email, cu 15 min in urma.
    O zi buna!

    • Cosmisian Februarie 2, 2016 la 15:52 Reply

      Buna ziua! Chiar am primit emailul dvs. Va multumesc pentru surpriza si pentru interesul pe care il manifestati pentru continuarea firului povestii ‘Dezliterarea pe fuior de timp’.
      Intre timp am primit si emailul nr.2, care completeaza gandurile dvs pe tema povestirii. Eu am cautat sa vad daca aveti un blog, dar nu aveti. Preocuparii dvs pentru scris i-ar sta bine un blog. Va ganditi la asta? Inca odata: Multumesc pentru emailuri 🙂 O seara frumoasa.

      • otilia Februarie 2, 2016 la 17:41 Reply

        Glumiti!:)), sau nu ma cunoasteti DELOC. Sunt anaitica prin excelenta. Si nu am facut nimic legat de Inspiratie decat sa analizez textul cu foarte muuulta atentie,
        urmarind firescul, …naturalul in viziunea pe care v-am infatisat-o.
        Daca m-am apropiat putin sau …vedem.

  2. ane Ianuarie 29, 2016 la 20:42 Reply

    Unele oportunitati apar o singura data, nu le mai poti recupoera. Interesant 🙂

    • Cosmisian Ianuarie 29, 2016 la 22:20 Reply

      Cand Pierre a plecat, parea ca a ratat ocazia de a iubi. Coma in care a cazut in urma accidentului a fost, in esenta, un act pregatitor pentru erata despre care vorbim in aceste capitole. 🙂

  3. Poteci de dor Ianuarie 29, 2016 la 08:54 Reply

    Eu, pe lângă urmarea de care spune sweety, vreau şi autograf pe a doua pagină. Că pe prima scriu ziua în care am luat-o şi mă semnez să ştiu că-i a mea.

    • Cosmisian Ianuarie 29, 2016 la 09:16 Reply

      Semnez, Potecuto, semnez! Si pe a doua, si e ultima 🙂 ‘Mouelle Roucher’ este tema pe care am cuprins-o in cele mai multe capitole pana acum, inceputa prin 2014. Dar, de pe la capitolul 14 simt ca m-a prins. Firul povestii tinde sa devina o impletitura. Adesea alegem gresit pentru ca avem o parere similara despre noi insine. Pierre a ales pentru ca…
      Multumesc si tie pentru apreciere. Iti place viile si stafidele?

      • Poteci de dor Ianuarie 29, 2016 la 09:18 Reply

        Aşa! 😉
        Numai viile 😀

        • Cosmisian Ianuarie 29, 2016 la 09:34 Reply

          In urmatorul capitol, acolo te/va voi duce. Sa stii ca am inceput antrenamentul, semnez peste tot. 🙂 Doar pe pagina a doua 🙂

  4. sweet & salty Ianuarie 29, 2016 la 05:51 Reply

    Wow! Ce intens! Cred că nu am respirat până la final. Ai descris scena fantastic. Emoționat. Urmarea please!!! 🙂

    • Cosmisian Ianuarie 29, 2016 la 09:12 Reply

      „Cei doi s-au privit, iar lacrimile au devenit ploaia de toamnă ce le-a pecetluit iubirea încă de la început. Nu și-au vorbit deloc. Mouelle s-a așezat pe scaunul din dreapta patului, i-a cuprins palmele, așezându-și chipul înlăcrimat pe liniile întrepătrunse ale acestora. Pierre i-a ridicat pălăria pe care a așezat-o delicat peste carte, apoi i-a mângâiat părul, suspinând. Timpul părea că le înghețase în lacrimi, iar mie nu îmi rămăsese nimic de făcut.”
      Este mult mai usor sa descrii scenele pe care le privesti cand nu esti implicat. Si, eu chiar ma feresc de implicare. Chiar si tanarul scriitor o face, involuntar.
      Urmatorul capitol, pana maine. Ce bine ca ‘maine’ poate fi al meu, sau al tau. Intotdeauna am 7 ore cu care sa ma joc 🙂 Multumesc pentru apreciere.

Ornamente sufletești:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: