Iluzionistul de seară – Unicul act al unui tânăr iluzionist

Iluzionistul de seară – Unicul act al unui tânăr iluzionist

– Jennevollare, Jennevollare! Au început petalele să cadă, vino repede! Fascinat de fiica sa, Jean Connet o aștepta aproape de caisul ce lăsa fructe în stadiu incipient să-și dezvelească existența din spatele petalelor. Era fiica sa. Această plămădire de frumos și extraordinar știa să se bucure. Își arunca părul lung pe spate, apoi țipa cu o veselie atât de dulce doar pentru că dorea să ningă cu petale.

Joben Blue studia în apropiere, dar întotdeauna lăsa cărțile din mână pentru a asista la dansul surorii lui, iar petalele nu o ocoleau. Bucuria ei era debordantă încât și petalele în simpla lor conștiență de Univers doreau să o acopere și să devină înfrumusețarea șuvițelor neascultătoare ale Jennevollarei. Ați văzut un copil ce erupe într-o fermecătoare bucurie? Îi poate rezista cineva? Până și pisoiașii de puțin timp aduși pe lume țâșneau sub masa pentru a o privi îndeaproape. O iubeau cu toții.

– Tati meu, ești atent? Oare nu e păcat să lăsăm petalele astea să fie orfane? Eu le adun, le adun să fie prietenele mele.

Din mulțime am zărit un domn. Era slab și abătut. L-am auzit spunându-i doamnei cu păr roșcat și bluză roșie împletită că el știe povestea tânărului iluzionist. Nu le fusese vecin, dar îi știa bine. Clapele pianului îl adusese în casa familiei Connet, iar pasiunea fiicei acestora l-a ținut acolo timp de aproape doi ani, atunci când s-a întâmplat tragicul incendiu și s-au stins în neputința lor de a se salva. Doar Joben Blue a rămas printre noi, fiind plecat la Universitate în acea perioadă. Auzind că Joben Blue are un număr de iluzionism, și-a dorit mult să îl revadă înainte să plece la Nice. Și, dacă la început a venit doar pentru a se asigura că nu pierde ocazia să-l vadă, primele două acte ale lui Joben Blue l-au cucerit. Putea anticipa ce urmează. Probabil că era singurul care putea anticipa.

Când și-a ridicat glasul și a strigat: „Soror”, inima lui Joben Blue și-a așezat genunchiul drept pe podea, apoi și-a adus ambele brațe la piept, într-un x pasional. În fundal puteai auzi chicoteli de fetiță, purtând în ele un ecou și o vibrație care te lăsa pe loc cu părul ridicat pe mână. Parcă de deasupra tuturor puteai auzi pași lenți ca de copil, apropiindu-se de locul unde cele trei ființe-foc așteptau nemișcate. Doar focul lor se mișca. Nu poți opri focul din mișcarea lui plină de pasiune și dorință de viață. De această dată, Joben Blue nu a mai performat nimic. Nicio umbră de iluzionism, doar sunetul vântului ce adia în toată sala, tot mai intens. Focul ce compunea trupurile născute de Joben Blue tremurau în toate direcțiile sub blânda mișcare a vântului, parcă păstrând un fel de pulsație ce corespundea pașilor ce se auzeau tot mai intens.

Petale de foc au apărut de niciunde deasupra ființelor plăsmuite din glasul tânărului iluzionist de seară. Când atingeau podeaua se auzea un sunet ca entuziasmul bulelor de vin când se spărgeau pe circumferința unei cupe. Audiența era uluită. Fascinația i-a cuprins pe toți când vântul ce a adus petalele de foc, a înmiresmat fiecare particulă de aer cu miros de flori de cais. Petalele căzute între cei trei au început să prindă formă, parcă tot mai intens. Un trup plăpând de fetiță își contura focul în privirile uluite ale celor prezenți. Cine mai văzuse un asemenea spectacol?

Liniștea rece a serii i-a cuprins pe toți. Doar glasul suav al unei fetițe i-a învăluit pe toți. Cei trei s-au apropiat și au cuprins-o în brațe pe micuță. Un sunet ca de descărcare electrică s-a auzit chiar în momentul în care flăcările lor s-au atins. Lumina din sală s-a pornit brusc, scena era goală, iar peste cei prezenți coborau petale de cais, ca de niciunde. Spectatorii cu palmele ridicate strigau uluite și aplaudau. Frenezia i-a cuprins pe toți și nu s-au oprit din aplaudat multe minute. Nimeni nu observase că tânărul iluzionist de seară dispăruse.

În locul unde s-au îmbrățișat ființele-foc a rămas doar cenușa, în forma unei flori de cais imense. Joben Blue dispăruse. Dispăruse în sânul ființelor-foc pe care le-a iubit până la cenușă.

Final.

Capitolul precedent aici!

13 gânduri despre „Iluzionistul de seară – Unicul act al unui tânăr iluzionist

  1. HopeLess Octombrie 19, 2015 la 09:30 Reply

    …..
    Asa ai tu darul asta de-a te juca cu expresiile, de-a invarti cuvintele, de-a vraji cititorul… de-a ne ameti in cenusa…
    Bravo… si atat! 🙂

    • Cosmisian Octombrie 19, 2015 la 16:14 Reply

      Am vazut ca sunt cateva cuvinte cenusate, dar le-am retusat putin. De fapt, nu era re-tusat, era re-cenusat. Povestea asta a inceput cu mult timp in urma, doar ca lui Joben Blue i-a luat mult timp sa pregateasca numarul. Mie mi-a luat trei sesiuni sa il prezint Ș)

      • HopeLess Octombrie 20, 2015 la 08:16 Reply

        :))) Mai Joben Blue ce esti… ne cenusesti, ne re-cenusesti, ne mai… ametesti, ca apoi sa ne re-cenusesti de tot!!

        • Cosmisian Octombrie 20, 2015 la 11:19 Reply

          🙂 Cred ca si Cenusareasa a fost scrisa tot din retus, sau re-cenus 🙂

          • HopeLess Octombrie 20, 2015 la 11:24 Reply

            Da?? Tot tu ai re-cenusat-o si pe aia? 😛

            • Cosmisian Octombrie 20, 2015 la 11:33 Reply

              Nu am reusit eu chiar atat de mult. Si, e fapt ca multi si-au facut din re-cenusarea Cenusaresei un obiectiv. As calca pe o carare prea umblata. Eu prefer melcii care zboara 🙂

              • HopeLess Octombrie 20, 2015 la 11:50 Reply

                :))) Bun asa! Oricum stiam ca esti o persoana care prefera lucrurile… originale si inedite! Banalul ridicat la nivel de extraordinar! 🙂

                • Cosmisian Octombrie 20, 2015 la 18:14

                  E un compliment frumos 🙂 Multumesc.

                • HopeLess Octombrie 21, 2015 la 11:58

                  Nu ai pentru ce! Nu era un compliment. Era o realitate… 😉

                • Cosmisian Octombrie 21, 2015 la 20:32

                  Multumesc pentru realitate 🙂 Cand am inceput sa scriu despre Joben Blue, am schitat in minte elemente pe care nu le-am mai folosit. Poate voi scrie al doilea final. 🙂

                • HopeLess Octombrie 22, 2015 la 11:02

                  Cu mare drag (pentru realitate)! 🙂 Astept sa vad celelalte elemente schitate… cred ca va iesi o schita minunata!

                • Cosmisian Octombrie 22, 2015 la 19:29

                  Nu promit nimic. Voi fura o schita pe care am vazut-o in biblioteca lui Joben Blue. Si, voi schimbi te miri ce pe aici si pe acolo. 🙂

                • HopeLess Octombrie 26, 2015 la 12:27

                  Fara promisiuni desarte… Si indiferent de „schimbari”, astept cu drag! 🙂

Ornamente sufletești:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: