De neuitat, cu păpădia la purtat

povesteapapadiei

De neuitat, cu păpădia la purtat

Aș vrea să știu ce mintea ei gândește, cum sufletul ei galben împarte file smulse
dintr-a noastră dragă poveste, dar cu tăcerea ei nu pot să zbor, sunt doar un grădinar și
poate că aici am să îmbătrânesc și-apoi să mor. 

Nu-mi amintesc cum am ajuns aici, nu știu decât că într-o dimineață de demult
când m-am trezit, aici și-acolo o grădină am zărit, cu gard înalt dar frânt la mijloc ca să
trec, și da, aud parcă aievea chicotelile tale, când tu dansai ascunsă după gard. Era
uimirea vieții mele, o păpădie îmbrăcată-n fericire, cu sufletul în crin înfășurat, cu
ochii mari, și dansul tău în pas ce era ușor pe iarbă așezat.

Iti sufla in urechi1 dandelion-earrings

Iti sufla in urechi2.dandelion-earrings

Sursa poze

_____________________

Draga mea păpădie iubită, scumpă, fină, păpădică, pe care o iubesc, o doresc, cu
floare și frunze, pe care o simt, căreia îi vorbesc până și în…

Vezi articol original 188 de cuvinte mai mult

23 de gânduri despre „De neuitat, cu păpădia la purtat

  1. HopeLess Septembrie 18, 2015 la 08:34 Reply

    Papadie, papadica… „dansai ascunsa dupa gard”! Foarte frumos… ai o imaginate… ce tinde spre magie! 🙂

    • Cosmisian Septembrie 18, 2015 la 08:39 Reply

      Am o imaginatie ce tine de imaginatie, hihi. Crezi tu ca tine de magie, dar Papadita chiar asta facea, dincolo de gardul ce avea o „patrundere” speciala pentru biletele galbene. Daca patrunzi prin acea „intre’lume”, cine mai poate garanta pentru claritate? Poate nu vei mai sti in ce lume esti, sau poate le vei cunoaste pe toate…

      • HopeLess Septembrie 18, 2015 la 08:47 Reply

        Sau poate… te pierzi si te regasesti… printre papadite!
        Si nu, nu cred eu asta… chiar ai o imaginatie magica! 😉

        • Cosmisian Septembrie 18, 2015 la 08:56 Reply

          Imaginatie magica?!
          ‘Dincolo de lume/gard’ – impune o pozitionare la alegere, de-ai sa stai de partea ei, asta vei vedea: „Prevestit îi fusese destinul minunatei noastre Filioris. Adesea cânta despre o iubire dincolo de lumea ei, tremurând de anticipația că undeva între lumi avea să își regăsească nebunia sufletului ei, cu care să împartă o iubire între lumi. Pășea zilnic pe dorințe ce se desprindeau din sufletul ei pur, dorințe ce adesea scăpau în univers. Într-o noapte visă că se agățase de una dintre dorințe și apăru într-un orașel situat la poalele unui munte vulcanic, pe o planetă dintr-o altă galaxie. Chipul îi sclipi instant când se trezi privind un băiețel de câțiva anișori alergând cu o bucurie incredibilă pentru a primi înghețată de vanilie cu rom ți stafide pe care o avea Filioris într-o șaretă trasă de un cal alb. Copilul stingher se apropie, cu ochi mici și păr galben ca al unei păpădii în spendoarea strălucirii ei, ceru înghețată, însă privirea îi rămăsese încătușată de a domnișoarei ce îi întinsese înghețata. Niciunul nu realiza însă faptul că destinele le fuseseră pecetluite pentru a se iubi etern, dincolo de banalul lumilor din care proveneau. Între cei doi s-a produs instant o legătură ce avea să le lase o urmă adâncă în suflet. Filioris visa visul acelui băietel. Intrase în visul lui prin intermediul unui puf de păpădie ce purta în sine o sămânță, semănând dorința după ea, impregnându-l cu aroma ei plină de esență păpădiică. Încă visându-se în visul lui, privindu-l în ochi pe băiețelul cu păr galben, îi mângâie chipul, când simți că destinul le era sortit revederii.”
          De a lui, e scris prea mult, sunt sigur ca asta vrei sa spui… 🙂

          • HopeLess Septembrie 18, 2015 la 09:04 Reply

            Nu… nu la asta ma gandeam! 😛 „cânta despre o iubire dincolo de lumea ei, tremurând de anticipația că undeva între lumi avea să își regăsească nebunia sufletului ei, cu care să împartă o iubire între lumi.”… E superb! si incarcat cu „esenta papadiica”!
            Doamne, pe bune, de unde le scoti??

            • Cosmisian Septembrie 18, 2015 la 10:02 Reply

              De unde le scot 🙂 La fotbal nu am fost bun niciodata, ca nici ochii nu ajungeau la timp in dreptul mingii, de picioare nu mai spun, dar la povesti, mama stie mai bine ce o mai ameteam (cu minciuni frumoase pentru care o incasam intre lumi). Pot doar aprecia faptul ca iti place papadia. Doar sa nu te joci cu polenul ei, se poate transmite… doar ai vazut ce repede zboara pufii de papadie!

              • HopeLess Septembrie 18, 2015 la 10:07 Reply

                Zboara, intr-adevar… se inalta… se pierd in zare! Si eu odata cu ei… 😀
                Cat despre fotbal… hmm… nici o pierdere! Zic… Dar povestile… stimuleaza, creeaza, incita, te face sa visezi, asa ca… good for you! 🙂

                • Cosmisian Septembrie 18, 2015 la 11:58

                  Mai am cateva de terminat, apoi voi scrie altele… intotdeauna spontan 🙂

                • HopeLess Septembrie 18, 2015 la 12:01

                  Spontan iese cel mai bine!! 😉 Si eram convinsa ca mai ai „in lucru”…

                • Cosmisian Septembrie 18, 2015 la 12:17

                  Am incercat si nespontan si nu mi-a iesit. Mai am in lucru si cateva povestioare, dar si desene. Acum lucrez la cateva kirianne. Sunt tare incantat de idee 🙂

                • HopeLess Septembrie 18, 2015 la 12:20

                  Pai nu ti-am spus ca spontan iese cel mai bine?? 😉
                  Kirianne suna bine..! Astept sa vad ce-ti iese! Spor la kirianne, povestioare si desene!

                • Cosmisian Septembrie 18, 2015 la 12:29

                  Multumesc. Vezi, am Hope?! More or Less!

                • HopeLess Septembrie 18, 2015 la 12:32

                  :))))) Ai, ai! „More” as spune eu…

  2. july Septembrie 17, 2015 la 17:26 Reply

    Papadia ta danseaza auzind melodia gandurilor neinfinite. Canta, Cosmisian!

    • Cosmisian Septembrie 17, 2015 la 17:53 Reply

      Atat de mult ii cant incat cred ca am mai mult de 70 de articole despre ea, sau dedicate ei! 🙂

      • july Septembrie 17, 2015 la 17:57 Reply

        Ii canti sa danseze sau danseaza pentru ca tu ii canti? :)))

        • Cosmisian Septembrie 17, 2015 la 19:31 Reply

          La un moment dat nu mai stim cine genereaza ce. Singurul lucru important este pastrarea ritmului. Iti voi reda un piculet de gand de ceva vreme…

  3. sweet & salty Septembrie 17, 2015 la 15:20 Reply

    Minunăție de păpădie… o fi știind ea ce bucurie e pentru sufletul tău? Păpădia… muza ta. 🙂

    • Cosmisian Septembrie 17, 2015 la 16:35 Reply

      Papadia muza, nu cred. Papadia copilariei mele, sigur stie. Toata ziua mi-e prezenta. De fapt, anul asta mi l-am inceput cu papadia-n prag de nor. Chiar mi-am permis sa o consider noua planta de iarna, un fel de winterbeaker 🙂

      • sweet & salty Septembrie 17, 2015 la 16:46 Reply

        Păpădia e deci… păpădie. Atât. Așa cum un rege e un rege și o muză e o muză. E păpădiată și păpădioasă și suficientă ei înseși. 🙂

        • Cosmisian Septembrie 17, 2015 la 17:54 Reply

          Exact. E o papadie personificata la superlativul meu de gradinar iubitor. Si, se ia, e molipsitoare dragostea mea pentru ea.

          • sweet & salty Septembrie 18, 2015 la 17:20 Reply

            Tare frumos le brodești… și când te gândești că păpădiile în libertatea lor absolută nu au nevoie de grădinar… 🙂

            • Cosmisian Septembrie 18, 2015 la 17:41 Reply

              In seria ‘Mi-am propus sa uit complet de papadie’ am mentionat si chiar poeziat contrastul dintre salbatica papadie si gradinarul domesticelor…

Ornamente sufletești:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: