Un vis de două ori, legat dar diferit, la fel dar cu elemente noi

Un vis de două ori, legat dar diferit, la fel dar cu elemente noi

anason-covera_23176

Pe partea stângă, în loc de blocurile înalte cu multe intrări și magazine, acum era o pădure deasă și umbroasă. Cum de au dispărut, nu știu, dar natura își cerea locul. Pământul își declara istoria și drepturile asupra peisajului, iar eu nu aveam motiv să îl contrazic. Vrei să cuprinzi pământul cu palmele și să îl răsfiri printre degete ca să îi simți umezeala? Eu fac asta tot timpul când ating pământul pădurilor pe unde visez. Mirosul umed și răcoros al pământului trădează anotimpuri ce și-au ales metamorfozele sub umbre verzi ale pădurii unde blocuri nu mai existau. Am mers printre copaci lovind când într-un trunchi solid cu palma mâinii stângi, când un mesteacăn milenar, parcă pierdut într-un peisaj ce nu îi aparținea. Așa eram și eu.

La doar câțiva metri, pădurea și-a curbat direcție printr-o oglindire stranie în ochii lizierei ce vedea pădure trainică și fâșii galbene de drum, parcă neumblat de mult timp. Păream singurul care îl va atinge. Urmând linia firească a respirației pădurii, de departe am zărit parcă legănându-se a rană și sete, o fată cu părul ca zborul lin al unei păsări de munte, cu trup al cărui contur i l-am învățat cu mult timp în urmă. Am alergat să mă asigur că nu o pierd printre nefireștile apariții din bătrâna pădure nouă ce respira alert. Ochii fetei erau mari și verzi, dar nu ca al pădurii. Păreau două fântâni verzi ca pietre prețioase ce clocoteau a revenire, dar nu i-am atins pentru că fata îmi căzuse stinsă pe brațe nepregătite.

Am căzut în genunchi pe pământul umed și tremurând de teamă. După ce am așezat-o pe fată pe moalele pământului, am reușit să îi îngrijesc rănile. Cel mai mult m-au durut zgârieturile pe care le avea de pe bărbie spre gât, triste urme sângerii care nu spuneau prea multe despre ochii ei. A oftat! Și-a întors privirea spre mine, atingându-mă cu mâna rece ca finețea unei stânci ce părea să mângâie pământ și cer de-odată. A dat să se ridice, mișcându-și buzele a cuvinte înmuiate în apă de izvor, dar nu a reușit. Am încercat să aflu ce s-a întâmplat. Când și-a aprins torța inimii să îmi vorbească, s-a întâmplat ceva straniu.

θ

Badians2

θ

Fără nicio logică, mă aflam la începutul poveștii mele, acolo unde blocurile înalte păreau că s-au dizolvat pentru a permite unei păduri mai vechi decât orașul să reapară. Eram însoțit de un grup gălăgios compus din mai multe naționalități, pe care în mod involuntar părea că îl conduc într-o aventură pe care o simțeam în întregul tremur al pământului. Aveam strania senzație că știam ce se va întâmpla, că repet o experiență anterioară, doar că acum nu mai eram singur, eram însoțit. O simțeam în mirosul timpuriu al anotimpurilor ce își vărsaseră lacrima pentru a mă obișnui cu verdele pădurii ce îmi aparține.

O doamnă cu o geacă lucioasă și galbenă ca un soare liniștit de amiază, s-a apropiat și mi-a indicat spre curbura inexplicabilă a pădurii. Părea că nu mai putem înainta printre pomii înalți ai verdelui ce foșnea din toate părțile, forțându-ne să ne îndreptăm spre dreapta. Cu o voce enervantă, doamna a remarcat un drum ce nu mai părea atins decât de stările schimbătoare ale timpului, parcă purtând rănile tranziției dintre noapte și zi. Femeia avea părul creț și roșcat.

Nu mai aveam nicio îndoială că repetam o experiență anterioară, dar de ce? Din curbura strâmtă a orizontului mă așteptam să apară o fată a cărei ființe fusese rănită în apropierea unor ochi ca două fântâni verzi unde se nășteau pietre prețioase incandescente. Și așa era. Târând după ea o pătură sfâșiată, fata se deplasa tot mai dificil, rănită și stinsă. Am alergat mai mulți spre ea, iar fata mi-a căzut în brațe. Pământul era rece și tremura, iar ochii fetei păreau a erupe. Ați văzut vreodată o privire verde ce erupe în expreșii ce te acoperă și te ard? Fata și-a întredeschis buzele uscate, iar doamna cu vocea stridentă mi-a dat o batistă cu un trandafir brodat pe ea, umedă acolo unde înfloriseră bobocii de trandafir. Pe batistă. I-am umezit buzele, dar le-am atins cu petalele brodate pe batistă, iar buzele i s-au colorat pe loc. Erau trandafirii. O țineam sprijinită pe un genunchi de-al meu și am dat să o mângâi pe chip. M-a străfulgerat acea stare de deja-vu, doar că pe bărbia fetei spre gât era o cicatrice. Era aceeași rană de demult, doar că nu mai era sângerie. Chipul fetei asimilase durerea și o transformase într-o cicatrice ca cele neformate încă atunci când o salvasem singur. Când mi-am așezat palma pe coapsele ei i-am știut formele, deși nu aveam de unde. Dacă vă întrebați ce s-a întâmplat, vă spun sincer că nu știu.

θ

Când m-am trezit, am realizat că visasem o fată cu ochii ca două lumi de dincolo de percepția mea, pe care îi credeam fântâni ce nășteau pietre prețioase verzi.

De ce visasem de două ori același vis într-un singur vis legat, cu elemente comune și elemente noi?

Oare ce dorea să îmi spună fata?

De unde venea?

Cine era?

De ce o visasem eu, de două ori în același vis, un vis de două ori, conștient că se repetă?

θ

Am căutat-o pe fata din vis!

 (sursă foto – pădurea ce a asimilat vechile blocuri. Google)

5 gânduri despre „Un vis de două ori, legat dar diferit, la fel dar cu elemente noi

  1. doar verde Mai 1, 2016 la 12:59 Reply

    Sunt impresionata !

  2. Gabriela Septembrie 14, 2015 la 09:16 Reply

    E un vis interesant. Traiesc si eu astfel de experiente in vis.

    • Cosmisian Septembrie 14, 2015 la 11:30 Reply

      Ati visat si dvs in acelasi vis o asemenea repetitie? E bine de stiut. Poate e vreo descarcare psihica a iluziilor 🙂 Eu m-am trezit incurcat, recunosc.

      • Gabriela Septembrie 14, 2015 la 13:30 Reply

        Eu visez foarte mult, mai bine zis, retin foarte mult din ceea ce visez. De mai multe ori am visat cu repetitie, si imi spuneam adormita fiind, ca visul acesta l-am mai visat odata. Visele vin cu mesaje. uneori le percepem, alteori nu. Aduc informatii. Lumea visului e complexa. Citeste ultima mea postare, de acum cateva zile. 🙂 Mai multe putem vorbi pe mail sau pe fb., in privat.

        • Cosmisian Septembrie 14, 2015 la 13:33 Reply

          Multumesc 🙂 Recunosc aici, ca mai mult am fost preocupat de faptul artistic. Si, de faptul ca intr-un singur vis s-a resetat situatia pentru a se repeta cu elemente noi. Imi e putin cunoscuta lumea viselor. Inca ma confrunt cu visele de zi 🙂

Ornamente sufletești:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: