Povestea acordeonului de pluș – Povestea gemenilor încondeiați în perfectă asemănare

Povestea acordeonului de pluș – Povestea gemenilor încondeiați în perfectă asemănare

Jpeg

Gemeni încondeiați

„Intrăm într-o zonă de turbulențe…!” se auzi din pereții avionului vocea masculină, dură dar, în același timp asigurătoare. Totul va fi bine. Zgomotul metalic al centurilor de siguranță a creat impresia unei orchestre ce-și acorda unicitatea simfoniilor în mijlocul unui zgomot greu de prins de vreun portativ muzical. Cine s-ar teme de zgomotul instrumentelor dinaintea unui concert extraordinar?

Zgomotoși, distrați, călătorii făceau ecou trepidațiilor neuniforme ale avionului, dar fără vreo teamă exagerată. Era în vremea în care ușa de la cabina pilotului era mai mult deschisă. Ian era un pilot experimentat de origine scandinavică, atât de înalt încât credeai că el era excepția, nu faptul că tu ești mic de statură. Scaunul din care mângâia lin zborul păsării albe îl făcea mai accesibil. Auzise ceva și a dat să se întoarcă, crezând că e Sophie.

– Copii, ce faceți aici? Nu aveți voie în cabină! Dar ei, gemeni atât de asemănători, băiat și fetiță, încondeiați parcă de același scriitor al destinelor brăzdate de unică asemănare, priveau atât de neafectați, fapt ce l-a liniștit. S-a întors spre întunericul din fața avionului, vorbindu-le copiilor despre Arin, băiețelul lui de 6 ani pe care urma să îl revadă după mai mulți ani. Emoționat vădit, le povestea gemenilor încondeiați în perfectă asemănare, băiat și fetiță, despre cât de mult își dorea să îl vadă pe băiețel, fără să se gândească o clipă dacă ei înțeleg ce spune. Chiar le-a spus ce cadouri i-a luat de-a lungul anilor, fără să i le dea vreodată. Se simțea vinovat. De această dată uitase să cumpere cadou, iar cel pe care îl primise de la Sophia nu părea a limpezi vina pe care o ducea cu el. Toate lucrurile dragi din viața lui erau prinse în acea zonă cu turbulențe, nimic nu îl mai surprindea. Serviciul îi devenise un refugiu în zbateri tranzitorii spre o viață normală.

Pe pieptul gemenilor erau lipite buline cu numele lor. Sveta și Nikolai. Nume rusești. Roşu aprins şi albastru mat. Poate nu au înțeles povestea nereușitei lui vieți, a unui tată ce nu reușise să își înveselească fiul. Părea că micuții erau un semn, o aducere în prim plan a lucrurilor care contează. Erau nefericiți. Tristețe geamănă mistuitoare. Culoarea lor albă te îngândura. Oare Arin era nefericit? Gândul că alți părinți ar putea să îi vadă fiul atât de nefericit l-a îngrozit.

A chemat-o pe Sophie, i-a zâmbit ca să nu trădeze tulburatul suflet ce se zbătea confuz, cerându-i să îi caute pe părinții copiilor, pronunţându-le numele. Între timp, a luat punga în care era pus cadoul primit de la Sophie. L-a privit și a realizat că îl aruncase în compartimentul personal din cabină, fără să se gândească o clipă dacă era un cadou potrivit pentru Arin. Știa că Sophie este o tânără iubitoare de copii și că luase acel cadou pentru fiica unei prietene. Dar, ea a dat un alt destin cadoului. I l-a dat lui.

S-a uitat la cadou, s-a uitat la ei, păreau atât de nedesprinși în izolarea lor. Arin nu avea nevoie de un cadou. Avea nevoie de tatăl lui. Putea să le dea copiilor cadoul. Nu l-a deschis. A vrut să le lase lor bucuria. L-a întins cu un zâmbet pe față, Sveta l-a cuprins, a rupt ambalajul. Un acordeon? Un acordeon din pluș? Numai Sophie putea găsi un cadou atât de deosebit. Aparatele indicau apropierea de un alt petic de cer tulbure. S-a așezat în scaunul lui anunţând călătorii. Copiii au cuprins bucuroși acordeonul și au cântat un vers în rusă. Apoi liniște.

– Căpitane, părinții cui să-i chem?

Tag-uri:, , ,

6 gânduri despre „Povestea acordeonului de pluș – Povestea gemenilor încondeiați în perfectă asemănare

  1. […] Notă: A se citi în conexiune cu capitolul – click aici! […]

  2. […] Notă: A se citi în conexiune cu capitolul – click aici! […]

  3. sweet & salty August 18, 2015 la 15:38 Reply

    Eu am decis. Vreau un acordeon de pluș. Mă fascinează culorile și puterea lui. Cu fiecare poveste se creionează tipul personajului iubit de acordeon. Suspansul crește…. Abia aștept următoarea poveste.

    • Cosmisian August 19, 2015 la 14:57 Reply

      Am pus in colet acordeonul. Nu ‘dispare’ adulti. E deja la curier si se indreapta spre tine. Cat tine de urmatoarea poveste, Irette e responsabila. Ma bucur ca ti-a placut culoarea lui.

  4. doarnicol August 18, 2015 la 09:05 Reply

    Îndrăznesc puțin, ..scuze, dar oare …”zonă de turbulențe” ..sau poate „concert extraordinar” pe note de suflet? Zbor lin al avionului ..ca al unei „păsări albe” rătăcite prin întunericul unui ..cer încărcat al gândurilor care urmăresc? Micuți gemeni triști ..imagine vie a unor regrete, remușcări din zbucium de soartă… Chiar nu se poate ști. E o încântare! O țesătură vie și complexă transpare prin …atmosfera cufundată calm, parcă de dincolo de viață, ca dintr-un văzduh presărat subtil cu semne care pot cumva elibera… Pur și simplu, minunat. 🙂

    • Cosmisian August 19, 2015 la 14:55 Reply

      Seria cu acordeonul de plus este foarte spontana, jucausa, pozitiva si metaforica. Vizez intotdeauna perechi de evenimente sau poate chiar incrucisarea lor. Sa vezi cum o fi dupa ce ajung in viitor 🙂 Doar ca mai e pana atunci, iar tu o sa crezi ca e doar prezent. Nu exista viitor, nu-i asa? Doar prezentul de atunci…

Ornamente sufletești:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: