Răpit copil – de drag doar

Răpit copil – de drag doar

copil

Îmi amintesc că ai mei povesteau despre un incident din copilăria mea infantilă și de neuitat. În 1978 părinții mei s-au mutat în blocul proaspăt construit unde la început locuiau doar câţiva locatari. Puţin mai târziu s-au mai mutat şi alte familii, dintre care una și-a înrădăcinat puiul în mijlocul casei mele. Eu nu îmi amintesc decât că am mâncat o felie de pâine cu dulceață, mai mare decât palma mea.

Într-o zi ai mei m-au pierdut. Așa au crezut ei. Mă furase cineva. Pe bune. Mă furase Sorin, mai mare ca mine cu 2 ani. Probabil pentru recompensă. Stai, avea doar patru ani, deci nu pentru asta. Dar de ce? Pentru că nu mai văzuse copil cu ochii mici şi galben la păr ca păpădia. Vorbesc despre mine, ca să se înțeleagă. Cât m-au căutat ai mei. Nu m-au găsit pentru că în cele din urmă fusesem înapoiat de părinții răpitorului. Aceasta a fost prima mea răpire.

A doua răpire a fost tot prin(tre) vecini. Aveam cam 6 ani, în perioada cea mai friguroasă a iernii, când eu nu ieşeam deloc din casă decât cu forţa, nu a mea, ci a altora. M-a luat mama pe mine aproape cu forța (ei, nu a mea), învelit copil până nu i se vedeau nici ochii, mici, vă amintesc, gătit copil de trimis afară. La zăpadă. Acolo unde erau toți copiii, iar părinții lor nu erau pe siteuri de socializare, ei pur și simplu se vizitau pentru că se cunoșteau după profilul fizic, nu al celui de pe…

Și dacă mă scoți pe mine în frig să te aștepți la surprize, că mor de la frig. Îmi face rău. Am stat eu afară cât am stat şi pe neaşteptate am fugit acasă amorțit de frig. Părea că doar mie îmi este frig. Dar, mama plecase la piaţă, nu mă abandonase, nu dacă mă socoteai copil normal. Copil cu temperaturi clasic acceptate. Nu eram eu acela… Am ajuns la uşă şi nu mi-a răspuns nimeni. Nu înţelegeam de ce nu o face nimeni. Am început să bat cu picioarele în ușă, tot mai tare. A ieșit vecina la usă (a ei) și m-a întrebat de ce bat cu picioarele în uşa Am îngheţat, i-am spus plângând.

Cred că am fost suficient de convingător (încă de pe atunci) de am fost primit în casa acesteia fără nicio problemă şi mi-a deschis nu doar uşa, dar şi cuptorul (se spune că bunele gazde deschid uşa şi frigiderul, cu mine nu funcţionează asta, eu am alte nevoi). A dat drumul la cuptor, mi-a pus un scaun în apropiere de eram cu picioarele la gură cuptorului… Incredibil! Încă îmi amintesc pantalonii pe care îi uram…

Mama nu m-a găsit în zăpadă când a revenit de la piaţă. Ce nebunie cu copilul ăsta al ei. Bine că nu avea decât un singur exemplar de om ca mine, că ceilalţi fraţi erau umani întru totul.

Cred că două ilustraţii ale faptului că sunt bun de răpit, ajung. Mai vrea cineva să mă pierd în ograda lui?

PS: Cât a așteptat păpădiul de copil să îi dau sens pozei… (sursă poză: Câmp de googlepăpădie)

42 de gânduri despre „Răpit copil – de drag doar

  1. creative99mind iulie 17, 2015 la 20:10 Reply

    ce copil frumos ești (ai fost) 🙂 răpibil

    Apreciază

    • Cosmisian iulie 17, 2015 la 20:25 Reply

      Rapibil ca eram galben, dar frumos, nu stiu 🙂 Imi place sa cred ca azi nu mai sunt furabil, dar cine stie :))

      Apreciază

      • creative99mind iulie 17, 2015 la 20:27 Reply

        depinde cine pune ochii pe tine 😉

        Apreciază

        • Cosmisian iulie 17, 2015 la 20:30 Reply

          Nu e asa ca totul incepe de la ochi? Rapirea incepe de la ochi, apoi esti ca hipsnotizat. Si, la rapirile cu ochiu nu se cere recompensa.

          Apreciază

          • creative99mind iulie 17, 2015 la 20:31 Reply

            :))oh da, ochii sunt cheia 😉

            Apreciază

            • Cosmisian iulie 17, 2015 la 20:36 Reply

              Eu cred ca tu stiai asta deja, avand in vedere ca ti-ai ascuns ochii din poza de gravatar. Cine stie, stie… 🙂 Eu, blond de-a binelea, m-am lasat asa de sedus, incat am aflat abia mai tarziu – mai copile galbet, ai fost rapit :))

              Apreciază

              • creative99mind iulie 17, 2015 la 20:38 Reply

                mi-am ascuns ochii fiindcă mi-ii știu cât sunt de periculoși 😉 cei pe care pun ochii nu au niciodată scăpare 😉

                Apreciat de 1 persoană

                • Cosmisian iulie 17, 2015 la 20:40

                  Pana la urma, tot in puterea ochilor tai este secretul, unii ar spune ca e si in vocea ta ademenitoare de basm frantusesc… eu nu am spus asta 🙂

                  Apreciază

                • creative99mind iulie 17, 2015 la 20:43

                  :)) pff..mă simt măgulită….din nou :)) mc

                  Apreciat de 1 persoană

                • Cosmisian iulie 17, 2015 la 20:44

                  Ramanem totusi la ochi. Rabibilitate la o simpla adiere de privire… fara recompensa. Ca, doar privirea e recompensa care iti strabate fiinta pana in centrul primar al pieptului, acolo unde se naste primul fulger de drag, dragoste, dor…

                  Apreciat de 1 persoană

                • creative99mind iulie 17, 2015 la 20:46

                  poetic de epic :))

                  Apreciat de 1 persoană

                • Cosmisian iulie 17, 2015 la 20:55

                  Multumesc

                  Apreciat de 1 persoană

  2. Poteci de dor iulie 15, 2015 la 11:20 Reply

    Pe mine chiar m-a pierdut în zăpadă. Bunicul. Dacă tu eşti răpibil, eu nu-s. Eu-s pierdubiliă. Şi dacă nu mă pierde nimeni, mă pierd singură. Numai în casă n-am reuşit să mă pierd dar mai e timp.

    Apreciază

    • Cosmisian iulie 15, 2015 la 12:41 Reply

      Nu era casa buna, de asta nu te-ai pierdut. Cand eram cat o papadie, nu doar eram bun de rapit, dar ramaneam in urma tot timpul. In acea vreme nu imi era rapit doar trupul, ci si mintea. Dar, cred ca e fain sa te pierzi cateodata, cel putin fata de traseul de furnica impus de viata noastra aglomerata. Nu ai vrea sa te pierzi, sa nu mai furnicesti, ci sa fluturesti?!

      Apreciază

  3. doarnicol iulie 15, 2015 la 09:10 Reply

    Hmm.. de-așa un răpit, ,,doar de îndrăgit, chiar ..n-am mai auzit.. hi hi
    Nostim povestit… 🙂

    Apreciază

  4. 9 iulie 15, 2015 la 07:45 Reply

    Cap de păpădie aşa-i spune fiul meu fetei mele. 🙂 🙂 Sigur că da! Aceşti copii te îndeamnă să-i răpeşti. 🙂

    Apreciază

    • Cosmisian iulie 15, 2015 la 09:29 Reply

      Ar trebui sa ma apuc si eu sa rapesc cateva papadii. Aproape ca imi doresc sa mai scriu un capitor din seria: Mi-a propus sa uit complet de papadii. Dar, Mama9, fiul stie ca papaditele sunt artiste desavarsite ale devenirii?

      Apreciază

  5. Ralu iulie 15, 2015 la 05:12 Reply

    M-ai dus cu gândul aici: caut dușmani noi… cei vechi au început să mă iubească :))))

    Apreciază

    • Cosmisian iulie 15, 2015 la 09:31 Reply

      Posibil, dar sa nu fie dusmani noi din zone friguroase. Inca nu mi-am vindecat fiinta de frig. Sau de caldura excesiva. Si, daca e de rapit de dusman nou, imi place freshul de ananas cu ghimbir, 6 cuburi de gheata, putina menta. Cafea doar naturala, dimineata, dupa-masa si seara, si as vrea o… 🙂

      Apreciat de 1 persoană

      • Ralu iulie 15, 2015 la 10:41 Reply

        O ce?

        Apreciază

        • Cosmisian iulie 15, 2015 la 10:52 Reply

          O vacanta in timp, una in care emotiile incipiente ce se instalau in fiinta mea sa ramana primitive, neexperimentate, ca sa isi poata exalta inima la vederea verdelui din padurile copilariei, care sa salte de frica unui guster pe care tot vrea sa il prinda, si care sa… (sa lasam loc visarii 🙂 )

          Apreciază

          • Ralu iulie 15, 2015 la 14:26 Reply

            O sa scriu o experienta avută la 11 ani, dar nu acum… urmatoarea postare iti este dedicata… tie.

            Apreciază

            • Cosmisian iulie 15, 2015 la 14:29 Reply

              Ei, dar asta e surpriza placuta! Voi fi cu ochii pe dvs. Multumesc cu zambetul pe tot chipul meu de copil mic si galbior!

              Apreciază

  6. sweet & salty iulie 15, 2015 la 03:52 Reply

    Ce simpatic!!! Păi cum să ții un copil păpădie în zăpadă? Cu totul alt stil, pe care nu l-am citit la tine până acum. Dacă arăți ca băiețelul din imagine te poți pierde în ograda mea și promit că nu mai smulg păpădiile. 🙂

    Apreciază

  7. Irina iulie 14, 2015 la 22:06 Reply

    Asa duios ai povestit… Un mic basm aproape. Mi-a mers la inima, si papadio-copilultul si naratiunea.

    Apreciază

    • Cosmisian iulie 14, 2015 la 22:14 Reply

      Duioase mi-au fost si rapirile si basmele. Cred ca de acolo mi se trage mie obsesia cu papadia. Cum nu ma pot intoarce-n timp sa fiu iar galben, visez la papadie 🙂 Multumesc de vizita si de cuvinte dragi.

      Apreciat de 2 persoane

      • Irina iulie 14, 2015 la 22:31 Reply

        Cica papadia e nepamanteana… De aici si accentul basmic, poate. Ai o relatie speciala cu lumina, cu soarele, sigur.

        Apreciază

        • Cosmisian iulie 15, 2015 la 12:11 Reply

          Nu prea ma credeti ca nu e pamanteana 🙂 Va recomand sa cititi Misterul Filiorisei… E la sectiunea Povesti. Daca nici atunci nu ma credeti, eu planuiesc o calatorie intr-acolo… am cam 19 locuri disponibile. Biletul se poate achizitiona doar la schimb, pentru un borcanas de miere de albine din flori de nufar alb. 🙂

          Apreciat de 1 persoană

          • Irina iulie 15, 2015 la 13:10 Reply

            Ba tocmai, chiar te cred. La cat de aeriana sunt eu din nastere, nici nu as putea altfel. 🙂

            Apreciază

            • Cosmisian iulie 15, 2015 la 14:00 Reply

              E frumoasa viata cu putin aer la nivelul mintii noastre. Ratiunea pura nu ne ajuta. Cine poate concepe ca exista o planeta a papadiilor? Dar, putin aer la capsor si mai ca ai si ajuns acolo 🙂

              Apreciază

Ornamente sufletești:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: