…ca urechiușele de elfișori

…ca urechiușele de elfișori

DSC_0132-1

Imaginează-ţi un labirint verde, plin de flori roşii de cireş, care cresc direct în iarbă. În faţă, pe culoarul pe care te afli acum, se află o fereastră suspendată de nimic. Perdele din spumă albă învăluie soarele care încearcă să treacă doar prin fereastră, pentru că jurul ei nu se vede soare. Soarele nu e din labirint, e din altă lume de dincolo de fereastră. Te apropii de fereastră şi se închide brusc, apoi cade la pământ transformându-se într-o cheie mare, aurie. Când să o ridici, cheia se transformă într-o pasăre cu patru aripioare mici, de un verde fluorescent de parcă ar fi pline de lumini vii care te fac să zbori. Încerci să prinzi pasărea, dar dacă te ciupeşte? Oricum, pasărea nu te aşteaptă să o prinzi. Se ridică peste un perete înalt verde şi nu îi mai auzi decât ciripitul îndepărtându-se.

Oftezi şi apoi sari ca un copil de pe un picior pe altul cântând un cântec de copii pe care nu îl ştiai înainte. Pe măsură ce înaintezi pe culoarul verde, din pereţii labirintului verde zboară păsări mici de tot felul de culori, dar toate aveau ciocul subţire şi lung. Îl vezi? Mi-l poţi descrie cum îl vezi tu? Cum, e mai lung decât coada? Coada e scurtă rău, spui?! La prima curbare a culoarului se deschide în faţa ta un câmp plin de flori. Dintr-o dată ştii că ai voie să iei trei flori diferite de pe câmp. Nu ştii cum de ştii! Alegi prima culoare după ce o observi la umbra unui vas ceramic mare, în formă de melc, din care şiroiesc mii de frunzuliţe sprijinite pe tulpiniţe plângătoare subţiri. O priveşti chiar acum. Te apleci şi cuprinzi floarea de tulpiniţă şi când să o rupi, îţi spui: ‘Nu!’ O vei scoate cu pământ şi o vei plantă în buzunarul hăinuţei albastre de pe tine. La fel ai făcut şi cu cea de-a doua, doar că floarea această avea culoarea portocalie. Iar frunzele, ce să mai spun de ele, erau ca nişte urechi de elfișori obraznici care se ciuleau la fiecare pas, de parcă s-a speriat de ceva. E prima dată când vezi o plantă ale cărei frunze se mişcă de parcă ar fi urechi de… Ştiu, ştiu că am mai spus că erau ca de elfișori, mici, obraznici. Bine, nu mai spun că erau ca nişte ure… 

Cea de-a treia plantă era ciudată. Creştea pe scoarţă căzută de nuc. Avea înfăţişarea unei fecioare, de parcă petalele nu erau ciudat de lungi, dar mai şi cădeau pe lângă tulpiniţa florii ca un păr creţ de aur. Eh, parcă te privea. Am văzut cum ai ridicat-o cu ambele mâini şi ai ţinut-o aproape de piept. Mirosea ca o dimineaţă în care te trezeşti pe un pat moale în mijlocul unui labirint cu pereţi verzi înalţi.

După ce ai luat florile cu tot cu căsuţa lor, te-ai scuturat pe genunchi. Aveai fire subţiri de iarbă pe pantalon. Unul nu a căzut şi ai insistat să îl prinzi cu unghiile şi să îl desprinzi de tine. L-ai lăsat să cadă pe pământ şi i-ai urmărit căderea ameţită. Când a căzut pe pământ, instant s-a înrădăcinat şi a crescut într-o tufă mică de iarbă, de un verde proaspăt. Nimic nu părea ciudat în labirint. Ai căutat o ieşire din câmpul plin de flori şi ai văzut o stâncă. Te-ai căţărat pe ea. Vedeai o minune de grădină vie şi prinsă în agitaţia culorilor sub un curent plăcut de aer. Apoi ai sărit de pe stâncă exact pe unde te-ai urcat. Doar că nu mai erai în mijlocul câmpului. În spatele tău era un perete înalt de labirint verde, iar în faţă se despărţeau câteva culoare de labirint. Nu ştii care să îl alegi? Fiecare dintre ele trebuie să fie o experienţă minunată. Ai senzaţia că trebuie să ieşi din labirint? Nu? Nici eu. Pare că labirintul nu e chiar atât de încurcat pe cât pare.

Acum să îmi spui pe care dintre culoare (ale labirintului) doreşti să mergi…

(Sursa foto – google)

10 gânduri despre „…ca urechiușele de elfișori

  1. sweet & salty Iunie 30, 2015 la 05:22 Reply

    Aleg portocaliul, e un mic soare ce-mi explodează în buzunar, pe obraji și pe buze. Simt portocaliu zilele acestea 😀

    • Cosmisian Iunie 30, 2015 la 13:36 Reply

      Cand ai spus ca alegi portocaliul, m-am intrebat daca e legat de flori, sau de soare. Un soare care apune in labirintul verde e o minunatie. Si-apoi, asta m-ar face sa cred ca trebuie sa caut apusul in buzunarul tau… sa nu mai spun cum arata apusul pe obrajii tai… Dar, buzele portocalii nu te-ar transforma intr-o crina imperiala portocalie? Dar, in labirintul acesta cu siguranta totul e normal 🙂

  2. doarnicol Iunie 29, 2015 la 21:10 Reply

    ..tare aș dori să rătăcesc pe culoare ..de culoare portocalie,. hi hi. Asta ca să mai pot poate planta ceva flori portocalii ca apusul ..pe la mine prin buzunare, nu doar trei.. 😀 Wow.. ar fi ca și cum aș purta apusuri înflorite prin hăinuța albastră ca cerul, doldora de soare somnoros, cu raze răzbătându-mi printre cusături. Cred că ..sigur am pășit într-un mai mult decât magic labirint… O altă Alice, ..printr-o altfel de Țară a Minunilor. Da, da..

    • Cosmisian Iunie 29, 2015 la 21:35 Reply

      E labirintul tau. Poti adauga buzunare, poti planta cate flori doresti. Culorile iti apartin. Alice ca Alice :))

  3. Poteci de dor Iunie 29, 2015 la 19:31 Reply

    Pot da cu banul?

    • Cosmisian Iunie 29, 2015 la 20:06 Reply

      O, sigur. Dar, sa verific inainte banul…

  4. LILIUM Iunie 29, 2015 la 19:25 Reply

    Purtăm conștient sau inconștient labirintul în noi… el este în mintea noastră, este acea parte rațională, creierul sau ”mincinosul” așa cum îmi place să-i spun… de multe ori ne ”ajută” să ne rătăcim sau zăbovim prea mult în a lua decizia bună, cea care va face bine sufletului… deci, pentru că eu am învățat să aleg mai mult în avantajul sufletului, doresc să mă pot trezi acolo unde crește cea de-a treia plantă care era ciudată( poate pentru că și eu sunt un pic ”ciudată”)… și ”Mirosea ca o dimineaţă în care te trezeşti pe un pat moale în mijlocul unui labirint cu pereţi verzi înalţi”…
    Fiecare nouă zi este o provocare și un mister… eu vreau să mă trezesc în fiecare zi în mijlocul acelui labirint cu pereți verzi înalți, pentru ca în fiecare zi să iubesc, să ador și mai mult… și mai mult… orice provocare la viață ce mi se oferă odată cu fiecare răsărit de soare, să am ocazia să explorez fiecare culoar în parte…
    Mulțumesc, ❤ ❤ ❤
    PS. acela care își cunoaște sufletul își va găsi și calea… mai mult, nu va dori să iasă curând din labirint… pentru că labirintul nostru este viața… părerea mea, zic! ❤

    • Cosmisian Iunie 29, 2015 la 20:12 Reply

      Frumoasa elaborare. Am folosit ideea de labirint/subconstient in trecut (Fumiel). Oricum, in afara de labirint nu exista decat labirint fara flori si culori. Da, ma bucur ca alegi o floare ciudata ce creste pe stabilitatea unui nuc. In cele din urma, noi alegem in mod unic. Inexplicabil, nu putem intui ce vor face altii. Intuitia pare a fi o lege a singularitatii personale (ah, ce definitie frumoasa am enuntat, hihi).

  5. july Iunie 29, 2015 la 18:55 Reply

    Intotdeauna aleg culoarul din fata mea. Celelalte imi par ispite cu capcane colorate si chiar si culoarul din fata mea s-a dovedit uneori un culoar inchis. Atunci am trisat si am sarit gardul. :)))

    • Cosmisian Iunie 29, 2015 la 20:13 Reply

      Daca sari peste gard, risti sa ajungi in alta parte a labirintului. Am scris despre saritul de pe stanca. Mai bine alegi culoarul din fata. Alege intuitia si experienta.

Ornamente sufletești:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: