Gânduri (ne)infinite

Gânduri (ne)infinite

Track To The Horizon Desktop Background
Track To The Horizon Desktop Background

Când am început să caut, gândeam astfel: “Mă simt ca un prizonier al iubirii eliberat după o viață de așteptare în mijlocul unui labirint.” Aşa am gândit atunci, dar acum: “Mă simt ca un prizonier al iubirii după o viață de așteptare, eliberat în mijlocul unui labirint.”

– Eliberarea pare un labirint pentru mulţi, e ca dorinţa noastră de a avea libertatea infinitului, ca imediat după aceea să spunem: Totul este al meu, totul este al nostru. Alergăm uimiți peste tot până când ceva din interior ne cere să ne oprim. Ne spunem: ‘Aici vreau o casă, aici o grădină, aici o masă, aici o lumânare al cărei parfum este vaniliu’. Ne dorim infinitul, dar ne identificăm prin finit. Ne dorim totul, dar ne găsim plăcerea în puținul acela specific, ‘al-nostru-l’. Vom avea totul când nu vom mai căuta totul în infinit și în lucruri fără constrângere.

– Și, oare acesta este din cauza dorinței de a putea controla, măsura, cuantifica tot şi toate? În finit, este mai mult vorba de limite, etichetării; aici începe şi aici se sfârșește, nu? În infinit ar fi un aparent haos… Dar ce minunat haos, nu? Ar fi o plutire spre peste tot şi spre nicăieri, ar fi… bucurie necondiționată de ceva sau de cineva… Oare nu?

– Eu cred că infinitul ne este doar ancoră în visare, dar finitul ne păstrează preferinţele. Limitările sunt utile în viaţă. Gândeşte-te că până acum, posibil ca un număr extrem de mic de nelimitaţi şi ancoraţi în infinit să-ţi fi atins fiinţa precum am făcut-o noi, gândurile neinfinite, chiar acolo, în interiorul tău misterios. Ne doreşti nedefinit? S-au dus trăirile specifice. Ne doreşti nesfârşit? Şi-apoi ai tânji după micile etape care fac puţinul să dea universului însemnătate. Ai dori să ne oprim? 

– Aș dori să nu vă oprți…

– Privirea înspre orizont ne este întotdeauna focusată pe un punct anume, unde dorim sa ajungem. Orizontul pare mai larg decât infinitul, dar devine un punct, o destinaţie pentru fiinţe pasagere prin timp.

– Oare chiar trebuie să ajungem mereu undeva? De ce nu ne este îndeajuns doar călătoria, doar mersul…?!

Suntem ființe al căror destin este o destinație, o devenire, nu o pierdere într-un univers care înglobeaza totul și nu mai lasă loc unui lucru mic, precum unor gânduri (ne)infinite

4 gânduri despre „Gânduri (ne)infinite

  1. creative99mind Iunie 28, 2015 la 11:35 Reply

    Așa-i, dar vezi, timpul nu ne întreabă ce vrem noi…am dori, DAR…

    • Cosmisian Iunie 28, 2015 la 13:34 Reply

      cu siguranta. Ce facem noi aici este sa scriem despre viata… cand o traim, mai trecem de pareri sau principii involuntar…

  2. creative99mind Iunie 28, 2015 la 11:17 Reply

    De ce nu ne este îndeajuns doar călătoria, doar mersul…?! ..Pentru că inevitabil, fie că-ți dorești sau nu, tot ajungi undeva 😉

    • Cosmisian Iunie 28, 2015 la 11:29 Reply

      Ajungi si chiar doresti sa ajungi. Pe mine ma incanta frangerile pe care le are viata, timpul, experientele…
      Citatul de mai sus cred ca vrea sa spuna ca, atunci cand ceva este minunat, am dori sa nu se mai termine, sa nu cada prada etapelor de care stim, care duc la banal, la efemer…

Ornamente sufletești:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: