Proză poetică în acte diferite

Proză poetică în acte diferite

Zile și seri când nopțile-s la fel, ferestre întârziate și gânduri din oțel, infinitul ni-l dorim ca să ne definim în el, cădere din povești printr-o fântână cu apă în formă de oglindă ne face s-apărem, din contradicții în zgomotul de fier, orașe prinse de bitum și asfalt, un pom ce crește supus lângă un gard, iar pasărea ce cântă, ne zboară mai departe, ajunge-atât de sus că pot vedea-n fereastră, o formă ce se-ascunde după un păr deosebit, v-aș spune cine e, dar deja ați ghicit, mă-ndepărtez de turnul vechi de sticlă, plonjez constant spre marea ce-și ridică, un val cu brațe mari și un delfin, ajung aproape și-i vorbesc, apoi m-opresc și mă înclin, genunchiul mi-e în apă fără să se ude, m-ajută la a progresa în lume, ridic din valuri o corabie-n nori, plutim cu greu dar agățați de nori, putem zbura cu gândul, iar voi citindu-mă vă duce gândul că m-am jucat cu proza și cuvântul, sau cu poezia și vântul!

dynaphos_white_reflective_fibro_150_umbrela_reflexie_alb_150cm-41099

Proză poetică în acte diferite

Zile și seri când nopțile-s la fel,

ferestre întârziate și gânduri din oțel,

infinitul ni-l dorim ca să ne definim în el,

cădere din povești printr-o fântână cu apă în formă de oglindă ne face s-apărem,

din contradicții în zgomotul de fier,

orașe prinse de bitum și asfalt,

un pom ce crește supus lângă un gard,

iar pasărea ce cântă,

ne zboară mai departe,

ajunge-atât de sus că pot vedea-n fereastră,

o formă ce se-ascunde după un păr deosebit,

v-aș spune cine e,

dar deja ați ghicit,

mă-ndepărtez de turnul vechi de sticlă,

plonjez constant spre marea ce-și ridică,

un val cu brațe mari și un delfin,

ajung aproape și-i vorbesc,

apoi m-opresc și mă înclin,

genunchiul mi-e în apă fără să se ude,

m-ajută la a progresa în lume,

ridic din valuri o corabie-n nori,

plutim cu greu dar agățați de nori,

putem zbura cu gândul,

iar voi citindu-mă vă duce gândul

că m-am jucat cu proza și cuvântul,

sau cu poezia și vântul!

(Sursă foto)

28 de gânduri despre „Proză poetică în acte diferite

  1. Mél@nie Iunie 12, 2015 la 15:13 Reply

    am intentionat sa citesc acest post „Versuri corectabile în rimă şi portrete”, însa e parolat… daca-mi permiti sa am acces la el, te rog sa-mi trimiti parola la adresa pe care-o vezi aici…(în panou’ de control) thanx in advance! 🙂

    • Cosmisian Iunie 12, 2015 la 15:52 Reply

      E un titlu care pare promitator, mie imi place. E un text in lucru si as vrea sa il dezvolt cat de mult pot. De fapt, il voi transforma intr-o serie pe care o voi publica, cu un titlu apropiat. Va voi anunta atunci. Multumesc pentru racoarea pe care o aduceti in vizitele dvs.

  2. doarnicol Iunie 11, 2015 la 12:52 Reply

    „…iar pasărea ce cântă,

    ne zboară mai departe,

    ajunge-atât de sus că pot vedea-n fereastră,”

    Mai poate fi ..imaginat ceva atât de fermecat!? (..proză sau vers? ..a mai contat?!…) 🙂

    • Cosmisian Iunie 11, 2015 la 16:29 Reply

      Ca-i proza sau e vers, depinde de citire,
      Enter-ul ne joaca loc de virgula, oprire…
      🙂 Multumesc pentru vizita. O limonada pentru primul tau comentariu aici.

      • doarnicol Iunie 12, 2015 la 14:36 Reply

        Mai întârziat așa un pic, un …muuult de limonadă ..mulțumesc! 🙂
        Savuroasă tare, ce mai! Mai ales pe căldurile astea…Yummm
        (ahaa.., dar pentru comentariu de-al doilea, ce primiiim?…:D )

        • Cosmisian Iunie 12, 2015 la 15:55 Reply

          Dupa primul comentariu, un cititor primeste un pachet pdf cu multe scrieri si o placintta cu mar. Daca citeste indelung, primeste doua placinte. Iarna se ofera ceai de mere si gutui. Cum pare? Te inscrii la pasul 2?

          • doarnicol Iunie 12, 2015 la 17:14 Reply

            Sună extrem de tentant! 😀 Și după o așa de ..convingătoare limonadă, ..ce mai pot să zic decât, …la plăcinte, tot înainte!
            Iar pân’ la iarnă, ohooo.., vedem cum stăm cu cititul îndelung pe burta plină de plăcinte și pe călduri de ..pfiu-abia aștept gutuile 😎

            • Cosmisian Iunie 12, 2015 la 17:21 Reply

              Gutuile unde, in strudel sau uscate si facute ceai? Ar fi ceva sa avem chiar o ceainarie cu bloguri online 🙂
              Multumesc pentru vizita. Mai putin si scriu numele pe scaun, ca sa nu se puna nimeni in locul tau. Dupa cum ai vazut, am inceput si eu sa citesc de pe pagina ta. Dar, am drum lung de facut, se pare 🙂

              • doarnicol Iunie 12, 2015 la 18:01 Reply

                Aaa,.. flutur a ..mulțumeeesc.. (de scaun, de loc, de vizite, daa..) Și ..cred că e loc pentru toată lumea la colțișorul …”Gutuia din ceai”, nu? Eu așa zic.. 😀
                Drum lung, zici? Aaa, ..dar cum? La ce mai sunt buni pașii… 😉
                Cu mult drag…

                • Cosmisian Iunie 12, 2015 la 21:25

                  Pasii sunt buni, ca-ti lasa timp sa vezi… O seara frumoasa!

  3. sweet & salty Iunie 11, 2015 la 06:03 Reply

    Și nu? Nu te-ai jucat? Cu literele, ideile, culorile? Cu apa, cu norii, cu marea? 🙂

    • Cosmisian Iunie 11, 2015 la 07:15 Reply

      Ei cum sa nu, dar cel mai mult m-am jucat cu tasta Enter, si-atat am lovit-o pana i-a enter’at in pagina diferenta dintre proza si poezie. Mi-a iesit, nu-i oare asa? 🙂

      • sweet & salty Iunie 11, 2015 la 14:56 Reply

        Da, eu prefer partea a doua, Modalitatea a doua. Dar sigur, e doar o părere. 😀

        • Cosmisian Iunie 11, 2015 la 16:30 Reply

          Ma bate gandul sa fac un remix la Fumiel, poate la prima parte, l-adoua chiar la fel :)) Intotdeauna am fost slab la poezie…

          • sweet & salty Iunie 11, 2015 la 16:37 Reply

            ?

            • Cosmisian Iunie 11, 2015 la 16:53 Reply

              Nu il cunosti pe Fumiel, bag seama 🙂
              Deci, Fumiel este un simbol al lumii mele interioare, este gardianul subconstientului meu, este o bufnita ce traieste in interiorul unui labirint impus al mintii mele, un bun cunoscator al femeii in rosu, Luna. El ma protejeaza de cei care vor sa ma schimbe dupa bunul lor plac inainte sa ma cunoasca pentru ce sunt, el adauga noi coloane-persoane fiintei mele…

              „Labirintul impus nu e dur cum se pare,
              E doar o existenţă mai altfel,
              Aşa cum v-am spus!
              S-a trezit Fumiel,
              Să-l lăsăm,
              Să zboare din nou cu Rhoda Primrose!”
              sau
              „Coloane-fiinţe în zi se ridică,
              protecţie-mi devin,
              fiinţa-mi complică,
              labirintul impus devine un scut,
              căci oamenii-mi sunt preţioşi,
              întocmai cum am spus,
              nu lasă intruşi ce cred în „schimbare”
              să intre în minte, să taie lăstare…”
              Sunt trei articole. Le gasesti pe blog la Povesti in dreapta.

              • sweet & salty Iunie 11, 2015 la 17:19 Reply

                Te alinți. Scrii. Poezești, învârți răsucești, le faci ghem, le arunci și le prinzi sau le prind-em. Bine! Încântat de cunoștință Fumiel!
                Când am timp vin la tine la o cafea! 🙂 (sper că bei cafea, să nu mă servești cu ceai că nu-mi place)

                • Cosmisian Iunie 11, 2015 la 17:26

                  Mi-ar placea sa mai scriu articole cu cineva. O facusem cu Cristina Winters pentru Shay Morisson. E ceva deosebit sa incerci…
                  Ai scris fumos, iar Fumiel e mare nebun cand vine vorba de cafea. 🙂

                • sweet & salty Iunie 11, 2015 la 17:33

                  Înseamnă că ne vom înțelege bine. Merele acre-i plac? 😀

                • Cosmisian Iunie 11, 2015 la 17:37

                  Soriceii de camp da… ca e totusi bufnita. Cafea bea doar cand citeste sau cand il viziteaza Primrose. Dar, cred ca ar manca si mere acre cu dansa 🙂

                • sweet & salty Iunie 11, 2015 la 17:39

                  Chiiiiii. E un fel de șoarece?????? Bufnițele sunt simpatice. Pot să mă văd la o cafea cu o bufniță, dar șoriceii să se joace cu Tom nu cu mine. 😀

                • Cosmisian Iunie 11, 2015 la 17:58

                  Mi-ar placea sa desenez o bufnita care bea cafea 🙂 Nu ar parea desteapta?

                • sweet & salty Iunie 11, 2015 la 18:06

                  Pare deșteaptă oricum. Nu?

                • Cosmisian Iunie 11, 2015 la 18:15

                  Bufnita da, sigur. Imi place mult… Imi pari si tu o bufnita 🙂

                • sweet & salty Iunie 12, 2015 la 04:16

                  Ceeeeeeeeeeeee? Par o bufniță? Hmmmm. Nu știu dacă trebuie să mă supăr sau să râd. Adică sunt simpatice, dar dacă mă gândesc ce program de viață au, la cât sunt de statice… la formă nici nu mă mai gândesc. 😀
                  Mă consolez că se putea și mai rău. 😀 😀 😀

                • Cosmisian Iunie 12, 2015 la 10:37

                  Simbol al intelepciunii, doar atat… 🙂 Deci, e de foarte bine 🙂

                • sweet & salty Iunie 12, 2015 la 14:49

                  Biiine. M-am liniștit. 😀

                • Cosmisian Iunie 12, 2015 la 14:50

                  🙂 Ma bucur. Detest confuzia sau neintelegerea 🙂

Ornamente sufletești:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: