De ziua copilului visator din mine – Nimburucul gradinar- Plastilina

De ziua copilului visator din mine – Nimburucul gradinar- Plastilina

Nu, nu este vorba despre un desen animat realizat din figurine nimburucesti de plastilina. A fost cadou de 1 iunie pentru un copil cu mintea-n toate metaforele. 

Realizatoarea personajului Qweentus, nimburuc gradinar indragostit de papadie, este nepoata mea de 10 ani, Cosmina.

Sper sa va dati seama ca sunt inca parte copil.

01. Nimburuc - Plastilina 02. Nimburuc - Plastilina 03. Nimburuc - Plastilina 04. Nimburuc - Plastilina 05. Nimburuc - Plastilina 06. Nimburuc - Plastilina 07. Nimburuc - Plastilina 09. Nimburuc - Plastilina

6 gânduri despre „De ziua copilului visator din mine – Nimburucul gradinar- Plastilina

  1. sweet & salty Iunie 1, 2015 la 23:13 Reply

    La mulți ani Nimburucului! Să nu crească niciodată, să rămână mereu copil! 😀

    • Cosmisian Iunie 1, 2015 la 23:18 Reply

      Multumesc nimburuceste. De fapt, cand noi pierdem magia povestii, el se ascunde in Gradina sa doar pentru a fi descoperit de un copil cu inima curata.

      • sweet & salty Iunie 1, 2015 la 23:19 Reply

        Cu plăcere nimburucească. 😀

        • Cosmisian Iunie 1, 2015 la 23:21 Reply

          „Povestea mea se desfășoară undeva între două lumi. Qweentus, nimburucul grădinar, căzuse adormit ca vrăjit într-o seară, ca să se trezească mai apoi numai printr-o inimă bună de îi va deschide cartea fermecată în care fusese conturat ca un personaj de basm. Trecuseră câteva anotimpuri peste el, fără ca cineva să îi afle de existență. Într-o seară, undeva în Lumea Celor Mulți, un băiețel găsește printre grămezi de cărți prăfuite, o carte mică, cu copertă maronie ca scoarța de copac.

          Suflă el praful de pe copertă, strănută de două ori și, ca de niciunde, coperta strălucind ca un curcubeu, a format sub privirea acestuia un titlu din aur: Povestea nimburucului grădinar.Nu mai auzise de nimburuc până atunci. Înșfăcă cu grijă cartea pe care o ascunse la piept sub hăinuța veche ca s-o ducă in camera lui.

          Privind cartea, băiețelul nostru și-a pus o dorință, a suflat din nou asupra copertei, a deschis la prima pagină și pe neașteptate din interiorul cărții un praf strălucitor și în culorii mii parcă explodase de pe paginile de poveste. Putea citi clar titlul și…”

          • sweet & salty Iunie 1, 2015 la 23:32 Reply

            Ce frumoooooos!!!!! 🙂

            • Cosmisian Iunie 1, 2015 la 23:39 Reply

              E consemnata de Bogdan. Multumesc. Acum e profesor de filosofie, aproape pensionar.

Ornamente sufletești:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: