Două lumi mărginite de un tablou cu crini

Două lumi mărginite de un tablou cu crini

Aceeași dimineața ploioasă plana peste lumea pictată de dincolo de vopselele încă proaspete ale picturii cu crini. Credeați voi oare că o pictură cu libertatea crinului îi îngrădește acesteia forța de a trăi? Pictorul era dincolo de rama aurie a picturii și se întreba dacă prea multa oboseală l-a făcut să creadă în povești cu crini. Poezia din inima sa își rearanja rima, iar el nu mai înțelegea nimic. Scria frenetic pagină după pagină, fără a realiza că paginile îi erau purtate de un curent blând de aer dincolo de rama tabloului.

Fata-crin s-a trezit mai devreme decât lumea din Atelierul dezordonat al pictorului. Fâșii de pânză din cămașa pictorului îi acopereau trupul cât să rămâi distras. Aproape de perna sa erau pagini întregi de scrisoare pe care le strângea la piept fără a le citi. Apoi…

????????????????????????????????????????????????????????? Este ora patru dimineața și am citit de patru ori tot ce a scris pe toate aceste pagini. Aș dormi, încă îmi este somn dar nu cred că pot până nu rererecitesc (evident că nu există verbul sub forma asta, trebuia inventat). Mie nimeni nu mi-a scris ceva atât de frumos. Stau şi mă gândesc că ar fi bine să arunc acum toate scrisorile primite, au poate doar valoarea timbrelor, iar cuvintele sunt sau au devenit acum banale.

Gânduri. O oră se scurge sub gânduri. Am sentimentul clar că fac parte dintr-o poveste în care eu şi tu am uitat ca o pânză pictată între noi, care ne-a născut, dar care ne și separă. Încă. Nu ştiu de unde ai apărut, dar ştiu că de ceva vreme începe să îmi placă poezia. Aud pendulul. Nu cred că mai pot dormi. Am rămas singură în noapte cu aroma parfumului de crin adunat în mâinile mele ca să o pot strecura peste buzele tale. Ar fi greu să spun că nu aş încerca să simt parfumul crinului direct de pe ele. Dar, sunt convinsă că dormi. Pentru că doar atunci pot şi eu să spun ce vreau. Sigur vei întreba de ce, dar nu îţi răspund. Ciudat! Mi-am atins uşor faţa cu degetele şi palmele îmi miros a crin strivit între trupurile noastre. Poate e doar o iluzie.

Dimineaţa se întinde pe cerul de dincolo de pictură. Fata-crin a auzit și ea ploaia. Ştiai că ploaia stinge parfumul crinilor? Oricum aroma lor a rămas întipărită în memoria petalelor. Mă amuză faptul că doar eu stau aici şi scriu ce doresc. Şi mai ştiu că nu ne vom privi niciodată ochii aceia… eu am doar unul în care culoarea este uşor nedefinită, verde, maron… şi te priveşte cu atenţie fără să îi știu motivul…

A mai trecut o oră și eu îmi sorb în linişte cafeaua. Cândva, în timp nedefinit poate voi citi de la început tot ca să mă lămuresc de unde ai venit. Mă voi reîntoarce la rutina dar cu certitudine nu voi uita.. Când te trezeşti vei constata că totul este doar o iluzie. Realitatea distruge iluziile. Caietul meu cu însemnări zace undeva printre culorile altei picturi, parcă mărginit de rama unui tablou unde își simte încleștată libertatea. Lumea gândurilor mele este caldă și iubitoare, pe când azi e constrânsă de cuvinte nepotrivite şi reci.

Ne vom pierde în tablouri diferite. Pentru mine, tu eşti o pictură stranie a unui pictor trântit la pământ, cu o cămașa sfâșiata. În timp ne vom pierde. Aşa se întâmplă de obicei. Şi asta pentru că dominatorul şi darnicul univers aduce mereu parfumuri noi. Vei aduna alte povestiri despre arome minunate şi le vei aduna în mâini. Poate ar trebui să mă reinventez cu aroma unei flori pe care încă nu ai pictat-o. Dar, prefer să-mi păstrez crinul. Şi să dispar. Eu ştiu doar să fug, mereu fug. Şi sunt convinsă că asta voi face până la sfârşit. E un destin al meu. Nu pot opri timpul. El curge nemăsurat.

Ştiai că şi crinii dispar?

(Sursa foto: Google)

7 gânduri despre „Două lumi mărginite de un tablou cu crini

  1. Maria Octombrie 12, 2016 la 23:53 Reply

    😊
    E toamnă…
    Știai că toate florile rezonează la gingășia păpădiilor?
    Noapte liniștită…

    • Cosmisian Octombrie 13, 2016 la 08:41 Reply

      Cu siguranta ca se cunosc intre ele. Spre deosebire de alti ani, papadia pare sa se fi stins. Nu o mai gasesc. S-a vanturat in propriile ei deveniri.

  2. ane Mai 9, 2015 la 10:19 Reply

    Crinul este o floare otravitoare,stiai?

    • Cosmisian Mai 9, 2015 la 11:51 Reply

      Papadia este o buruiana si o pacoste, crinul e otravitor… ce persective sumbre! 🙂 Ane, palmele tale sunt prea curate! daca ai fi strivit petale de crin… deci, crinul este puritate incandescent-ademenitoare, de la departare iti pare floare, in umbra noptii pare o rochita, in sufletu-i gingas e o fetita, in scriitura mea-i tablou, in inima mea e-un secret, aleg sa o ating discret si-astept ca dintre frunzele-i lungi, de-un distins verde in dungi, s-apara o floare.
      Multumesc pentru vizita! 🙂

  3. Frumos curge fraza… 🙂

    • Cosmisian Mai 9, 2015 la 08:25 Reply

      Dimineata frazele curg sub cantecul pasarilor din pomi. Stiai ca rama tabloului este sculptata din lemn de salcam cu pasari in el? Inca se mai poate auzi ciripitul pasarilor in unghiurile ramei…

Ornamente sufletești:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: