Poetul și libertatea crinului

Poetul și libertatea crinului

libertatea crinului

Tremur tot. Alerg ud printre umbrele create de parfumul dorințelor de crin. Am încetat să mai caut ființe cu trupuri finite. Alerg acoperit la ochi. Mi-ai văzut un ochi, atât de mic era încât nici eu nu mai ştiu pe care l-ai văzut. Poate cineva să spună dacă ochiul acela era cel drept? Sau cel stâng? Ființa ni se reflectă perfect în ochi încât unu este numărul perfect al dualității nefirești din privirea mea.

Sub umărul înalt al uşii am stat toată noaptea, sprijinit pe spatele aşteptării. M-ai întrebat dacă aştept. Mă întreb dacă te temi că plecând, eu voi lua petalele crinului ce şi-a câştigat libertatea şi voi picta tabloul altor pereţi din ascunsele meniri de a fi. Sub respirația ta s-a născut libertatea crinului.

O clipă mi-am închis ochii, iar tu ţi-ai desfăşurat sub privirea minţii mele întreaga ta feminitate. Contraste! Duritatea şi riposta ascund dorul de a avea ce nu ai avut, de aceea îți simt strânsoarea. Mi-am întins palmele spre înainte, acolo mă aşteptai cu inima deschisă. Detaliile sunt vizibile pe pânza pictată.

Lumânarea topită până la soclul auriu al nopţii adânci şi-a spus până la ultima picătură de lumină ce dorea… să îţi arate adevărata culoare a tainicei iubiri, miere aurie plină de polen de crin, picurând de pe buzele tale până pe bărbie şi apoi pe rotunjimile pieptului tău. Mă priveai în timp ce îţi mişcai buzele în încercarea de a ascunde tremurul ce şi-a înfipt teama pe forma coapselor tale la fel de aurii ca picăturile de lumină ale lumânării ce te privea topită.

Genunchii mei au lovit în pieptul podelei fără a-i da dreptul să riposteze. Te priveam mişcându-te pe pânza de in ce avea forma ta, doar că era creată din mierea crinului ce şi-a câştigat libertatea în doi. Pe pieptul tău încă picura nectarul crinilor de seară, care şi-au strâns parfumul până în vârful serii şi au inundat simţurile ameţite de beţia atingerilor tale.

Am luat pânza de in şi am întipărit-o pe forma coapselor tale presărate cu petalele unui crin imperial alb-roz, şi-am apăsat pânza în trupul tău până când crinul şi-a făcut rădăcină în porii ascunşi ai pielii tale. M-ai oprit fără să vrei, dar ţi-ai retras degetele subţiri, zâmbind atât de suav încât cu greu am reuşit să nu îţi apăs buzele cu degetele îmbibate în polenul ce se înveselea pe rotunjimile pieptului tău.

Ai adormit în cascada viselor noi pe care ai început să le ai de când crinii îţi cresc în tabloul unicei tale visări. Visai că zbori şi o făceai fără vreun ajutor. Norii păreau valurile înspumate ale nopţii limpezi ce reflectau umbrele zborului tău fără să ştie că umbrele sunt prietenii copilăriei tale.

Apoi, am tăcut.

(Sursă foto: Gradina2)

5 gânduri despre „Poetul și libertatea crinului

  1. Poezia curge în vene de păpădie…. 🙂

  2. Irina Mai 7, 2015 la 08:38 Reply

    De departe e unul din cele mai sensibile, superbe texte citite în ultima vreme.

    • Cosmisian Mai 7, 2015 la 17:08 Reply

      Sarut mana! E o incercare de a scrie. Iar crinul incepe sa prinda radacina in piept. Am o serie de cateva articole micute. 🙂 Ma bucur ca va place 🙂

Ornamente sufletești:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: