Mi-am propus să uit complet de păpădii. Partea a opta – Femeia-suflet

Mi-am propus să uit complet de păpădii. Partea a opta – Femeia-suflet

Recitesc! Recitesc rafturi întregi s-adorm plângând. De ce? Cum de ce? S-adorm plângând de dorul păpădiei. Toamna aceasta este mai deosebită decât cele ce s-au scurs în pământul grijuliu al Grădinii mele, iar capacitatea mea interioară de a uita complet de păpădii s-a desăvârșit sub covorul îngălbenit al frunzelor orfane. Acum nu mă mai preocupă doar să uit complet de păpădii, ci și să nu mai scriu vreodată despre asta. Scriu ca să uit, uit pentru ca sa scriu.

Nu de puține ori mi s-au lăsat coșuri cu aprecieri misterioase pe treptele casei mele de odihnă din grădină. Dintre ele, o apreciere întotdeauna m-a făcut să râd. Păpădia asta a ta îmi tot dă impresia că este o femeie, mi se spunea. Am râs și-atunci și-o fac și acum când nu mai văd ce scriu; doar scriu ce simt. Am luat fărâme de întrebări din coșuri și le-am montat pe podeaua din argilă bătătorită de povești. Păreau un puzzle al presupunerilor, limitări ale unor proiecții venite clandestin în lumea mea, de parcă trăsăturile păpădiei, feminine la superlativ, ar putea exista doar pe umerii goi ai unei fete din Lumea celor ce Umblă.

Cine oare ar putea descrie o păpădie iubitoare mai bine decât o fac eu? Trupul ei este verdele subțire al clipelor dezghețării de primăvară, iar frunzele ei sunt atingeri multiple ale pasiunii de a naște vise, vise ce mi-au invadat sângele, pulsându-mi devenirile ei în fiecare scenă în care mă pierdeam când conturam dezvelite forme ale iubirii. Iar gura ei mi-a dislocat orice rezistență cu buzele ei pictate-n unica descriere ce-mi aparține, a unui galben-polen al păpădiei mele iubitoare, grădinăreasa sufletului meu. Munții ce-și topesc briza unei dimineți abia începute i-au oferit casă în vremuri când iubita mea floare își trăia devenirile, puful îi era ascuns în pleoape-petale, iar atunci când ne priveam, pe mine mă ardea inima, iar pe ea o durea burta. Dacă aș fi fost ființă a Lumii celor ce Umblă, aş fi trăit alături de păpădia mea un preinfarct continuu, pentru că inimii nu i s-a oprit fierberea.

Păpădia ta nu este o femeie cu suflet, dacă alege să plece pentru a redeveni. M-am întrebat unde își poartă păpădia mea sufletul când își dezlipește ființa în ale ei despufări, iar eu rămân să număr norii. Mi-a obosit în piept căldura așteptării să cred că acceptarea ta este participarea ta. Topește-ți ființa într-a mea, să ne creștem păpădiile pe creștetul dealului unde ne-am îngropat visele doar pentru că păreau mai presus de iubire ternă a pământului. Sufletul tău există doar în iubirea ce mi-o porți, iar inima își simte libertatea doar în visele cu care îmi colorai umbrele.

Când redevenirea ți-a distrus menirea de păpădie, unde ți-a dispărut sălbăticia pufului ce contura lumi imposibile?

___________________________________________________

(Despufarea sufletului ce nu mărturisește iubirea, într-o colecție de foto-păpădii de pe http://imaginicuplante.blogspot.ro/2012/12/papadie_9.html)

1 (3)

1 (4)

1 (5)

1 (10)

8 gânduri despre „Mi-am propus să uit complet de păpădii. Partea a opta – Femeia-suflet

  1. Shay Iulie 11, 2015 la 23:29 Reply

    Dacă umbrele ar fi colorate, de iubire ai avea parte. Cum umbra colorată nu există, nici iubirea împlinită nu va fi… tare as vrea ca păpădia mândră floare sa Îți fie.

    • Cosmisian Iulie 12, 2015 la 00:46 Reply

      Daca iei umbra si o arunci spre soare, o vei vedea ca pare curcubeu. Daca eu nu as crede in iubire si revenire, as mai scrie? Bun venit aici! Stii ca esti de-a casei.

  2. Mélanie Decembrie 25, 2014 la 19:54 Reply

    splendid scrii… un sfârsit de an vesel si prosper, sanatate si-un 2015 presarat cu bucurii, satisfactii si tone de inspiratie… amicale gânduri, Mélanie

    • Cosmisian Decembrie 25, 2014 la 20:27 Reply

      Va multumesc pentru apreciere. Imi amintesc cum alergam cu fetele, copil fiind, doar ca sa prind puf de papadie. Doar c atunci s-a intamplat ceva si am si acum rana care exprima intamplarea…
      Va doresc inflorirea pasiunilor ascunse!

  3. july Decembrie 13, 2014 la 07:51 Reply

    Un zambet pentru fiecare puf de papadie . Ma uit cum zboara si gandul ca din fiecare va creste o noua papadie, ma face sa zambesc .

    • Cosmisian Decembrie 13, 2014 la 08:45 Reply

      Dar, da! July, multumesc pentru zambete. Le-am numarat pana mi-au crescut pleoape-puf de papadie peste tot peste ochi, iar imaginatia mi-a fixat dorurile intr-un Atlas ascuns ce repozitioneaza iubire pe un continent al ei. Acolo July, am vazul papadii si puf cu existenta minunata. Ai spune ca puful nu-si are decat o existenta tranzitorie, dar Xandria lui Mulfi ar spune atlfel devenirea.
      Bine ai venit pe ramurile arborelui de clepsidra verde:) sa nu te temi de nebunie, la mine e peste tot.

      • july Decembrie 13, 2014 la 09:16 Reply

        Ma tem de multe, de inaltimi, de paianjeni :P, dar nu de nebuniile celor frumosi . Ma simt bine . 😀

        • Cosmisian Decembrie 13, 2014 la 09:27 Reply

          Pai daca asta implica frumosul nebuniei, pregatesc un ceai de ‘stai catvrei’. Ca nebunii am pe aici cat cuprinde (si se amestec pana la omogenizare hihi).

Ornamente sufletești:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: